Banc despre Wikileaks, Vasile Blaga și Georgian Pop

Publicat in 29 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cică Vasile Blaga și Georgian Pop alergau disperați pe șoseaua Kiseleff. Căutau ceva, erau disperați pentru că întârziaseră și nici nu știau adresa exactă. Minutele erau numărate, erau convinși că nu vor mai avea timp să-și termine treaba pentru care veniseră. Băteau la toate porțile și… la un moment dat, la o poartă, le deschide un tip cu ochelari. Cei doi încep brusc:

-Vanghelie e un hoț. Ponta e un prost. Boc e pitic…

Tipul le-o retează:

-Stați, opriți-vă, reședința ambasadorului american e alături, la 17B…

PS Poate cineva să-mi explice mecanismele intime care îi determină pe unii să toarne lături în capul altora când discută cu ambasadorii SUA? Să zicem că înțeleg impulsul de a se lăuda acolo, de a promite orice, chiar și că vor pune câte un F16 la fiecare intersecție, dar de ce să îi înjuri pe alții? Nu o fi cumva o problemă de caracter?

Posted in Editoriale | Leave a comment

WikiLeaks: cu vaca la raze şi România la ginecolog

Publicat in 28 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Este înspăimântătoare procesiunea de VIP-uri ce a bătut la poarta Ambasadei SUA la Bucureşti doar pentru a spune ceea ce ei cred, ştiu sau ar vrea să se întâmple. Este imposibil de departajat între politicienii de la Putere sau din Opoziţie, lideri din Justiţie sau consilieri de tot felul. Toţi sunt o apă şi un pământ, iar felul în care discuţiile cu ei sunt relatate în cablogramele către Departamentul de Stat arată cât preţ au pus interlocutorii pe capul lor.

Unele rapoarte către şefii de la Washington sunt groaznice pentru cei care au stat pe scaunul spovedaniei în biroul sau salonul de primiri al ambasadorilor. Parcă îi văd, îmbrăcaţi atent, cu hainele de duminică pe ei, cum stau la poartă până ce ambasadorul are timp de ei. Odată intraţi, îşi calculează fiecare minut să nu irosească nimic, să nu uite nimic din ce cred ei că trebuie să ştie Washingtonul despre ei înşişi, despre adversari, despre parteneri, despre neveste, soacre…

Ce sperau aceşti indivizi prin spovedaniile lor? Sunt atât de naivi încât să creadă că simpla informare va schimba percepţia asupra unor personalităţi din România? Sau chiar credeau că părerea lor are vreo valoare dincolo de chestiunile concrete gen achiziţionarea de avioane F 16, retragerea sau menţinerea trupelor în teatrele de operaţiuni? Nici unul dintre cei enumeraţi până acum în documentele WikiLeaks nu pare să fie chiar atât de dobitoc. Şi atunci de ce?

Poate că trăiau senzaţia că participă la marile evenimente ale lumii, că sunt Deep Throat-ul din România, că vorbele lor ajung până în Biroul Oval şi Bush sau Obama va opri lumea-n loc şi va medita la cât de de rahat sunt Vanghelie sau Orban sau mai ştiu eu ce tip îi enerva atunci. Sau poate doar, furaţi de peisaj, vorbea gura fără ei, iar acum au aflat că funcţionarii de la ambasadă notau totul şi trimiteau cablograme. Singurul efect obţinut? S-au făcut de rahat.

Posted in Editoriale | 3 Comments

Via WikiLeaks aflăm ce neam util suntem… altora

Publicat in 27 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cablogramele ambasadorilor SUA la București, deținute de WikiLeaks și apărute la noi – o mică parte, evident, din cele aflate în posesia siteului buclucaș – provoacă, după unii, un tsunami, dar o privire atentă asupra lor va observa că ele nu vor schimba nimic, poate doar relația umană dintre unii oficiali cu ambasadorii americani sau a unor indivizi ce s-au transformat voluntar în surse pentru niște diplomați deveniți analiști politici sau economici pentru șefii lor de la Washington.

