Aţi observat că sufletul nostru e dependent de anotimpuri? La prima floare de cireş suntem plini de speranţă. Când fructul e în pârg, încă ne dozăm timpul pentru a ne împlini planurile şi, când se termină ultimul borcan de compot din cămară, deja aşteptăm să vină un nou an, mai bun decât cel ce nu mai avem răbdare să se termine. Şi în asta… floarea nu are nicio vină.
Hai că m-am lungit azi cu vorba şi am uitat eseţialul, foto Alex Mazilu
