Al doilea şi al treilea scenariu cu Blaga. Locul lui Geoană…

În atâtea dezbateri pe tot felul de teme, care de care mai năstruşnice, de la Legea lui Ghişe la cum vede viaţa Corpul Poliţiştilor, a trecut relativ nebăgată în seamă o ştire care sigur va provoca relativ curând dezbateri ample. Pe 28 septembrie, „surse” din grupul parlamentar al PDL au spus că, dacă PSD va declanşa procedura de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, senatorii democrat-liberali vor demara procedurile de înlocuire din funcţie a lui Mircea Geoană. Sigur, pretextul era plecarea lui Traian Igaş de la conducerea grupului şi nevoia înlocuirii sale, dar adevăratul motiv este că începerea demersurilor de suspendare ar putea duce rapid la momentul în care prerogativele sunt preluate de al doilea om în stat, preşedintele Senatului. Ziua de 28 septembrie mai înseamnă ceva, discursul lui Traian Băsescu de la învestirea lui Igaş confirmă că nu este în război cu Vasile Blaga şi că, prin felul în care îi asigură ieşirea de la Interne, vrea să îl folosească în continuare. Până acum niciodată preşedintele nu a mulţumit cuiva public pentru activitatea pe o anumită funcţie.

Atunci a apărut ipoteza că Blaga ar putea fi premierul menit să oprească visul Opoziţiei privind alegerile parlamentare anticipate. Intuirea acestei scheme a schimbat discursul liderilor PSD şi ai PNL, care au încetat să-l mai laude pe fostul ministru, noul registru fiind că o demisie de onoare ar fi trebuit să vină din partea întregului Cabinet. Chiar şi susţinători ai puterii portocalii au început să îl atace.

În culise, însă, se mai vorbeşte de un plan care porneşte tot de la influenţa bihoreanului în toate grupurile parlamentare. E vorba de susţinerea sa pentru şefia Senatului. Asta ar rezolva parţial problema succesiunii temporare a tronului prezidenţial, dar ar produce mari tensiuni în partid. Aşa că…

Ştiţi care ar putea fi adevărul? Blaga ar putea fi un premier care să pună Opoziţia în dificultate ca discurs public sau un preşedinte de Senat care să strângă voturile mai uşor ca Radu Berceanu, Petre Filip sau Cristian Rădulescu, dar, în general, când în jurul tău se ţes prea multe scenarii de mărire, soarta e ca biroul tău din Modrogan să devină un cavou cu terasă şi aer condiţionat.

Posted in Editoriale | 1 Comment

Banc genial: Băsescu joacă şah în parc cu un buldog….

Cică Băsescu juca şah în parc cu un buldog. Se adună lumea în jurul lor şi toţi se minunau. La un moment dat, după ce vede cum câinele mută o piesă, unul zice: „Domnule preşedinte, dar buldogul dumneavoastră chiar ştie să joace şah!” „Ştie pe dracu’, e a patra partidă pe care o pierde…” *

Sau… un buldog şi un caniche pe pajiştea de la Cotroceni. Canicheul spune: „Sunt disperat, stăpânul meu nu are ochi pentru mine, vorbeşte numai de javra pe care a avut-o înainte…” „Tot e bine, spune buldogul, al meu vorbeşte numai de javra pe care şi-o va lua!”

În fine… o cockeriţă cu bucle aurii (să nu aud pe cineva că spune că e vreo aluzie la Udrea) stătea în balcon. Trece un buldog şi zice: „Hai jos, să ne jucăm” „Nu pot, spune ea, că e uşa încuiată.” „Ai putea să sări de la balcon…” „Cum să nu. Şi să cad în botic? Vrei să fiu la fel de urâtă ca tine!”

P.S.: În timpul realizării acestui material nu a fost rănit nici un buldog sau, în fine, nu mai mult decât fusese rănit în ultimele zile! Şi, de asemenea, orice asemănare cu personaje din viaţa reală este întâmplătoare şi ar fi profund jignitoare pentru bietele patrupede.

*A patra? Ar fi problema cu ginerele, cuscrul… hm, să vedem… omul de încredere judecat şi pierderea scaunului ministerial. Da, asta e a patra!

Posted in Editoriale | 1 Comment

Scenariul cu Blaga premier

Foarte mulţi au sărit ofuscaţi ieri după ce am afirmat că Vasile Blaga a devenit, începând cu ziua de luni, cea mai bună soluţie pentru Traian Băsescu pentru a-şi feri partidul de suflet de tăvălugul alegerilor anticipate şi, implicit, pentru a se scoate din clinciul suspendării. Asta nu înseamnă că Blaga îşi face operaţie de sex şi se mută la Vila Lac sau că preşedintele va pune un buldog pe steagul PDL, ci doar că mitingul din 24 septembrie a scos în calea lor o oportunitate. O să mă explic după încă o precizare. Luni dimineaţă, după ce s-a confirmat că Blaga demisionează, lideri din Opoziţie, captivi ai propiului discurs din weekend, cum că mitingul poliţiştilor a fost de fapt un atac al lui Băsescu la Blaga, au început să-i cânte balade Buldogului. Spre seară discursul ambelor formaţiuni politice s-a schimbat, culminând cu Victor Ponta care, la emisunea „Naşul”, chiar l-a tăvălit pe Blaga. Se pare că un rol important au jucat Adrian Năstase, în PSD, şi Vlad Moisescu, în PNL, care, fiecare bazându-se pe flerul propriu sau pe sursele sale, au simţit că e posibil ca partidele lor să fie atrase într-o capcană.