Ce e nou? Că președintele Traian Băsescu e favoritul americanilor și că părerea bună e întreținută de diplomații lor de aici, adică de surse directe ale unui ”spionaj politic”? Nu e o noutate. Că anumiți oameni se duc la ambasadele marilor puteri și spun acolo tot ce știu, ca la popă, sau ce cred ei că ar fi bine să știe direct Obama sau Bush? E doar o dovadă că ultimii 21 de ani nu ne-au modificat genetic dorința lăuntrică de a turna.

Mai e un element simplu de sesizat, nu turnătorii români la ușa ambasadorilor SUA modifică percepția americanilor asupra diverselor personaje de la noi, ci reprezentanții Departamentului de Stat au un set clar de obiective și doar identifică oamenii pe care i-ar putea folosi pentru a și le împlini. Schimbările la Casa Albă nu par să fi influențat obiectivele…

Posted in Editoriale | 2 Comments

Zi de instrucție pe Fregata „Regele Ferdinand”…

Publicat in 25 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Zi de instrucție pe Fregata „Regele Ferdinand”. Căpitanul le explică militarilor tehnica de pe navă:

– Aici e tunul. Să știți că e foarte rapid. Ați înțeles?

– Daaa! răspund soldații în cor.

– Aici e lansatorul de torpile. Ați priceput?

– Daaa! spun soldații.

– Eh și fregata mai are un radio performant. Clar?

– Pe ce e radioul, pe tranzistori sau…?, întreabă unul dintre militari.

– Bă, sunteți niște idioți, vă mănâncă Gaddafi de vii. Repet: radioul e pe fregată!

Posted in Editoriale | 4 Comments

Bercea Mondialu’ şi Mircea Băsescu, un scandal stins cu o vâlvătaie

Publicat in 24 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cred că ieri, prin propagarea şi, mai ales, prin repetarea obsesivă a ştirii despre presupusa mită dată de Bercea Mondialu’ lui Mircea Băsescu, s-a încheiat definitiv scandalul privind legăturile dintre fratele preşedintelui şi interlopul oltean. De aceea, cred că merită câteva rânduri modul în care această ştire a apărut. Joi dimineaţă au avut loc percheziţii în mai multe oraşe, la adrese ce au legătură cu neamurile lui Sandu Anghel. Pe lângă imaginile vii – cu pirande nervoase – a fost şi un regal de informaţii jurnalistice. Doctorul bănuit că a luat o jumătate de milion de dolari, evaziuni fiscale de miliarde de lei vechi şi… bănuiala că Mircea Băsescu a luat bani pentru a-l scăpa pe Bercea de dosarul cu tentativa de omor. Din informaţiile mele, toate au fost date de procurorul de caz sau de oamenii săi, acelaşi anchetator care a uimit audienţa acum ceva timp, spunând că arestarea lui Bercea va tăia finanţările multor persoane importante.

Pe ce te bazezi când spui că un om – fie el chiar fratele şefului statului – este cercetat? Din cele spuse – de data asta chiar pe surse –, datele ar fi o convorbire între două rude ale lui Sandu Anghel în care, în încercarea de a-l convinge pe celălalt să fie retrase declaraţiile incriminatoare făcute iniţial de nepotul rănit, sunt aduse tot felul de argumente privind puterea lui Bercea, printre care şi acela că i-ar fi dat bani „cumătrului”. Adică o vorbă spusă la disperare, imposibil de probat, chiar dacă respectiva rudă – învinuită şi ea într-unul din dosare – ar fi dat declaraţii care să confirme spusele la telefon.

Mai interesant, decât informaţia despre nimic, este faptul că declaraţiile lui Traian Băsescu despre acest subiect au evoluat. Dacă la început vorbea despre faptul că el şi fratele său nu fac casă bună cu infractorii, miercuri, cu doar câteva ore înainte ca ştirea despre Mircea Băsescu să umple televizoarele, spunea că, dacă fratele său a făcut infracţiuni, să plătească. Ştia de informaţia ce urma să apară? Ştia că e iarăşi o gogoaşă ce se va umfla şi că, indiferent de atitudinea sa publică, se va stinge în derizoriu? Nu ştiu şi nici nu prea mai are importanţă… case closed, vorba americanilor.

