De ceva timp, se zvoneşte că Adriean Videanu ar fi primul mare pedelist ce urmează a fi buşit, în cadrul operaţiunii de „de-bolşevizare”. Personal nu cred, deşi tot oraşul vuieşte de faptul că DNA cere permanent hârtii din perioada în care actualul ministru era la Primăria Capitalei, iar dacă realitatea mă va contrazice, nu mă voi bucura. Cel care a alimentat aceste zvonuri a fost tocmai Videanu care, săptămâna trecută, a avut două ieşiri simultane, la o televiziune şi la chatul unui ziar. În acele interviuri a fost foarte autocritic. Ca pe vremuri, la şedinţele de partid. La un moment dat, chiar a dat de înţeles că soarta sa este în mâinile lui Traian Băsescu. Şi e foarte adevărat, sunt convins că dacă vreo anchetă ce îl vizează pe fostul primar ar impune vreo măsură împotriva sa, suspendarea din funcţie ar veni la fel de natural ca pe vremea miniştrilor liberali.Stau şi mă gândesc ce ar fi declanşat o eventuală prigoană a lui Videanu. Dezvăluirile? Nu sunt mai multe decât cele care-l vizează pe Radu Berceanu, de exemplu. Neîmpliniri la serviciu? În partid? Nu cred că e mai inactiv sau neproductiv decât alţi lideri ce se refac după victoria de anul trecut. Dar observ, în schimb, altceva. Băiatul ce, pe surse, ar urma să devină soţul Elenei Băsescu, Bogdan „Syda” Ionescu, a dispărut din peisajul familiei prezidenţiale după efemera sa angajare la ministerul lui Videanu. A izbucnit scandalul şi nu
l-am văzut de Paşte lângă viitorii socri, nu a fost nici la festivitatea restrânsă de ziua logodnicei sale. A greşit oare Videanu fatal când l-a propulsat pe fiul prietenilor săi la Paris? Unele gesturi de prietenie pot fi interpretate greşit, ca şi unele gesturi de inamiciţie. Un banc ar ilustra perfect, după mine, această idee. Se face nota de plată la sfârşitul Cinei celei de Taină. Iisus îl întreabă pe Andrei: „Ai cumva 30 de arginţi?” „Nu, Învăţătorule, nu am la mine.” „Nici tu, Petre?” „Nu, Păstorule, i-am dat pe toţi la calici.” Iisus se întoarce şi spre Iuda: „Nici tu nu ai?” „Nu, dar am o idee…”
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri


