54.000 de români şi vreo 7.000 de indivizi

Publicat in 17 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Am fost foarte impresionat de un calcul simplu. Se estimează că la mitingul de protest împotriva Codului muncii – sau de încurajare a parlamentarilor ce votau moţiunea de cenzură –  au participat vreo 7.000 de persoane. La un post de televiziune ce a dat un premiu uriaş pentru a spune de ce trebuie ca Emil Boc şi Cabinetul său să devină amintire au sunat 54.000. Ultimii aveau toţi argumente pe care le consideră solide ca actualul Guvern să dispară din peisaj. Argumente destul de solide ca să dea un telefon, visând la suta de mii de euro, dar nu şi pentru a face ceva. Şi, în definitiv, ce puteau face? Care mai e valoarea mitingurilor în România? Ce pot ele schimba, fie în bine, fie în rău? Cred că nimic, protestul este prins în menghina incapacităţii Opoziţiei de a se dezvolta şi a liderilor de sindicat decredibilizaţi mai ceva decât a păţit presa. Şi apoi mai e circul… circul ieftin care însoţeşte astfel de proteste, dansul pinguinului, premiul oferit neinspirat chiar în ziua moţiunii, ţipetele… Toate contribuie la ducerea în derizoriu a oricărui demers.

După mine, cei 54.000 sunt români adevăraţi sau, cum îmi spunea cineva, ”îi aşteptăm pe americani, ca în ’47”, pe cineva care să facă lucrul pentru care avem argumente destul de solide că trebuie să se întâmple, destul de solide ca să merite 100.000 de euro! Mai e o categorie de români adevăraţi, cei care ieri au împânzit internetul cu mesaje de chemare la ”luptă”, vajnicii luptători erau la calculator în timpul mitingului! Profund românesc…

Nu prea îmi pasă dar ar fi păcat să credeţi că îmi doream miercuri o manifestaţie de sute de mii de oameni, care să ia cu asalt clădirile guvernamentale şi să bage groaza-n parlamentarii Puterii pentru a se ridica împotriva propriilor şefi. Nu, aş vrea însă mai puţină făţărnicie în felul în care se duce lupta… deşi termenul mai potrivit ar fi spectacolul luptei.

Posted in Editoriale | 3 Comments

„Reformiștii” l-ar putea susține pe Boc

Publicat in 16 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

În timp ce în tabăra lui Vasile Blaga s-a dat ordinul de împrăștiere, declarațiile lui Traian Băsescu având efectul unui tun cu apă pus pe manifestanții pro ”good old PD”, în preajma lui Emil Boc se adună tot mai mulți. Se spune chiar că până și ”reformiștii” din partid, dușmani declarați ai lui Vasile Blaga, s-ar putea alătura lui Emil Boc, renunțând la ideea unui candidat propriu la alegerile interne. Evident dacă cele mai importante cereri ale lor vor fi incluse în ”programul” premierului la alegerile din interiorul partidului. Cea mai vehementă, suspendarea membrilor cercetați penal, Boc și-a însușit-o deja. Sursele mele mai spun că mai e o condiție, ca Emil Boc să demisioneze de la Palatul Victoria și să facă astfel loc unui tehnocrat menit să salveze PDL din colapsul de imagine al reformelor din ultimul an.

Alte surse spun că acel ”program” al lui Boc are la bază moțiunea despre care vorbea încă de acum două săptămâni ministrul Teodor Baconschi, despre care se bănuia că va candida, dar a devenit un susținător al actualului premier. Baconschi a spus că Fundația Creștin-Democrată lucrează la o moțiune populară ce urmează a fi supusă votului Convenției Naționale din 14 mai. Se pare că documentul este gata și a ajuns deja la Emil Boc, numele moțiuniii fiind România Demnă, iar la redactarea ei contribuind două fundații similare din Germania, Konrad Adenauer și Hans Seidel.

P.S.: Știu că e fără importanță tot ce v-am spus mai sus…

Posted in Editoriale | 2 Comments

Boc, Blaga sau un ”reformist“, se schimbă Constituţia… aşa, şi?

Publicat in 15 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Nu cred că există ceva mai plictisitor pe lume decât să asculţi necazurile, bucuriile unuia de care nu îţi pasă. Omul simte nevoia să se destăinuie, să-şi împărtăşească trăirile, ar vorbi şi la un gard măcinat în ani de urina beţivilor ce nu au găsit toaleta birtului unde şi-au înecat minţile, dar sigur că e preferabil să te descarci sufleteşte la urechea unui om… Dacă el e fericit, entuziasmul lui te râcâie pe creier, iar fiecare necaz al tău, oricât de mic, devine o tragedie, doar prin simpla alăturare cu exuberanţa lui. Dacă e nefericit, fiecare componentă a necazului său îţi strică ziua…