P.S.: Tentativa de omor pentru care a fost arestat Bercea ar putea deveni vătămare corporală gravă, date fiind concluziile raportului medical asupra rănilor nepotului Mondialului…

Posted in Editoriale | 1 Comment

Taberele Boc şi Blaga nici măcar nu negociază

Publicat in 23 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Balanţa înclinată de ultimele declaraţii despre politica internă făcute de preşedintele Traian Băsescu în favoarea lui Emil Boc a avut ca efect apariţia a zeci de zvonuri privind situaţia din PDL. Unele – ca, de exemplu, cel publicat de mine că aşteptata demisie a premierului se va amâna până după alegerile interne – se confirmă, altele nu. Sau sunt doar planurile unora dintre cei implicaţi şi alţii, mai puternici, le dau peste nas, lăsând bietele planuri să moară ca ştiri pe surse.

Un set de astfel de ştiri pe surse, legate, evident, de alegerile din partid, vorbeşte despre posibile înţelegeri între Emil Boc şi Vasile Blaga pentru ca acesta din urmă să renunţe la candidatură. Sincer, aşa cum arată harta semnăturilor de susţinere strânse de cei doi, nu văd de ce cineva ar negocia cu tabăra lui Blaga… doar dacă fanii lui Boc se tem de viitoare lovituri parlamentare, mai ales la validarea unui eventual viitor Guvern.

În fine, zvonerii spun că Blaga ar fi negociat deja să fie în echipa lui Emil Boc, poate chiar ca prim-vicepreşedinte, dacă nu măcar să îşi păstreze funcţia actuală, de secretar general. Mai mult, o susţinere a unui cabinet condus de tehnocratul minune – menit să scoată democrat-liberalismul din recesiunea de popularitate – va trebui să se materializeze în funcţii importante pentru oamenii lui Blaga. Greu de crezut…

L-am contactat pe Vasile Blaga pentru a-mi confirma măcar existenţa acestor negocieri, iar răspunsul său a fost: „Nu am negociat niciodată nimic cu nimeni!”. Adică, măcar la vedere, lupta din partid este aşa cum o simţim, pe viaţă şi pe moarte. Ceea ce înseamnă încă un lucru, teoretic, Boc nu va demisiona de la Palatul Victoria, chiar dacă ia partidul, pentru simplul motiv că nu va putea impune un nou Guvern.

P.S.: Într-un interviu, Valeriu Stoica îi anunţă pe susţinătorii lui Blaga că li s-ar putea găsi locuri în echipa lui Boc. Blaga spune că nu-l interesează, ce spun susţinătorii pe la diverse mese vom afla abia în mai.

Posted in Editoriale | 2 Comments

Omar Hayssam ar putea fi adus în România în ianuarie 2012

Publicat in 22 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Ieri, avocatul Ion Cazacu, apărătorul lui Omar Hayssam, a depus la una dintre instanţele bucureştene ce-l judecă pe sirian o hârtie emisă de Procuratura Generală a Republicii Arabe Siria din care reiese că singurul arab condamnat pe teritoriul României pentru terorism este încarcerat în Penitenciarul Militar Numărul 1, unde execută o pedeapsă cu închisoarea pentru infracţiuni ce aduc atingere siguranţei naţionale.

Actul a fost emis în octombrie 2010 şi este de fapt o comunicare către familia deţinutului. Din text rezultă că el a fost încarcerat în luna ianuarie 2008, executând o condamnare de 4 ani de închisoare. Asta înseamnă că el va fi eliberat în inuarie 2012. Aşa cum s-a anunţat oficial în timpul vizitei efectuate de preşedintele sirian, Bashar al-Assad, ”După ce Omar Hayssam îşi va efectua pedeapsa în Siria, putem relua discuţiile” pentru o eventuală extrădare. Declaraţia a fost făcută în luna noiembrie a anului trecut la postul B1TV.

