Banc apropo de Roxana Golban şi Victor Ponta…

Publicat in 7 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cică Ponta vine la o reuniune a femeilor şi spune:

– Toate femeile alea din PDL sunt nişte curve, iar cele din PSD sunt nişte… proaste!

Una din sală, îmbrăcată într-un tricou portocaliu, se ridică indignată şi zice:

– Adică eu sunt o curvă. Nu cred!

– OK, treci la PSD…

P.S.: Într-un partid ce serbează cu fast ziua lui Ion Iliescu, imaginile Roxanei dau o pată de culoare binevenită. Cred eu care, ca şi Ponta, nu sunt un ”apostol al moralităţii”…

Posted in Editoriale | 2 Comments

Irina, Moni, Iri și Bleonț

Publicat in 6 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Mărturisesc sincer: mă număr printre cei indignați de gestul lui Irinel Columbeanu de a posta filmulețe cu Irina și soacra sa vorbind despre bătăile pe care fetița le-ar fi încasat de la mama sa. M-a durut imaginea copilului vorbind natural despre ceva groaznic, m-a durut și mama descriindu-și fata ca pe un monstru… M-a jignit apoi și mărturisirea, măcar forțată, dacă nu complet mincinoasă, a mamei Monicăi Gabor cum că Irinel le-a supus la presiuni pe ea și pe nepoata sa pentru a vorbi în fața camerei de luat vederi. Din toată porcăria asta eu am înțeles doar că familia Columbeanu degajă un miros urât de imoralitate și interese mărunte, acoperite de un damf de publicitate mascată făcută timp de atâția ani de tot felul de gazetari flămânzi. Apoi…

Apoi m-am gândit că armele murdare folosite de Irinel apar într-un anumit context, și anume acela că Justiția din țara noastră acordă mamei, aproape fără excepție, custodia copilului. Mai mult, practica judiciară merge până acolo încât un bărbat, pentru a câștiga dreptul de a-și crește copilul, trebuie să demonstreze în instanță comportamentul inadecvat al mamei față de minor, nu față de soț. Adică un tată trebuie să demonstreze că fosta lui soție nu are căderea de a crește copilul pentru că altfel, aproape automat, pierde copilul…

Cred că Irinel, oricât de buni avocați și-ar permite sau oricâte relații are, a înțeles asta… și a acționat în consecință. Prost, pripit, eficient doar pe planul imaginii…

P.S.: Nu am de unde să știu dacă lupta lui Irinel Columbeanu este motivată de dragostea pentru fiica lui sau pur și simplu vrea să îi ia totul Monicăi Gabor. În această bătălie juridică, e treaba judecătorilor să înțeleagă dacă el este animat de o ambiție onorantă ca tată sau de una măruntă. Dar, vorba lui Claudiu Bleonț, ”mică, dar îmi fac treaba cu ea”… Deocamdată Iri a punctat pe termen scurt, dar a greșit pe termen lung: difuzarea imaginilor neblurate cu Irina nu demonstrează că ar fi un tată perfect…

P.P.S.: O anchetă socială eficientă și neinfluențată de factori externi ar stabili, fără tăgadă, că ambii părinți ai Irinei nu acționează în beneficiul copilului…

Posted in Editoriale | Leave a comment

Doi canibali vor să înscrie în PDL…

Publicat in 6 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cică doi canibali depun cerere să se înscrie în PDL. Vede comisia că nu au dosare pe rol, nu erau cercetați penal, așa că sunt acceptați, dar cu condiția să nu mai mănânce oameni. După vreo două luni, democrații observă că nu se mai actualiza blogul lui Cristian Preda. Se fac cercetări, europarlamentarul dispăruse fără urmă. Normal, sunt luați la întrebări cei doi canibali.

Unul dintre ei recunoaște până la urmă că l-a mâncat pe Preda și… este exclus din partid. Celălalt, în timp ce îl conducea spre ieșirea din Modrogan îi spune:

-Ce dracu’ te-ai apucat să-l mănânci pe ăla, eu de când am venit halesc primari și nu s-a prins nimeni!

