Despre tabloidizare, Facebook, bloguri și… civilizație

Publicat in 8 aprilie 2011 de Alecu Racoviceanu

Mă gândesc ce cuvânt am auzit mai des în ultimele zile, ”tabloidizare” sau ”Tudy”? Nu am numărat, dar sunt sigur că scorul ar fi aproximativ egal. Asta înseamnă că există două tabere, aproape egale ca număr de susținători, care se înfruntă pe tema prezentării sau nu a celor două divorțuri din lumea VIP-urilor autohtone. Ce nu înțeleg eu – pe lângă multe altele pe care le înțeleg din spatele mediatizării – este de ce se revoltă cei ce nu suportă dramoletele trăite de Moni, Pepe, Oana sau Tudy (ați observat că toți au nume de câte patru litere?) adică vreunul dintre ei ar suna la HBO, de exemplu, să-i certe pentru că dau filme în loc să dezbată problema pensiilor? Nu, evident că nu. Sau la MGM, TCM? Nu. Tehnic, a cere ca propria ta agendă să se răsfrângă asupra agendei unui post tv sau altul este o greșeală. Greșesc cei care susțin că ”Uite, se vorbește de Pepe în loc să se spună că salariile sunt tot diminuate!”.

În primul rând televiziunile au nevoie de rating, ori el nu poate fi obținut doar prin dezbateri ce nu duc nicăieri. Pentru că sper că e evident că nimic nu se schimbă… și atunci? De ce ar face-o zi de zi, 24 de ore din 24? Toți cei frustrați de diversele privațiuni pe care le suferim toți, de la cele financiare la cele de ordin moral, știu că vorbele nu mai sunt luate în seamă, că toate campaniile anti-presă dau politicienilor posibilitatea de a nu da importanță dezvăluirilor sau opiniilor exprimate, strigate sau chiar răcnite.

Totuși, de la adăpostul sufrageriei de unde privesc micul ecran, ei cer presei să aibă o singură temă, a lor. De ce?

Și mai e un lucru: cei care folosesc des cuvântul ”tabloidizare” sunt violenți în a-l impune… De ce? În mintea lor dacă spui ceva și despre Irinel – chiar o glumă, o ironie la adresa piticului magnat – eviți temele mari ale țării, faci o diversiune pentru a nu se mai vorbi de șomaj, pensii, reduceri salariale! (mai mult…)

Posted in Editoriale | 5 Comments

Secretul lui Polichinelle: Boc nu vrea să demisioneze… Anunţurile finale luni, 11 aprilie

Publicat in 7 aprilie 2011 de Alecu Racoviceanu

Bătălia pentru conducerea PDL intră în faza anunţurilor oficiale. Astfel, echipa lui Emil Boc – după ce adepţii lui Vasile Blaga i-au invitat să-şi aleagă ora şi locul – vor lansa moţiunea „România dreaptă / România puternică” luni, 11 aprilie, la ora 13.00. La ora 14.30, Blaga îşi va lansa şi el moţiunea „O Românie dreaptă / O Românie europeană”. Festivităţile se vor ţine la sediul partidului, în Aleea Modrogan.

Între timp, planul lui Traian Băsescu şi al adepţilor săi din partid ca premierul să-şi anunţe demisia simultan cu lansarea candidaturii pentru preşedinţia partidului pare că nu se va îndeplini, ultimele informaţii arătând că Boc i-ar fi spus preşedintelui că va demisiona doar după ce va câştiga PDL, şedinţa de azi, în care şi-a asumat din nou răspunderea, fiind gestul său de frondă. Asta se întâmplă din două motive – pe care le-am mai expus pe larg –, principalul fiind acela că Boc e conştient că va pierde sprijinul multor filiale dacă nu candidează de la înălţimea (ştiu că nu e bine ales cuvântul) fotoliului de premier. În secundar, Boc înţelege că un vot de încredere al Parlamentului pentru un Guvern nou este un risc inutil acum, mai ales că pierderea majorităţii se va sparge tot în capul său…

Încă una confirmată de mai multe surse, după ce am mai publicat-o, se pare că singurul tehnocrat dispus să-şi asume riscul de a alcătui un cabinet a rămas Călin Georgescu – economistul deja strângând CV-uri de independenţi –, ceea ce poate fi interpretat ca un succes al lobby-ului echipei lui Blaga la Cotroceni.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Asasinul din republica Moldova… copycat al Fiului lui Sam?

Publicat in 7 aprilie 2011 de Alecu Racoviceanu

Mărturisesc faptul că urmăresc relatările despre dublele asasinate din Republica Moldova, dorindu-mi ca bestia ce violează şi ucide să ajungă-n spatele gratiilor. Cred că nu va dura mult şi va fi prins, pentru că e genul de psihopat care lasă multe urme în urma sa, un criminal din tipul „drumar”, cum îi numea celebrul colonel Dumitru Ceacanica, dar orice anchetă criminalistică ţine şi de noroc, nu numai de fler şi de inteligenţă.

Până vor apărea şi altfel de informaţii decât relatările despre lacrimile vărsate de rude şi de colegi pentru tinerii ucişi rămâne să încercăm să înţelegem ce s-a întâmplat din cazuri mai vechi ce au elemente asemănătoare. De exemplu, la sfârşitul anilor ’90, în apropierea Bucureştiului, la Brăneşti, era un loc numit Podul Amanţilor, un teren viran de sub pasarelă. Aici veneau bucureştenii dornici de aventuri extraconjugale. O bandă de tâlhari se specializase în jefuirea acestor oameni, bazându-se, în special, pe jena victimelor de a raporta cazul. După câteva jafuri reuşite, au trecut la violuri, până au dat de un bărbat care s-a opus pângăririi amantei sale… şi atunci au ucis! Au fost prinşi şi condamnaţi, dar în acel caz există o anumită lecţie privind felul în care îşi alege victimele criminalul din Moldova.

A împuşca mortal doi oameni, cupluri, nu este ceva nou pentru analele criminalisticii. Este de ajuns să ne amintim de David Berkowitz, un asasin în serie ce îşi descărca pistolul, un revolver calibrul 45 mm, în cupluri aflate în maşini. Nu viola, nici nu-şi atingea victimele (6 morţi şi 7 răniţi), doar se apropia de maşina lor şi trăgea. A fost arestat în 1977, după ce semănase groază timp de un an, şi după ce bombardase redacţiile mai multor cotidiane cu scrisori de ameninţare semnate „Son of Sam”. Este încă încarcerat, scrie cărţi şi refuză eliberarea condiţionată, susţinând că este urmărit de satanişti.

Cred că în cazul de lângă Chişinău este o combinaţie de interpretare din cele două cazuri descrise pe foarte scurt mai sus.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Tudy

Publicat in 6 aprilie 2011 de Alecu Racoviceanu

Dorel Marcu este noua emblemă românească prin care ne-am făcut cunoscuţi în Spania. Criminalul care şi-a ucis nevasta şi a arătat-o apoi rudelor de acasă prin webcamul calculatorului a îngrozit ţara iberică, dar semnalul cu adevărat grav pare să fie dat de postările făcute de spanioli pe site-urile ziarelor ce au relatat grozăvia. Nu e nevoie să fii mare specialist ca să simţi că în sufletele spaniolilor mocneşte o furie faţă de emigranţii români. E nevoie doar de un politician cum a fost pe vremuri italianul Walter Veltroni ca furia omului obişnuit să devină politică de stat şi în Spania. Este posibil? Da, din cauza unui factor psihologic foarte simplu de identificat. Principalul argument al celor ce spun că românii nu merită să fie trataţi astfel este că alte neamuri ajunse de pripas în Italia sau Spania fac acte mafiote grave, violenţe, trafic de droguri de mare risc, cu adevărat periculoase.

Ce nu înţeleg cei ce aduc astfel de argumente este că manipulări de genul celor ce ar putea viza emigranţii români din Spania este că infracţiunile făcute de români în străinătate, în special de grupurile de romi, produc disconfort omului simplu, trecătorului pe stradă. În momentele cele mai proaste, din punctul de vedere al stării de spirit, când oamenii merg spre serviciu sau spre casă după muncă, cerşetorii, hoţii de buzunare, sluţii, diformii agasează, provoacă repulsie… acest sentiment este cel speculat pentru scânteia ce aprinde ura. Europeanul civilizat, învăţat să gândească politically corect, nu poate să îşi exprime ura faţă de cerşetorul cu o malformaţie, dar şi-o poate manifesta liber dacă apare un caz de genul Dorel Marcu. Aşa cum, acum 3 ani, italienii au exploatat crima făcută de Nicolae Mailat…

P.S.: E senzaţional cum avem pretenţia de a fi priviţi de alţii altfel decât o facem noi înşine. Cel mai bun exemplu este faptul că disecăm trăirile criminalului din Spania, în timp ce pe crawl-ul televiziunilor curg informaţii despre Nicolae Breban, unul dintre cele mai minunate condeie ale României moderne. Clar că după noi rămân doar informaţiile despre Marcu sau Mailat. La asta lucrăm şi noi, fiecare în felul nostru…

P.P.S.: Mă iertaţi că am folosit un titlu fără legătură cu conţinutul, dar m-am gândit că aşa pot atrage cititorii…

Posted in Editoriale | 1 Comment

Update: Rebranduirea Realitatea TV prin mușchi de bodyguarzi și un Colegiu Editorial

Publicat in 4 aprilie 2011 de Alecu Racoviceanu

Nu știu dacă războiul dintre Sorin Ovidiu Vîntu și Sebastian Ghiță este real – ”pe bune”, ca să zic așa – sau cei doi se luptă de ochii lumii, dar, fie că e vorba de o înțelegere între ei fie că nu, au reușit un lucru: până la această oră efectul obținut este acela de a recredibiliza postul tv din Casa Presei Libere. Mesajul subliminal al fiecărei știri despre piedicile pe care și le pun cei doi unul altuia este că mult-hulitul SOV a pierdut controlul editorial asupra postului, adică secvențe precum cele din stenogramele de la sfârșitul anului trecut nu se vor mai repeta. Costă bodyguarzii, apelurile la poliție, două-trei cariere de jurnaliști, aruncați la gunoi – sau la Antene – ca niște măsele stricate, mai mult decât ar fi costat o campanie de publicitate care să convingă lumea de schimbările de concept din interiorul postului? Evident că nu.
Habar nu am ce e în capul celor doi, poate chiar se ceartă, poate că plângerile penale și procesele comerciale sau civile nu le schimbă prea mult viața, dar un lucru e cert, pentru post e benefică lupta asta, câștigă în credibilitate, recuperează spectatorii goniți de dezvăluirile despre SOV… și mai știu un lucru, Ghiță și Vîntu sunt destul de inteligenți să înțeleagă și ei asta.
P.S.: Dacă într-adevăr SOV îi va lua managementul lui Sebastian Ghiță postul va fi într-un mare impas, iar mogulul are destulă luciditate să accepte că o înfrângere acum îi va aduce mai puține oale cu lături în cap decât ce se va întâmpla după fiecare dezvăluire ce o va face RTV după ce l-ar îndepărta pe Ghiță.

PS După ce în fața CNA reprezentanții Realitatea Media și cei ai Asesoft și-au mai îndulcit declarațiile, la ședința CA au decis să amâne discuțiile pentru 12 aprilie, când oamenii lui Ghiță ar trebui să prezinte un raport de activitate. În timp ce lupta se va da în instanțe, adică se amână ani buni deznodământul, postul va fi condus de un Colegiu Editorial unde fiecare tabără își poate numi favoriții…

Posted in Editoriale | 2 Comments

Călin Georgescu strânge CV-uri de tehnocraţi

Publicat in 4 aprilie 2011 de Alecu Racoviceanu

Sincer, dincolo de afirmaţia din titlu eu nu prea am ce să vă spun, pentru că ştiţi toată conjunctura, de la cine ce îşi doreşte la ce pariuri se mai fac în lumea politică. Dar…

Informaţia sigură este că economistul Călin Georgescu, unul dintre cei doi tehnocraţi ale căror nume sunt vehiculate ca posibili înlocuitori ai lui Emil Boc, a cerut mai multor persoane, neafiliate politic, datele personale pentru a face schema unui cabinet ce ar fi supus votului Parlamentului în viitorul apropiat. Sunt convins că această informaţie va alimenta zvonurile, deja prea insistente, privind demisia Guvernului Boc, dar eu rămân la părerea că până nu văd nu cred.

Scenariul cel mai des vehiculat este că în săptămâna 11-17 aprilie, când parlamentarii pedelişti sunt consemnaţi la Bucureşti, Emil Boc şi Vasile Blaga îşi anunţă simultan candidatura la şefia partidului, Zeus dorindu-şi ca premierul să anunţe şi demisia de la Palatul Victoria. Premierul nu ar prea vrea, în principal pentru că ştie că susţinerea de care se bucură acum în partid s-ar spulbera dacă ar pierde fotoliul de premier şi în secundar pentru că înţelege că o demisie urmată de o victorie în partid va aduce surprize la votul de încredere din Parlament, gruparea Blaga având forţa unor astfel de surprize… Şi atunci le dă premierul independent favorit, Sorin Mândruţescu, dorit de gruparea Boc, rămânând o simplă speculaţie? Poate.

Posted in Editoriale | 3 Comments

Banc vechi, slab și de prost gust… adaptat cu Ponta

Publicat in 3 aprilie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cică Ponta, într-o seară vede un film porno. Pe ecran, o tipă, goală pușcă, stătea în fața oglinzii, se freca și șoptea ”Vreau un bărbat, vreau un bărbat!”. Imediat, a apărut un tip care o ” rezolvă”…

A doua zi, stupoare în Kiseleff, Ponta a fost surprins gol, la el în birou, în fața unei oglinzi. Se mângâia și spunea: ”Vreau să fiu premier! Vreau să fiu premier!”

Posted in Editoriale | 6 Comments

1(1) aprilie cu Boc şi Blaga… dar la modul serios

Publicat in 31 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Vă spun şi eu cel mai discutat scenariu în subsolurile politicii româneşti. Cât cred în el? E de-ajuns că am vrut să îl scriu în preajma zilei de 1 Aprilie, pe care, dacă ar conta ce cred eu, aş pune-o ziua noastră naţională…

Parlamentarilor PDL li s-a spus să nu îşi ia vacanţă în perioada 11-15 aprilie. Deja se fac speculaţii: e ceva important de votat în Parlament (poate un nou Guvern…) sau trebuie strânşi pentru festivitatea la care îşi vor anunţa simultan candidatura pentru şefia partidului ”veşnicii prieteni” Boc şi Blaga. Tot la această festivitate, Boc şi-ar anunţa demisia din fruntea Cabinetului, pentru a se dedica formaţiunii politice – el nu prea vrea, dar se pare că e condiţia pusă de Zeus pentru a-i mai susţine candidatura… După această demisie va începe un mic ”război al independenţilor”. Prin birouri se rostesc două nume: Sorin Mândruţescu, favoritul lui Emil Boc, şi Călin Georgescu, ce ar fi propus de gruparea Vasile Blaga. Plăcându-i amândoi independenţii, lui Traian Băsescu îi rămâne să evalueze care tabără are şanse reale de câştig în partid şi să-l nominalizeze pe favoritul acesteia.  Între timp, calculele din partid nu îl mai dau chiar atât de sigur câştigător pe Boc, lucru pe care-l ştie şi el şi de aceea ideea demisiei de la Palatul Victoria nu îi mai pare chiar atât de bună.

Acum, fiind 1 aprilie, vă propun o mică enumerare de posibile ştiri, urmând ca dumneavoastră să decideţi care are mai mari şanse să se îndeplinească:

a) Irinel Columbeanu se va căsători cu Oana Zăvoranu, Pepe cu Monica Gabor, iar Tudy… Ei bine, nu ştiu cine e Tudy.

b) A fost găsită Elodia. Trăieşte şi se ascundea pentru că e combinată cu un fiu nelegitim al lui Dan Diaconescu.

c) Ieşim din recesiune, criză…

Posted in Editoriale | 2 Comments

Ne-am nenorocit! Iri nu mai apare decât pe bani și Geoană candidează din nou!

Publicat in 30 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Irinel Columbeanu – știți care, ăla care i-a luat fața lui Boc în competiția piticilor a căror viață e monitorizată de români – a recunoscut la Realitatea TV că a primit bani, în fundația sa, pentru o apariție televizată. A spus că a primit bani și de la Antena 1, tot pentru a se plânge de viața trăită alături de Moni, despre care se spune că și-ar negocia și ea o apariție tv pentru 50.000 de euro! Iri s-a mulțumit cu de zece ori mai puțin pentru fiecare din cele două interviuri date! O fi suma proporțională cu lungimea picioarelor?

Sincer mă miră că Irinel a cerut bani ca să apară el, dar pe fiică-sa a expus-o pe gratis pe youtube!!!!!!!!!!!!

