Apărută în ultima zi lucrătoare a campaniei electorale, scrisoarea lui Mihai Răzvan Ungureanu către PNL București a produs ceva valuri, mai puține decât se așteptau unii, dar mult mai multe decât și-ar fi dorit liderii liberali.
Prima întrebare care s-a pus – în mod eronat, după mine – a fost dacă documentul are vreo consecință oficială. A început din nou lălăiala, fără sens, dacă fostul premier mai era sau nu membru al PNL. Dacă are ascuns pe undeva carnetul de membru și dacă îngălbenitul document poartă vizele anuale. Ah, să nu uit, s-a vorbit și despre neplata cotizației!
Eu spun că nu asta e importanța jumătății de pagină scrisă de Ungureanu. Ea poate reprezenta 3 lucruri, nu simultan, evident. Ar putea fi o declarație de război între reprezentanții dreptei gata de reorganizare și cei care sunt vremelnic asociați cu PSD într-o alianță anti-regimul Băsescu. Ar putea fi, însă, o invitație pentru membrii PNL nemulțumiți de conducerea lui Crin Antonescu de a face un pas spre o structură nouă. Date fiind datele din mai toate sondajele de opinie – și de curentul stângist din întreaga Europă – scrisoarea ar putea la fel de bine să fie și un testament al unui fost liberal care se retrage să moară în eternul cimitir al elefanților reprezentat de schemele și strategiile aplicate prea târziu pentru a mai fi viabile…
Am spus mai sus că scrisoarea nu poate fi toate 3 deodată? Am greșit, poate fi o invitație pentru membrii PNL de a participa la un război la sfârșitul căruia mor.
PS Știrea demisiei din PNL a lui Mihai Răzvan Ungureanu ați putut să o citiți în premieră AICI. Restul sunt simple copii în care niște reporteri au uitat să citeze sursa…
