Scenariu făcut din plictiseală, dar destul de credibil

Ieri mă plictiseam cu Cristian Şuţu la serviciu, ceea ce nici nu e greu în presă, şi făceam scenarii, pe modelul că tot românul se pricepe la fotbal şi la politică. Ne-am imaginat un scenariu din care ar avea toată lumea un beneficiu, sigur, mai mare sau mai mic, în funcţie de apropierea pe care o au faţă de osul puterii. Scenariul pleacă de la faptul că Emil Boc e ca şi sacrificat. Rămâne singura soluţie de a detensiona situaţia din ţară. Adică, e o şansă de 80% ca premierul gata să-şi asume răspunderea pe măsurile de austeritate să fie schimbat. Nu la moţiunea de cenzură (moţiunile, cel mai probabil, PSD şi PNL mergând pe ideea a două acte separate, poate tocmai pentru a fi siguri că nu trece nici una), dar după „furtună” nu pare imposibil ca Boc să-şi prezinte demisia.

Tehnic, în ce ar consta  criza politică? Toate ministerele, prin funcţionarii rămaşi la ghişee, ar continua măsurile de austeritate, că doar nu o să încalce acordul cu FMI, majoritatea parlamentară este aceeaşi, singura schimbare fiind cooptarea mai multor miniştri de la UNPR. Ar da UDMR cu piciorul unei noi coaliţii? Nu în viaţa asta! Opoziţia ar fi şi ea în câştig, căderea unui guvern, chiar dacă nu schimbă mare lucru, este un plus de imagine.

Până  şi Boc s-ar putea să fie fericit, dacă mai pasă cuiva de chestia asta, el având partidul pentru încă un an şi satisfacţia că nu e un Hoară, flegmele venind de la 22 de milioane de protestatari.

Nemulţumit ar trebui să fie doar vreun şef de la comunicare de pe la UNPR, partid de stânga lansat în plină explozie a nemulţumirii sociale şi silit să susţină scăderea pensiilor, a salariilor, a ajutoarelor, practic a întregului arsenal prin care se impune un partid de stânga.

Ce moştenire ar lăsa Boc? Aş parafraza un calambur numit „Testamentul unui ardelean”: Dacă voi deceda înaintea altor rude, pe care am dreptul să le moştenesc, iar ele au dreptul la moştenirea mea, acestora le las tot ce am agonist, cu condiţia să bea horincă de toţi banii pe care, în alte condiţii, mai bune, i-aş fi moştenit eu de la ei.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.