Posted in Editoriale | 2 Comments

Un banc despre alegerile din PDL

Publicat in 4 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cică Cesar, ca să îi mai distreze pe cetăţenii Romei, organizează un spectacol la Colosseum. În mijlocul arenei au fost aruncaţi mai mulţi creştini şi apoi au fost eliberaţi câţiva lei flămânzi. Creştinii, slabi, cu încheieturile tremurânde, torturaţi, bătuţi, se strâng în mijloc şi încep să se roage. Leii sar pe ei şi se produce un nor de praf. La sfârşit, au rămas în viaţă câţiva creştini care se scobeau în dinţi de resturi de carne de leu. Mirat, Cesar întreabă:

– Ce fel de creştini sunteţi voi, de îndrăzniţi să îmi mâncaţi leii?

– Noi? Creştin-democraţi!

P.S.: Teodor Baconschi, pentru Mediafax, 2 martie: „De altfel, împreună cu prietenii şi colaboratorii mei din Fundaţia Creştin-Democrată, redactăm deja capitole de inspiraţie creştin-democrată pentru o moţiune populară cuprinzătoare”.

Posted in Editoriale | 4 Comments

Cică Blejnar se sperie şi îşi ia avocat…

Publicat in 3 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cică Blejnar se uită toată ziua la televizor, se sperie şi îşi angajează un avocat. Îi spune:

– Domnule avocat, uite aici 100.000 de euro, vreau, orice ar fi, să nu iau mai mult de… să zicem… un an de închisoare.

Ia ăla banii, trece timpul, vin ancheta, procesul, apoi pronunţarea. Vine avocatul la Blejnar şi îi spune:

– Să ştii că am cheltuit banii, am dat în dreapta şi în stânga să îţi dea un an. Ăştia voiau să te achite…

Posted in Editoriale | 5 Comments

Ouroboros orange… filosofie ieftină privind la televizor

Publicat in 2 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

…Sorin Blejnar va fi citat la DNA atât în afacerea cu cetăţeanul italian, cât şi în cea a piţiponcului de la vama Ploieşti. Şi nu sunt influenţat de avalanşa de ştiri anti-Blejnar, ci de o nuanţă ce a scăpat până acum atenţiei valului de comentatori. Procurorii, în cererile de arestare pentru Marius Stăncescu şi Cornel Costea spun că inculpaţii au ”manifestat sinceritate” când au dat declaraţiile ce duc la şeful ANAF. E o formulare ce sugerează că declaraţiile lor converg spre alte deducţii ale anchetei…

… un zăngănit de cătuşe străbate ţara. Şi strigătele de protest se aud de peste tot. Avem circul, pâine încă nu… dar la promisiuni stăm bine. Partidele din Opoziţie şi cele de la Putere parafează iluzia binelui ce va să vină în protocoale ce sună dulce şi plictisitor, precum jurămintele de logodnă…

… amintind de Ouroboros, miticul şarpe ce se hrăneşte din propria-i carne, PDL îşi satură foamea de Justiţie cu hălci din membrii săi. E o soluţie de reformare, poate şi de recredibilizare. Dar dacă în locul semnificaţiei filosofale ne îndreptăm spre bancurile cu alchimişti, atunci ştim sigur că din rahat nu se poate face aur…

Posted in Editoriale | 3 Comments

Pentru prima oară sindicatele şi preşedintele…

Publicat in 1 martie 2011 de Alecu Racoviceanu

Mi-am dat seama că, pentru prima dată din iarna lui 2004 încoace, sindicatele şi preşedintele s-ar putea să îşi dorească acelaşi lucru, schimbarea premierului. Şi fiecare vrea asta pentru a-şi face viaţa un strop mai uşoară. Le iese? Nu ştiu şi nici nu cred că viaţa mea s-ar schimba semnificativ, dar două aspecte trebuie avute în vedere când cântărim posibilitatea realizării acestui eveniment…

1. Când văd oamenii încolonaţi la manifestaţii mă gândesc la inutilitatea unui astfel de demers în România zilelor noastre, cel mai bun exemplu fiind cel al protestelor de la benzinării. Cine nu îşi aminteşte de zecile, sutele de tineri care achitau benzina cu mărunţiş? Efectul? O anchetă a ANAF de am crezut că se crapă cerul când ecranele televiziunilor de ştiri s-au luminat de anunţul că mafia din petrol e legată deja la gard şi… o lună mai târziu, benzina s-a scumpit din nou. Vinovatul? Gaddafi, cine altul? La acest exemplu să vă gândiţi dacă priviţi încrezători mitingurile din perioada următoare…