A doua temă: Mircea Geoană se declară deschis să mai candideze o dată la Președinția României… Eu știam că ăsta are ceva cu partidul, cu Ponta și ceilalți, dar cu noi ce are? Dacă mai încearcă la premiul cel mare, în 2014 – sau când or fi alegerile – democrat-liberalii pot propune și un bichon ca pretendent că au victoria asigurată.

Posted in Editoriale | 5 Comments

Serios despre WikiLeaks, despre spionaj şi surse ce au dorit să-şi păstreze anonimatul… dar n-au reuşit

Publicat in 29 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Dincolo de toată anecdotica născută după publicarea primelor cablograme ale WikiLeaks, de reacţia provocată de băieţii deschişi la dialog ce au ronţăit pişcoturile ambasadorului, textele date publicităţii până acum conţin multe date concrete despre acţiuni efective ale statului american şi despre operaţiuni mai importante pentru politica externă decât vânzarea unor avioane vechi, asfaltarea unei autostrăzi sau neîncarcerarea unui soldat. Câteva din aceste aspecte aş vrea să vi le explic:

a) Pentru cei mai mulţi dintre cei care au fost la reşedinţa sau biroul ambasadorilor şi au vorbit despre chestiuni cu adevărat delicate e o surpriză că telegramele despre întâlnirile lor sunt catalogate doar ”confidenţial” – echivalentul încadrării româneşti la ”secret de serviciu” – şi mai ales că erau citaţi cu nume, prenume şi funcţie în raport. De fapt, asta e o mare problemă pentru întreaga diplomaţie americană după apariţia primelor documente WikiLeaks. Ambasadorii din mai toate posturile şi-au pierdut sursele, iar cei care încă se mai întâlnesc cu ei nu mai abordează subiecte delicate. E şi logic, chiar dacă în ei se luptă două instincte: pupincurismul datorat unei mari puteri şi instinctul de conservare. Asta e o problemă pe plan mondial. Situaţia are efecte şi la alte diplomaţii decât cea americană, pentru că sursele din toată lumea se întreabă dacă toate ambasadele practică rapoartele atât de complete către centralele lor.

b) Cablogramele despre Romanova, ţara din notele secrete obţinute de la Ambasada SUA la Kiev, dezvăluie două lucruri foarte interesante. Primul e că Ucraina a încercat, în 2007, o operaţiune de intoxicare a aliaţilor noştri privind planuri expansioniste. Aşa cum reiese din 3 telegrame obţinute de WikiLeaks, relaţia noastră cu Ucraina a avut cel puţin 3 faze. În prima s-a încercat intoxicarea aliaţilor noştri privind planuri expansioniste, lansându-se teoria unei noi ţări, Romanova. Principiul era simplu, oricât de incredibilă era gogoriţa cu schimbarea numelui, americanii tot ar fi verificat şi disconfortul în relaţia noastră cu ei era produs. Apoi s-a ajuns la expulzările reciproce de diplomaţi, în perioada cazului ”Zikolov”, iar Ucraina a încercat iar o diversiune, informând SUA că planurile noastre expansioniste includ şi porţiuni din Ungaria, sperând ca americanii să ne pivească mai rezervat date fiind legăturile lor cu o ţară membră a UE. În fine, în 2010, s-a dat mesajul de pace, semn că trecuse criza dintre România şi Ucraina. Interesant este că, pe tot parcursul acestei relaţii, americanii au monitorizat totul, titlurile cablogramelor sugerând că a existat la Departamentul de Stat un dosar al relaţiei noastre cu Ucraina!

c) Nu a reuşit nimeni să ne explice de ce ambasadorul nostru la Cairo, Gheorghe Dumitru, s-a dus la Ambasada SUA de la Bucureşti şi a dat un raport complet asupra vizitei lui Traian Băsescu în Egipt, din februarie 2007. Dacă diplomatul român avea mandat de a-i informa pe aliaţii noştri – şi finanţatorii lui Hosni Mubarak în acelaşi timp – despre rezultatele vizitei, logic ar fi fost ca raportul să fie făcut la reprezentanţa SUA din Cairo, nu la Bucureşti. Logic şi legal în acelaşi timp…

Posted in Editoriale | Leave a comment
« Postari mai vechi
Postari mai noi »