Author Archives: Alecu Racoviceanu

Participanti la Parada Gay Fest defileaza, sambata, 23 mai 2009, in Bucuresti, pe bulevardul Unirii.

Normal era ca partidele să spună așa: ”Hai să vedem ce decide Curtea pe 27 octombrie și, dacă decizia lor ne va permite, sprijinim inițiativa! Dacă nu, vom găsi alte căi, modificăm mai multe legi sau articole din Constituție.”
(mai mult…)

Cifrele arată altceva. În Canada, de exemplu – că tot mă țin să vă povestesc despre cartea pentru profesorii care nu știu cum să nu discrimineze persoanele cu gen fluid sau non-gen – în 2003, erau 1% persoane gay și 0.7% bisexuali. Dacă-mi permit o glumă, ca să se însoare un tip trebuia să caute în 199 de case!
Întrerup puțin firul acestor calcule, că simt nevoia să vă reamintesc faptul că una dintre mizele alegerilor din SUA – pe lângă alea grele, economice, militare, de politică externă, clar cu pondere mai mare în formarea unei opinii politice – e numirea celui de-al nouălea judecător la Curtea Supremă, forul care, prin deciziile sale, cu putere de lege, a dezlegat cele mai multe dileme legate de discriminarea sexuală. Mult mai multe decât au făcut-o legiuitorii statali sau federali. Acum, proporția e de 4 judecători progresiști, 3 conservatori și un moderat. Hillary Clinton ar fi numit un progresist. De fapt, ar fi făcut-o și Barack Obama, dar l-a oprit Senatul, rezervând acest drept următorului președinte. Doar că – și de aici o mare parte din supărarea comunității LGBTQ – președinte a ieșit Donald Trump și e de bănuit că va numi un judecător care să încline balanța spre conservatori. Aveți AICI povestea pe muchie de cuțit a legalizării a tot mai multe drepturi civile în SUA. Sau mai puține.
Sondajul din care am citat mai sus e făcut la cererea Statisticii din Canada, în 2003, pentru estimarea dimensiunilor comunității LGB.
În 2007, s-a făcut un studiu mai amplu, care viza elevii și studenții, și 11% dintre bărbații intervievați și 18% dintre femei s-au declarat LGBTQ.
Așa, ca o simplă remarcă, între cele două studii ”de piață” a mai intervenit ceva. Canada a legalizat în 2005 – cu 10 ani înainte de SUA! – căsătoriile între persoane de același sex și a devenit cea mai liberală țară din punctul de vedere al eliminării discriminării.
(mai mult…)

Sigur fiecare dintre ei are argumentele sale și acum, când votul a trecut, sigur o să le aflu. Taxe, emigranți, armate trimise peste multe hotare, atmosferă sufocantă din cauza unei corectitudini politice dusă la extrem, orașe rămase în faliment, multinaționale obraznice. Habar n-am, dar cred că e puțin din fiecare.
Hai că m-am lungit cu povești de cowboys de pe rețele de socializare și nu mai ajung la adevărata poveste pe care vreau să o notez! Hai să-i uităm, deocamdată, pe prietenii ăștia cărora gura li se sigilează la unele subiecte.
Văzând că nu scot nimic de la pistolarii timorați de pe net, am citit și eu destule despre asta – evident că nu se compară cu experiențele trăite, dar câte ceva am înțeles – și m-am mirat ce amplă dezbatere e pe două teme, căsătoriile gay și controlul pe Curtea Supremă a Statelor Unite.
Poate că m-aș fi lăsat furat de clișeul românesc ”vor să controleze Justiția, hoțomanii!” sau de celălalt clișeu, ”familia tradițională sugrumă cuplul unisex”. Am avut noroc și am citit mai mult. Nici vorbă! Cine controlează Curtea Supremă controlează drepturile civile, nu procesele unor apropiați.
Asta cu opoziția sau susținerea căsătoriilor între persoane de același sex e altă balivernă.
(mai mult…)