Din informaţiile mele, infracţiunea de care Khaled Hayssam al-Omari (numele arab al sirianului) este acuzat este că, în cursul anului 2006 (când era încarcerat în Penitenciarul Rahova), a negociat cu Israelul, prin intermediul unui avocat, o colaborare, în sensul de a ajuta statul evreu să recupereze de pe teritoriul sirian osemintele spionului erou Eli Cohen. Operaţiunea a fost abandonată după dispariţia sirianului.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Boc şi Blaga se lăudau cu echipele de susţinători

Publicat in 21 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Boc şi Blaga discutau despre echipa de susţinători pe care fiecare a reuşit să o strângă în jurul său pentru alegerile din 14 mai. Zice Boc:

– Am pentru prim-vicepreşedinte un tip care seamănă cu un tigru dezlănţuit…

Se miră Blaga de succesul colegului său în a atrage oameni. Boc mai spune:

– Pentru secretar general am o membră de partid cu agilitatea unei căprioare. Iar ca vicepreşedinţi am un tip cu voinţa unui elefant, o femeie cu eleganţa unei păsări flamingo…

Blaga îl întrerupe:

-Emile, ce să zic, nici ai mei nu prea seamănă a oameni…

Posted in Editoriale | 2 Comments

Oracol despre Emil Boc și Oracle despre Sorin Mândruțescu

Publicat in 20 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

În timp ce omenirea își vede de drumul ei – războaie, revoluții, cataclisme… și alte lucruri menite să grăbească trecerea efectelor crizei financiare – la noi subiectul de pahar preferat rămâne soarta lui Emil Boc, chiar dacă știm toți că ne preocupă viitorul lui mai mult decât l-a preocupat pe el vreodată viitorul nostru. Personal nu cred că se va produce rocada Guvern-partid, mai ales că orice aritmetică simplă arată că un Cabinet nou se va confrunta în Parlament cu frustrarea celor ce pierd alegerile din PDL. Dar deocamdată lucrurile se așază pe făgașul următorului scenariu:

După intervenția președintelui, taberele din partid s-au reașezat și pare că Vasile Blaga e cam singurul care nu a semnat pentru moțiunea încă premierului ca România să devină Demnă. Așa stând lucrurile, pare că pe 14 mai, Boc are partidul la picioare. Ar renunța înainte de a vedea voturile numărate la conducerea Guvernului? Doar dacă e nebun și orice instinct de conservare i s-a estompat… Nu, refuz să cred că ne-a condus un tip chiar atât de inconștient! Ar aștepta alegerile și apoi și-ar da demisia, dar și aici intervine hazardul, la mâna destinului fiind efectele dresajului la care e supus un Buldog ce se vede izolat în partid.

Sursele susțin cu insistență că premierul și-ar da demisia după ce lucrurile s-ar clarifica-n partid și apoi ar merge la Cotroceni cu propunerea – evident din partea unei coaliții ce va negocia atent fiecare poziție în noul Cabinet – ca viitorul premier să fie Sorin Mândruțescu, președintele Camerei de Comerț Româno-Americane și al CEO al Oracle România.

Cum va reacționa Blaga la pierderea simultană a partidului și Guvernului? Se va mulțumi cu controlul asupra unui minister sau două? Asta nu se va afla decât la numărarea voturilor în Parlament la validarea deocamdată iluzoriului Cabinet Mândruțescu.

Posted in Editoriale | 1 Comment

Se duce Boc la spovedanie…

Publicat in 18 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Se duce Boc la o mănăstire să se spovedească. Îl primește starețul.

– Părinte, vreau să mă spovedesc, pentru că voi începe o viață nouă, la partid și vreau să scap de povara oamenilor care au suferit din cauza mea cât am fost premier, să scap de blestemele celor care au flămânzit sau au luat calea pribegiei…

Îl ascultă preotul și îi spune:

– Uite ce trebuie să faci, bea zilnic zeama de la 40 de lămâi și vii din nou la mine peste o săptămână.

Săptămâna următoare, Boc e din nou la mănăstire, în fața starețului:

– Părinte, am făcut întocmai ce mi-ai zis. Acum mi-a iertat Dumnezeu păcatele?

– Păcatele, nu știu, fiule, dar măcar ți-a dispărut de pe față zâmbetul de satisfacție…

Posted in Editoriale | 2 Comments
« Postari mai vechi
Postari mai noi »