Se duce-n p… mă-sii și dulcea expresie dă-i în p… mă-sii!

Privind recenta dispută ineptă pe tema căsătoriei dintre persoane de același sex, nu pot să nu am o părere de rău pentru că își va pierde din savoare dulcea înjurătură românească ”Dă-te-n p… mă-tii!
Oricât mi-aș stoarce creierii nu găsesc o sudalmă mai capabilă să-ți ușureze sufletul decât asta. Cum e, când te enervează unul, în loc să-i dai o scatoalcă peste față, să-i urezi să se întoarcă la origini, să se piardă în văgăuna întunecată din care a ieșit, să-i urezi ca lumea să fie ca și cum mă-sa a făcut avort!
Ah, câți nervi mi-a descărcat vorba asta de-a lungul anilor! Câte tensiuni între oameni a rezolvat, simplu, ca ”bună ziua”! Spui ”Du-te-n…” și inima îți e mai ușoară, supărarea e pe jumătate trecută, privirea ți se îmblânzește și pe cel care te-a enervat parcă-l și vezi cu capul pe sfert dispărut, întors spre originile sale iritante.

Dar acum ce vom face? Cum e corect politic să spui ”Du-te-n mă-ta”? O mamă are el pe undeva, că doar n-o fi scos capul în lume pe unde se iubesc tații lui, dar parcă înjurătura nu are același efect dacă nu țintești, pe lângă origini, și pe muierea care l-a alăptat, l-a șters la fund sau l-a bocit când avea muci!
”Dă-te-n curul părintelui tău!” E o idee, că doar indiferent cine l-a crescut o gaură-n spate tot avea, dar nu are dulceața de a-l șterge complet de pe fața pământului, cum e cu vulva dătătoare de viață. Ceva tot rămâne din el, mic, neajutorat, dat sau luat spre adopție. Nu-l razi dintre vii, doar îl bagi într-un cur.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.