După ce președintele Klaus Iohannis a strivit mai toate străchinile din Târgu Jiu și s-a așezat la Masa Tăcerii, în mediul online au apărut unii despre care pot afirma, cu mâna pe inimă, că au brevetat pupatul în fund al unuia care e așezat pe o piatră. E o artă să te strecori între un fund – oricât de fin ar fi devenit prin dezmierdările din ultimii 2 ani – și o suprafață mai dură chiar decât propriul obraz și, băgat între ele, să reușești să țugui buzele, să tragi aer în piept și să aplici pupicul. Bravo băieți, sunteți buni!
Președintele – sub privirile languroase ale autorităților din Târgu Jiu – a încălcat o regulă locală. ”Nu atingeți exponatele!” Nu e vreo invenție oltenească, ea aplicându-se în mai toate muzeele lumii.
Apărătorii președintelui au avut trei faze de manifestare pe rețeaua de socializare care aduce voturi. Prima fază a fost să spună că fotografia cu Gânditorul de la Sibiu așezat pe un scaun din piatră e un fals. S-a demonstrat repede că nu e așa.
Au apărut imediat cei care au postat propriile fotografii care demonstrau că s-au așezat și ei pe scaunele sau chiar pe masa sculpturii, ca și cum noi, ceilalți, credeam că președintele e singur în demersul de a se cocoța pe monumente. Am avut astfel și dovada că nu e singur și că, dacă regula din Târgu Jiu s-ar schimba, ar fi coadă de indivizi dornici să se pozeze acolo, sluțind cu mutrele lor complexul. Au găsit chiar și o fotografie cu câțiva mari actori români surprinși pe masă. Asta abia demonstrează că pupatul în fund necesită și ceva eforturi – să cauți în arhive, să descarci, să postezi – pentru a mulțumi buca bine țintită.
(mai mult…)

Cică de o parte și de alta a Prutului erau doi câini, fiecare legat în lanțul lui, fiecare pe malul lui. Ăla de pe malul moldovenesc îl întreabă pe fratele de dincolo:
-Cum e la voi, acum, că ați intrat în UE?
-Eh – zice câinele românesc – e bine acum. Lanțul nu mai are 1 metru. Acum e de 3!
(mai mult…)

