Premierul cu părul de foc… (umor negru, de mare prost-gust)

Am avut un vis urât, m-a obsedat toată ziua şi mă gândesc serios că oamenii care-l iubesc pe Emil Boc ar trebui să aibă mai multă grijă de el pentru că sufletul îmi spune că s-ar putea să fie în mare pericol. Pe scurt, îmi e teamă să nu aibă soarta Fetei cu părul de foc. Aşa că Elena Udrea, Cristian şi Cezar Preda, Vasile Blaga şi chiar Traian Băsescu ar putea sta în următoarele luni cu ochii pe el.

Prin vis, vedeam cum, în 2003, Boc era unul dintre cei mai simpatici şi iubiţi parlamentari ai Partidului Democrat. Era anul în care Mădălina Manole scotea ultimul ei album cu succes de public.

A urmat o perioadă în care s-a impus cu greu printre ceilalţi „artişti” ai partidului, până a ajuns în vârf. În ceilalţi se investea, aveau directori de imagine, stilişti în ale politicii, dar el urca, totuşi, parcă în ciuda tuturor. În fine, acum aproape doi ani, cam când Fata cu părul de foc începe lucrul la ceea ce avea, din păcate, să devină ultimul ei album, Boc îşi începe şi el proiectul vieţii, din postura de prim-ministru. Totul părea să meargă bine, are cea mai mare casă de producţie din ţară, Cotroceni News, cum ar fi MediaPro în muzică, şi pare că va beneficia de cea mai bună mediatizare. Din păcate pentru el, anunţul lansării în programul ce ar fi trebuit să-i aducă rolul de salvator al României din criză este făcut de Traian Băsescu pe 5 mai.

Din salvator, Boc devine ţinta huiduielilor. Rolul de erou al naţiunii se amână nepermis de mult, în locul baladelor de mulţumire, sindicaliştii ţopăind în stradă Dansul Pinguinului. Îmi amintesc cum Fata a rezistat numai cinci luni la imaginea prăfuită într-un stand a unui album pe care-l visa de succes. În cazul nostru, cele cinci luni s-ar încheia la începutul lui octombrie, adică în aceeaşi perioadă în care expiră şi ultimatumul de la Snagov. Îl văd pe Boc palid, fără vlagă când e huiduit, ce va face el atunci? Cum va reacţiona când va fi singur în faţa eşecului? Îmi e teamă.

Furadan nu mai are de unde să ia, dar s-ar putea să înghită pe nerăsuflate o doză letală de solidaritate de partid cu unii membri ai Guvernului ţintiţi de fulgerele lui Zeus, dizolvată în apa chioară a independenţei, salvând în telefon un mesaj în care să spună că ne iubeşte pe toţi, dar că se simte urât, un rebut. Doamne fereste!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

7 Responses to Premierul cu părul de foc… (umor negru, de mare prost-gust)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.