Schengen, mon amour

E o bizarerie pe care nu reuşesc să mi-o explic – şi e ceva care mă face să cred că nu sunt singurul. Am văzut, pot spune chiar ”urmărit”, evoluţia cazului de la Vama Siret şi, mărturisesc, probele scurse în presă m-au convins de faptul că acolo era ceva putred, o cloacă destul de organizată pentru a decredibiliza munca tuturor celor implicaţi în protejarea frontierelor României şi, fiind vorba de o vamă din Est, ale Uniunii Europene. În alt caz, cel de la Vama Halmeu, nu cunosc probele trimise judecătorilor pentru a decide arestările, dar simt că e ceva dacă s-au dat 130.000 de euro pentru o numire interimară în funcţie şi numirea respectivă s-a pus în practică. Altceva nu înţeleg.
De ceva timp, prin discursurile preşedintelui Traian Băsescu, dar şi ale altor oficiali din ţara noastră, Franţa şi Germania sunt aprig certate pentru un presupus raport ce ar amâna aderarea noastră la spaţiul Schengen, totodată această aderare a fost şi un bun prilej ca suflul naţionalist să mai dezmorţească puţin oasele îngheţate de gerul ce părea că nu mai trece. I-am tăvălit pe francezi şi pe nemţi de le-au mers fulgii! Ne-am uşurat sufletele împovărate de anii în care priveam la orice oficial european ca la un trimis al lui Dumnezeu! Psihologic, unora le-o fi făcut bine, pe alţii, cei mai mulţi, nici nu i-a interesat… Dar…
Dacă la graniţa UE de la Siret vama era condusă şi administrată de o mafie, la Halmeu a fost numit un şef care recunoaşte că a dat şpagă ca să acceadă şi nu e încă foarte clar ce s-a întâmplat cu banii săi… de ce i-am certat pe francezi şi pe nemţi? Ce nu era în neregulă în afirmaţiile privind corupţia de la frontierele României?
Logic era ca toate criticile aduse europenilor să vină acum, după ce reţeaua de la Siret şi cea de la Halmeu au fost destructurate. Altfel, discursurile nu fac decât să confirme străinilor că politicienii români ştiu nu numai ce se întâmplă în mediile de anchetă… dar şi ce se va întâmpla, ori la noi în ţară ghicitul se impozitează.
Pe scurt: nu mă deranjează nici discursurile pe tonuri înalte, nici arestările de la Siret sau Halmeu… ordinea în care s-au petrecut ele e discutabilă.

Comentarii via Facebook

comments