2. Moţiunea de cenzură legată de Codul muncii e privită drept soluţia prin care preşedintele scapă de premier şi apoi îşi poate numi un paratrăsnet independent ce va absorbi toată ura populară ce se răsfrânge acum asupra PDL. Adică îi cade un Guvern – fie şi prin trădări controlate – şi îi trece unul nou prin Parlament? Nu cred. Dacă există un scenariu de înlocuire a lui Emil Boc, atunci cel logic este aşa: moţiunea pe Codul muncii nu trece, premierul apoi, spunând că a împlinit toate reformele şi se poate retrage la partid, poate demisiona. O Coaliţie ce salvează un Guvern vizat de mitinguri în toată ţara are mai multe şanse să impună şi un premier nou…. Vedem.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Boc în pat cu nevasta….

Publicat in 28 februarie 2011 de Alecu Racoviceanu

Cică Boc află pe 5 martie că a doua zi urma să fie schimbat din funcție. Amărât, vine acasă. Mănâncă, se uită puțin la televizor și, când se bagă-n pat, se uită la ceas și vede că mai are doar 8 ore ca premier. Îi spune soției:
-Auzi, vreau să o mai facem o dată cât sunt așa de mare și puternic…
Femeia se supune și dă să se culce, dar:
-Te rog, o mai facem o dată cât sunt așa de important…
Nevasta îl vede că e amărât, se gândește să-i facă un bine și apoi dă să se culce, dar…
-Auzi? Hai să o mai facem o dată, cât sunt atât de influent…
Dar ea, iritată îi spune:
-Uite care e treaba, Emile, eu trebuie să mă scol mâine de dimineață, tu nu ai de ce!

Posted in Editoriale | 3 Comments

Ducu, muzicianul. Alexandru, omul. Daniel şi Victoria… La dracu cu ultimii!

Publicat in 27 februarie 2011 de Alecu Racoviceanu

O să vă expun câteva date simple, tehnice, asupra cărora apoi, prin intermediul unor constatări şi simţiri personale, o să vă rog să meditaţi.

Pe 23 februarie, CNSAS a luat decizia de a sesiza Curtea de Apel Bucureşti pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii Statului a lui Alexandru Bertzi, cunoscut nouă tuturor sub numele de Ducu Bertzi. În instanţă, lupta se va da pentru a demonstra dacă prin legăturile sale cu Securitatea, Ducu a făcut sau nu poliţie politică. Calculul se va face după o contabilizare a bilelor albe, negre şi a circumstanţelor atenuante. Sau cel puţin eu aşa sper…

Bile negre

Pe 27 aprilie 1988, Alexandru Bertzi, subinginer la Fabrica de Componente Nucleare, a fost racolat de Securitatea Municipiului Bucureşti, prin ofiţerul de securitate ce supraveghea întreprinderea. Printr-un angajament semnat, Bertzi îşi punea la dispoziţia securităţii garsoniera pentru întâlniri conspirative. Locul primeşte numele conspirativ “Victoria”. Exact un an mai târziu, ofiţerul îi reproşează că are în anturaj cetăţeni străini şi nu a anunţat despre asta organele statului. Era vorba despre doi indonezieni, funcţionari la ambasadă, căsătoriţi cu cetăţene românce, pe care îi cunoştea încă de la sfârşitul anilor ’70, de când era membru al Grupului Song. Pentru aceste relaţii este folosit ca informator al Direcţiei a III-a de contraspionaj. Primeşte numele conspirativ “Daniel”… La 25 aprilie 1989 dă singura notă informativă în această calitate.

Bile albe

Ducu nu a aflat niciodată ce se întâmpla în casa lui, dădea uneori cheia cât timp era la serviciu. La D3 a dat o singură notă informativă, legată strict de indonezieni, în care îi lăuda pe cei doi şi îi prezintă ca pe nişte oameni neinteresaţi de realităţile sociale, economice şi poltice româneşti. De altfel, ştiu asta perfect, româncele au aflat de faptul că Securitatea îi ceruse informaţii despre ele şi soţii lor chiar de la Ducu şi au şi rămas prieteni toată viaţa. Când a devenit informatorul Daniel, ofiţerii de informaţii îl apreciau ca pe o sursă bună tocmai pentru că ştia oameni de cultură din toate domeniile, de la gazetari la poeţi, actori şi muzicieni, dar la discuţiile cu securiştii Ducu părea dezlânat la vorbă şi incoerent în informaţii, aşa cum rezultă din documentele CNSAS. Considerându-l… idiot, ofiţerii recomandau educarea sa pentru a putea fi folosit ca informator. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, aşa cum rezultă din dosarul cercetat de CNSAS.