Cam astea sunt sentimentele pe care le trăiesc de o zi şi ceva, de când Traian Băsescu a dat tonul lamentărilor în PDL privind startul la alegerile din 14 mai. Am aflat că Boc e susţinut de Udrea, Stolojan şi de Baconschi, adică nu mai aveam nevoie să aud că şi preşedintele l-ar vrea şef pe premier peste pedelişti, am primit apoi zvonul că toată mişcarea cu schimbarea Constituţiei ascunde capacitatea Opoziţiei de a susţine proiectul (sperând că scapă mai repede de ţinta luptei lor comune), dar şi un plan secret ca Băsescu să mai candideze o dată. Apoi, din categoria celor ce te preferă gardului sunt Cezar Preda şi Vasile Blaga, amândoi încercând să ne convingă că sunt într-un conflict deschis cu Zeus, mai pe viaţă şi pe moarte decât cel al Opoziţiei… Mai e şi zvonul că, în ultimul moment, apare pe firmament şi un ”reformist” dispus să-şi mai macine din naivitate într-o luptă cu dinozaurii…

Pe scurt, simţiţi că vreuna dintre problemele acestor oameni vă afectează, vă interesează cu adevărat, le daţi mai multă atenţie decât ştirilor despre audierile la secţia de poliţie a soţilor Columbeanu? Eu cred că oamenii ăştia ne-au făcut ce era de făcut şi de acum încolo… puterea obişnuinţei…

Posted in Editoriale | 3 Comments

Salvatorul lui Boc… banc

Publicat in 14 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cică acum vreo 40 de ani, un om merge la o vrăjitoare să vadă ce îi rezervă viitorul. Se uită baba în bobii aruncați în praf, se întunecă la față și spune:

– Fiule, nu te supăra da’ trebuie să-ți spun, din cauza ta mulți români or să moară de foame, alții vor trăi prost, iar mulți vor lua calea pribegiei…

Amărât, pleacă omul. Mergând pe stradă vede un copilaș în mijlocul străzii. Din spate venea un camion, iar copilul nu schița un gest. Se gândește că și așa mulți vor pătimi de pe urma sa, măcar un suflet să salveze. Sare în drum și ia puștiul din stradă exact când roțile uriașe erau să îl facă praf. Ținând strâns la piept copilul speriat îl întreabă cum îl cheamă.

– Emiluș. Emiluș Boc… spune copilul printre lacrimi.

P.S.: Așa cum arată acum lucrurile, nu cred că Emil Boc își va da demisia după ce moțiunea de pe 16 martie va cădea… Părerea mea e că, indiferent ce spun sau promit acum, el și Vasile Blaga și-au împărțit deja țara, unul partidul și unul Guvernul…

Posted in Editoriale | 3 Comments

Găina cu pui vii blues

Publicat in 13 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Am fost sâmbătă la întâlnirea celor la care am lucrat, în anii de început ai publicaţiei, la „Evenimentul zilei“. Ne-am strâns peste 100 de femei şi bărbaţi, trecuţi, mai mult sau mai puţin, de prima tinereţe. Am râs enorm, am glumit – e senzaţional cât de repede am recăpătat rutina glumelor de pe vremuri, chiar dacă de-a lungul anilor nu am mai avut cu cine să le exersăm – am ciocnit, ne-am îmbrăţişat şi am depănat tone de amintiri. Apoi am plecat acasă, bine dispuşi, ca după o reuniune a clasei absolvite cândva, de mult. Primul gând – al fiecăruia dintre noi, sunt sigur – a fost: ”ha, ai văzut că ăla arăta mai rău ca tine!”. Al doilea… a fost ceva mai complex.

Poate că bucuria revederii a fost pentru că ne-am adus aminte de o perioadă când eram tineri, mult mai idealişti, iar ridurile de necazuri erau pe atunci de la zâmbetele pline de speranţă… eeee? Bine pusă chestia, nu? Apoi mi-am adus aminte de ideea de reuniune de clasă şi mi-am dat seama de ceva… „Evenimentul zilei“ a fost o şcoală şi întâmplarea a făcut să fac parte din prima promoţie. Poate nu a fost o şcoală a scrisului, a paginării, dar sigur a fost una a gazetăriei pure, a cărei esenţă este aflarea de informaţii şi publicarea lor cât mai rapidă. Iar pagina din „Bulina Roşie“ veche de care îmi amintesc cu cel mai tare drag este pagina a doua, cea de actualităţi de ultimă oră. Acolo am văzut pentru prima oară cum, independent de voinţa unui redactor-şef, a unui responsabil de număr sau a vreunui şef de secţie, realitatea îşi recompunea mozaicul bizar… o decizie a Guvernului aşezată între o declaraţie idioată a vreunei vedete a vremii şi un accident în care au murit doi tineri… Era realitate pură, nefiltrată decât de mintea unui puşti ce alerga pe străzi, a unui şef de număr ce verifica să nu se scrie prea multe aberaţii şi un paginator ce potrivea literele de plumb pentru calandru.