Foto Meir Dagan/sursa Wikipedia

Într-o afacere atât de încurcată cum e Black Cube, fiecare nou element care e dat publicității trebuie analizat cu precauție și, dacă se poate, plasat exact pe locul care i se cuvine în mozaic. Documentul publicat vineri de stiripesurse.ro merită analizat cu atenție.
La o primă vedere este un fragment din declarația obținută de DIICOT în Israel, de la Dan Zorella, fost ofițer Mossad și director al companiei Black Cube din Israel. Este fragmentul real? Mergem pe mâna colegilor și presupunem că da, că este parte a dosarului în care sunt cercetați fostul colonel SRI Daniel Dragomir (arestat la 14 septembrie), agenții Ron Weiner și David Geclowicz (reținuți pe 1 aprilie la București, ulterior plasați în arest la domiciliu) și Yossi Barkshtein (mandat în lipsă, agentul care a fugit din România înainte de a apuca să preia stick-ul cu datele culese de Weiner și Geclowicz). Mai sunt cercetați directorii Black Cube, Dan Zorella și Avi Yanus.
Astea sunt personajele care au apărut până acum în comunicatele DIICOT.
Momentul declarației – 2iunie
Dacă fragmentul din mărturie este real – suntem obligați să repetăm asta, în absența datelor oficiale – mărturia lui Zorella este luată până a doua jumătate a lunii august, când DIICOT a anunțat că a trimis doi procurori în Israel și – declarație din 22 august – așteaptă răspunsurile la interogatoriile trimise prin comisie rogatorie.
Anunțul de atunci era important, pentru că numai cu ceva timp în urmă – aprilie 2016 – șeful DIICOT se plângea că nu e ajutat de Israel. A urmat cearta Laurei Codruța Kovesi cu Mihai Răzvan Ungureanu, pe atunci șef al SIE, și ”împăcarea” anunțată de președintele Klaus Iohannis, pe 28 aprilie. Atunci s-a speculat că primul semn al acestei împăcări, între SIE și structurile Ministerului Public, va fi intrarea anchetei Black Cube în linie dreaptă.
Coincidență sau nu, chiar așa a fost.
Întâlnirile de la București
Pe 13 septembrie, este reținut fostul colonel SRI Daniel Dragomir. Pe 14 este arestat preventiv și DIICOT redactează un comunicat amplu. Din el ne-am dat seama că personajele din Israel au colaborat cu anchetatorii români, fiind descrise întâlniri cu fostul ofițer de informații, date care nu puteau fi obținute decât de la interlocutorii lui Dragomir. Iată un fragment din acel comunicat:
„În cauză, există suspiciunea rezonabilă că pentru realizarea unui scop infracțional precis, prin intermediul unei persoane, inculpatul Dragomir Daniel a intrat în legătură cu un suspect în cauză, reprezentant al companiei israeliene cu numele de marcă BlackCube, căruia i-a împărtăşit strategia sa şi scopul urmărit, respectiv denigrarea unor persoane pe care le considera responsabile pentru trimiterea sa în judecată de către Direcţia Naţională Anticorupţie. În primele luni ale anului 2016 , la datele de 01.02.2016 şi 16.03.2016 inculpatul Dragomir Daniel a avut două întâlniri în Bucureşti cu suspectul D. Z., împrejurări în care cei doi au discutat atât de contextul şi necesitatea operaţiunii, scopul şi presupusele persoane care stau în spatele operaţiunii şi care sunt interesate de reuşita acesteia, cât şi de natura şi toate condiţiile concrete ale operaţiunilor investigative, informative şi intruzive (incluzând aici inclusiv căutarea şi obţinerea corespondenţei electronice ale ţintelor), negocierea şi stabilirea bugetului, plata operaţiunii şi comisionul de succes, precum şi modalitatea de diseminare în media internaţională a eventualului rezultat, pentru asigurarea cât mai promptă a obiectivului stabilit”
De atunci ziarul nostru a spus că D.Z., suspect în cauză, nu poate fi decât Dan Zorella, cel ale cărui mărturii au fost publicate vineri pe surse.
Vizita la Meir Dagan
Ce spune în declarația publicată de stiripesurse.ro personajul despre care eu cred că e Dan Zorella. Că după o întâlnire cu Daniel – cel mai probabil colonelul de la București – a vrut să verifice informația că o operațiune de strângere de date compromițătoare se va desfășura cu acordul unei oficialități din țara noastră. În documentul publicat, ei sunt numiți: Eduard Hellvig și Klaus Iohannis. Cel audiat spune că a mers la președintele onorific al Black Cube, Meir Dagan. Discută singuri, fără a fi de față nici măcar agenții de pază, dar e posibil, dat fiind că atât Zorella cât și Yanus sunt ”copiii de suflet” ai lui Dagan.
Dar cine e acest Dagan, de apela la el un director de companie de inteligence pentru a verifica o informație la București?
Meir Dagan a fost unul dintre cei mai longevivi directori generali ai temutului Mossad. Din 2002 până-n 2010 a condus această organizație, fiind considerat unul dintre cei care au ajutat la întărirea relațiilor serviciului în lume. Inclusiv cu România.
După trecerea în rezervă, fondează Black Cube, dar, în 2012, se îmbolnăvește de cancer la ficat. Face un transplant – în afara Israelului – dar, deși își prelungește viața, ”cancerul a rămas în corpul său”. Cel puțin așa avea să declare și medicii să confirme.
Revin: Zorella spune, potrivit documentului publicat, că l-a rugat pe Dagan să verifice în România dacă există acordul pentru misiune și, după o zi sau două, este sunat de bătrânul comandant și îi confirmă că poate continua acțiunea la București.
Când a avut loc presupusa discuție? Între 1 februrie și 16 martie, datele la care Zorella a fost la București. În niciun caz după. De ce?
Moartea unui spion
Pe 16 martie, Zorella – așa cum reiese din comunicatul DIICOT – are deja discuții ”operative” la București, noi presupunând că avea deja acceptul lui Dagan. Oricum, dacă nu l-a obținut până atunci nici nu mai avea cum să o facă.
Pe 17 martie, Dagan moare. La 71 de ani, cancerul îl doboară. Funeralii ca pentru un erou, mesaje de condoleanțe de la mai toate serviciile secrete din lume, mormântul său este închis.
Probabil că au fost atunci îngropate câteva mii de secrete, dar, referitor la afacerea care ne interesează acum, duce în mormânt și răspunsurile la întrebările legitime: a fost rugat să verifice informații la București? Dacă da, la cine a apelat? Respectivul chiar i-a spus că există o autorizație pentru spionarea șefei DNA?