Sfârşit de scrisoare din Scoţia: Am vrut să-ţi trimit nişte bani, dar plicul era deja închis

De ceva timp, se zvoneşte că Adriean Videanu ar fi primul mare pedelist ce urmează a fi buşit, în cadrul operaţiunii de „de-bolşevizare”. Personal nu cred, deşi tot oraşul vuieşte de faptul că DNA cere permanent hârtii din perioada în care actualul ministru era la Primăria Capitalei, iar dacă realitatea mă va contrazice, nu mă voi bucura. Cel care a alimentat aceste zvonuri a fost tocmai Videanu care, săptămâna trecută, a avut două ieşiri simultane, la o televiziune şi la chatul unui ziar. În acele interviuri a fost foarte autocritic. Ca pe vremuri, la şedinţele de partid. La un moment dat, chiar a dat de înţeles că soarta sa este în mâinile lui Traian Băsescu. Şi e foarte adevărat, sunt convins că dacă vreo anchetă ce îl vizează pe fostul primar ar impune vreo măsură împotriva sa, suspendarea din funcţie ar veni la fel de natural ca pe vremea miniştrilor liberali.Stau şi mă gândesc ce ar fi declanşat o eventuală prigoană a lui Videanu. Dezvăluirile? Nu sunt mai multe decât cele care-l vizează pe Radu Berceanu, de exemplu. Neîmpliniri la serviciu? În partid? Nu cred că e mai inactiv sau neproductiv decât alţi lideri ce se refac după victoria de anul trecut. Dar observ, în schimb, altceva. Băiatul ce, pe surse, ar urma să devină soţul Elenei Băsescu, Bogdan „Syda” Ionescu, a dispărut din peisajul familiei prezidenţiale după efemera sa angajare la ministerul lui Videanu. A izbucnit scandalul şi nu
l-am văzut de Paşte lângă viitorii socri, nu a fost nici la festivitatea restrânsă de ziua logodnicei sale. A greşit oare Videanu fatal când l-a propulsat pe fiul prietenilor săi la Paris? Unele gesturi de prietenie pot fi interpretate greşit, ca şi unele gesturi de inamiciţie. Un banc ar ilustra perfect, după mine, această idee. Se face nota de plată la sfârşitul Cinei celei de Taină. Iisus îl întreabă pe Andrei: „Ai cumva 30 de arginţi?” „Nu, Învăţătorule, nu am la mine.” „Nici tu, Petre?” „Nu, Păstorule, i-am dat pe toţi la calici.” Iisus se întoarce şi spre Iuda: „Nici tu nu ai?” „Nu, dar am o idee…”

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.