Înainte de a mai râde o dată amintindu-mi de glumele doamnelor şi domnilor respectabili redeveniţi pentru o zi ”boschetarii” din bătrâna hală din Casa Scânteii, mi-am mai dat seama de faptul că îmi lipseşte acea realitate pură, ca şi cum un ochi uriaş o scanează şi o transpune fără a o mai digera… Şi de aia sufăr de ”găina cu pui vii blues”, un blues al presei făcute de puşti cu riduri de la cât râd plini de speranţe.

P.S.: „Bulina Roşie“ a fost o stare de spirit, „Evenimentul zilei“ e un ziar.

Posted in Editoriale | 9 Comments

Albă ca Zăpada, dragostea mea!

Publicat in 12 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Este sezonul despărţirilor, divorţurilor. Nu e vorba numai de prea mediatizaţii Iri şi Moni sau Pepe şi Querida, ci şi de politicieni. În PD-L, reformiştii ameninţă cu scăderea în sondaje dacă formaţiunea politică nu dă rapid semnalul unei transformări spre un partid nou, aşa zisa „Albă ca Zăpada”, iar în PSD, Mircea Geoană face sondaje de opinie printre parlamentari pentru o schimbare din temelii a partidului ce l-a condus spre Opoziţie. Nici în PNL lucrurile nu stau mai bine, situaţia creată de Dan Voiculescu adâncind falia dintre Crin Antonescu şi opozanţii ideii de asociere cu PC. De ce se întâmplă oare toate aceste lucruri, tocmai acum, când fiecare tabără are nevoie de coeziune pentru votul de la moţiune şi apoi pentru cel de validare a unui nou Cabinet… ultimul fiind necesar dacă Emil Boc şi Vasile Blaga nu cad la pace – în ciuda dorinţei lui Traian Băsescu – împărţindu-şi ţara în două, unul partidul, iar celălalt guvernarea…

În lumea vedetelor e clar că moda divorţurilor este dictată de o astenie de primăvară manifestată printr-o nevoie de mediatizare, dar în politică e vorba de altceva. Partidele ce se înfruntă cu adevărat pe scenă sunt şantajabile de fiecare grup – sau chiar „grupuscul” – ce ameninţă cu scindarea, pentru că fiecare vot în Parlament are valoarea sa în aceste momente, decisive pentru ce se va întâmpla pe tot parcursul acestui an… Iar asta este o consecinţă a faptului că partidele mai mici, despre care se credea că pot fi smulse din actualele alianţe rămân ferme pe poziţii. În loc să înveţe ceva de la UDMR, UNPR sau chiar PC, liderii formaţiunilor mari îşi atacă proprii parlamentari cu o furie greu de explicat, dar care ar fi fost atât de uşor de amânat până după bătăliile ce ar fi reaşezat lucrurile pe scena politică. O explicaţie ar fi aceea că lui Emil Boc, Victor Ponta sau Crin Antonescu le convine situaţia actuală, în care lucrurile merg dintr-o inerţie ce miroase a blat. Eu altfel nu înţeleg atacurile ( fie ele şi răspunsuri la împunsături) la adresa lui Ridzi, Păsat, Toma, Lazăr sau Săftoiu…

Posted in Editoriale | 2 Comments

Vine Pepe acasă cu poza Monicăi Columbeanu…

Publicat in 10 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cică vine Pepe acasă, o cheamă pe Zăvoranca în sufragerie și îi zice:
– Auzi, când Columbeanca și-a luat casă, m-ai bătut la cap până ne-am făcut și noi vilă…
– Da, Pepe, de aia te quiero de nu mai pot…
– Când ea și-a făcut emisiune la B1, m-ai bătut la cap până ți-am făcut și ție, la Kanal D…
– Da, Pepelino, te quiero mucho… Și ce vrei acum?
– Aia divorțează!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Posted in Editoriale | 1 Comment