Circumstanţe atenuante

În anii cât a fost membru al Cenaclului Flacăra şi mai ales după incidentul sângeros de la Ploieşti, din 13 iunie 1985, Ducu a fost deseori tatonat de Securitate. A rezistat şi a refuzat permanent, dar la Nucleară nu mai putea refuza. Interzis la televiziune, fără contracte ca muzician, era în pericol să îşi piardă locul de muncă. Întreprinderea de Maşini Unelte Agregate, denumirea oficială a fabricii, era obiectiv strategic, iar legăturile cu cetăţenii străini puteau fi considerate de Securitate drept spionaj. Nota informativă nu a produs nici un prejudiciu, iar jocul de-a tâmpitul care nu înţelege ce se vrea de la el a ferit multe personalităţi de la a ajunge în malaxorul, fie el şi doar informativ, al Securităţii.

Alte circumstanţe atenuante

Când s-o-mpărţit norocul, Omul Pădurii, Suflet fără chei, Floare de Colţ, M-am îndrăgostit, Şi de-ar fi, Fata bătrână, Focul vânat….

P.S.: Sunt plitisitor de subiectiv pe acest subiect pentru că îi iubesc deopotrivă pe Ducu şi pe Alexandru, atât de mult încât sunt gata să îi dau dracului pe  Daniel şi pe Victoria…

Posted in Editoriale | 10 Comments

Regina e o vacă

Publicat in 25 februarie 2011 de Alecu Racoviceanu

Arestarea șefului Biroului Vamal Prahova, Cornel Costea, este cu siguranță un pas spre a afla mai multe despre hipermediatizata Regină, asta, evident, dacă ea există cu adevărat și nu este doar rodul imaginației liderului sindical pe care-l puteți vedea zilnic la televizor, spre sincera mea bucurie, imaginea sa vindecându-mă de complexul că aș fi cel mai urât bărbat din țară…

Pasul făcut spre identificare este că prostia misteriosului personaj ce se ascunde sub porecla șahistă are, cel mai probabil, un singur neuron și ăla se masturbează toată ziua de plictiseală. Adică, din noianul de presupuneri făcute până acum e clar că Regina este cea mai vacă (sau cel mai bou) dintre toți candidații la această poziție. Să mă explic…

Din schema sindicalistă ce a făcut toată suflarea comentatorilor și politicienilor din România să vorbească-n metafore rezultă că Regina colecta șpaga strânsă la punctele vamale în care și-a numit oamenii. Tocmai numirea făcută la Prahova mi-a sugerat că e mai proastă decât prevede legea. Trec peste faptul că omul desemnat să conducă vama din Ploiești, Cornel Costea, este atât de fraier încât să își serbeze ziua la cel mai mediatizat club din București, iar apoi să se alinte pe la ziare privind suma achitată pentru festin. Surprinzător este că pitziponcul ăsta a avut destulă minte să observe, acum o săptămână, că e filat de mai multe mașini. Le-a și verificat la poliție și a înțeles că filajul e de la o structură a statului. Asta în contextul în care de la orice televizor din casă putea afla că e în desfășurare o acțiune amplă ce vizează mai toate punctele vamale din țară.

Ce face el după ce află și deduce toate astea? Cheamă în birou un om de afaceri și cere și primește mită!!!!!!!!!!!!!! Ori Costea este cel mai mare dobitoc care a lucrat vreodată la stat, ori e cel mai lacom funcționar vamal, foamea de bani fiind la el un instinct mai puternic decât cel al conservării, ori a primit în ultimul timp asigurări de la protectorii săi că nu i se poate întâmpla nimic. În orice variantă, Regina rămâne o vacă!

Posted in Editoriale | 6 Comments
« Postari mai vechi
Postari mai noi »