De fapt Blaga şi-a anunţat candidatura la şefia PDL

Publicat in 9 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Trec rapid peste faptul că am văzut miercuri câte doi Vasile, Blaga și Lincu, la fiecare oră fixă, ceea ce, iertați-mi comparația, a depășit numărul de mucenici pe care fiecare creștin bine intenționat – și dotat cu un ficat de fier – ar fi trebuit să îi onoreze cu 40 de pahare de vin… Sincer, la început am crezut că Vasile Blaga a greșit răspunzându-i lui Vasile Lincu la acuzele aduse. Mai ales că singurele hârtii prezentate erau din 1992, aproape imposibil de legat de colectarea șpăgilor de la oamenii angajați în ultimii doi ani la Vamă. Oricum, cred că și Lincu știe că nu acest gen de hârtii aștepta lumea de la el. Dar poate ele reprezintă doar un avertisment la prima mișcare mai serioasă făcută de anchetatorii Parchetului General asupra sa? Cât de amplă poate fi arhiva unui sindicat ce a strâns în ani toți polițiștii nemulțumiți de venituri și condiții de muncă? Greu de estimat. În altă ordine de idei, mi-am amintit, revăzând actele distribuite de Lincu, faptul că acele informații au apărut în 2005, într-un Armaghedon despre Blaga, pe atunci proaspăt transferat de la Palatul Cotroceni, unde fusese consilier, la Ministerul de Interne. Nu spun asta pentru a sugera că Lincu s-a aflat atunci la originea dezvăluirilor, ci pentru a arăta că o hârtie publicată prima oară acum 6 ani nu putea constitui miza unei percheziții… deci mai e ceva…

Apoi, am revăzut declarațiile lui Blaga și am văzut ceva. Pentru prima oară de când ține conferințe de presă, tonul său era diferit, mai hotărât, a vorbit ca un șef de partid. Cred că, de fapt, ieri, sub pretextul răspunsului dat lui Lincu, Blaga ne-a anunțat că va candida pentru președinția PDL.

Posted in Editoriale | 4 Comments

Am petrecut 8 Martie cu… Vasile Lincu

Publicat in 8 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Ieri s-a descins acasă la Vasile Lincu… Asta ştiţi deja. A fost aşa o agitaţie că aflaţi şi dacă v-aţi petrecut ziua căutând şi apoi dăruind flori! Ştirea că sindicalistului i-a fost luat calculatorul a învăluit România precum folia pusă peste o caserolă de fasole bătută începută. Două gânduri m-au bântuit cât urmăream declaraţiile proaspăt cercetatului sindicalist. Primul: la cine se referea Traian Băsescu atunci când a spus că şturlubatica regină ar putea fi un lider de sindicat? La Vasile Marica, despre care au curs dezvăluirile imediat după declaraţia preşedintelui, sau la Lincu? Eu cred că la al doilea. Bine, ar spune cineva destul de răbdător pentru a ţine minte toate amănuntele acestui scandal, dar atunci de ce tocmai Lincu a declanşat scandalul cu jocul de şah şi vânătoarea de regine? Poate pentru că unii oameni ştiu că o să îi mănânce undeva şi se scarpină preventiv…

Al doilea gând a fost: când am auzit prima oară de acest Lincu? Cum şi-a făcut el loc în panoplia tot mai mică a personajelor ce îmi trec zilnic prin faţa ochilor? A fost după celebrul miting al poliţiştilor? Nope… despre sindicalist se scriu dezvăluiri cam de când se lupta în bloguri cu ministrul Cristian David (trebuie să-l ţineţi minte pe David!). De atunci apăreau ”pe surse” informaţii despre Vasile Lincu. Am revăzut acum câteva dintre acele informaţii şi am înţeles că DGIPI şi alte structuri ale internelor îl monitorizau atent pe sindicalist. Acum, când s-a descins, înţeleg că monitorizarea a fost destul de atentă… timp de 5 mandate de ministru. Are Lincu informaţii pe mult prea celebrul său calculator despre toţi 5? Posibil, dar valoare au doar cele despre Vasile Blaga, pentru că e evident că spre Buldog ţinteau metaforele de la televizor ale sindicalistului. Doar ele au valoare acum?

Posted in Editoriale | 1 Comment

Planul ”talibanilor” din PDL

Publicat in 7 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

1. Emil Boc rămâne la conducerea Guvernului. Se va promite o remaniere a Cabinetului, impusă nu de recâştigarea încrederii populare, ci de paza împotriva voturilor negative la moţiunea de cenzură. Remanierea se pare că va însemna creşterea ponderii UNPR în Guvern. Portofoliile aflate în dezbatere, spun sursele mele, ar fi Agricultura, Justiţia sau Externele. Asta, evident, dacă USL nu reuşeşte până-n 15 martie să atragă destule voturi de partea sa… Independent, relativ, de această evoluţie, se avansează cu punctul.

2. Vasile Blaga are aproape toate uşile deschise pentru a prelua şefia partidului. Mai rămâne de făcut anunţul oficial că va candida. Dacă, printr-o minune social-liberală, cade Guvernul pentru Codul muncii, lucrurile se complică puţin, dar nu decisiv. Emil Boc nu are şanşe reale de a câştiga partidul dacă nu poate oferi votanţilor sprijin de la Palatul Victoria.

3. Punctele 1 şi 2 sunt realizabile pentru că nu necesită intervenţia Palatului Cotroceni.

Posted in Editoriale | 2 Comments
« Postari mai vechi
Postari mai noi »