Pentru planurile Opoziţie sunt vitale câteva trepte, obligatoriu de urcat, atât pentru a-l suspenda pe preşedinte, cât şi pentru a avea un Guvern care să administreze ţara pâna la nişte eventuale alegeri anticipate. Pentru suspendare e simplu, mâna Curţii Constituţionale va fi forţată prin strângerea a 6 milioane de semnături de la cei care-şi doresc plecarea lui Băsescu. Pentru anticipate e puţin mai complicat. Întâi trebuie să cadă Guvernul, iar asta devine mai realizabil, acum când Blaga e pe banca de rezerve a Cabinetului Boc. Urmează nominalizarea unui premier.

Miza lui Traian Băsescu ar trebui să fie evitarea alegerilor, aşa că una dintre cele două propuneri pe care o va face trebuie să treacă neapărat de Parlament. Se aude chiar că l-ar nominaliza pe „imaturul maimuţoi” doar pentru a-l pune în dificultate. E clar că PSD şi PNL vor refuza orice Cabinet va fi propus, dar va fi dificil să explici oamenilor de ce vrei alegeri anticipate după ce ţi s-a propus şefia Guvernului!

Soluţia Blaga se înscrie în aceeaşi categorie. E evident că, asemenea cazului Boc, nu se pune problema unui război pe viaţă şi pe moarte între un membru PDL şi preşedinte, sau, în fine, nu a unui război pe faţă, iar a fi premier în România nu înseamnă neapărat şi putere. Şi cred că Băsescu ar risca să îi acorde ceva forţă lui Blaga doar pentru că Opoziţiei îi va fi dificil să explice votanţilor de ce resping un Cabinet format de un om căruia i-au ridicat cândva osanale, supunând toată ţara la o cheltuială uriaşă pentru alegeri.

Ăsta e tot calculul din spatele speculaţiei cu Blaga premier şi, după cum observaţi, nu am vorbit nimic de soluţii economice sau de creşterea nivelului nostru de trai, pentru simplul motiv că noţiunile astea nu îşi au locul în acest scenariu!

Posted in Editoriale | 3 Comments

Vasile Blaga, unele lucruri care nu s-au spus încă

De mult mă întrebam cât mai suportă Vasile Blaga. Răspunsul nu l-am primit încă, avem de aşteptat. Deocamdată, lucrurile sunt prea calde, chiar fierbinţi. Şi informaţiile sunt prea multe. De exemplu, la întâlnirea de duminică noaptea de la Palatul Victoria se spune că Gheorghe Falcă, Roberta Anastase şi Anca Boagiu îi cereau vehement demisia lui Blaga. Au obţinut-o, şi locul de la minister a fost ocupat de un apropiat al lui Falcă, primarul Aradului fiind o piesă importantă la toate negocierile partidului, încă de la naşterea coaliţiei cu PSD, din 2008, dar până acum nu părea să fi primit vreodată ceva concret. La aceeaşi discuţie, Emil Boc era înclinat spre ambele tabere, iar cei veniţi din Modrogan, Adriean Videanu şi Ioan Oltean, spuneau că Blaga nu trebuie să renunţe la funcţie.

Doar un necunoscător al Parlamentului şi al politicii din ţara lor – unde trăim şi noi – nu ştie că Blaga a fost cruţat la remaniere, ba chiar i s-a permis să poată susţine şi pe alţii în Guvern cu o singură condiţie, să nu treacă moţiunea din octombrie. În noile condiţii e greu de crezut, oricâte asigurări ar da Blaga, că el şi-ar mai folosi influenţa în toate grupurile parlamentare pentru a nu trece moţiunea. Plus că ieri s-a mai creat o situaţie de criză, prin jignirea celor de la UNPR, Gabriel Oprea venind la reuniunea Coaliţiei cu speranţa măcar că ar putea prelua ministerul vacantat şi a plecat trântind uşa, oprindu-se tocmai în Germania! Nervii lui se vor simţi la votul cu bile.

Spuneam că nu ştiu cât mai putea suporta Blaga, după scandalul cu firma ginerelui său, percheziţia de la casa cuscrului sau trimiterea în judecată, pentru fapte conexe corupţiei, a unui om de încredere. Probabil că nu mult, dacă a rezistat el şi la lunga discuţie de la Cotroceni, unde sigur s-a pus problema renunţării la demisie. Aici intervine un zvon lansat ieri pe piaţă: dacă trece moţiunea, Blaga devine un premier votabil de toate partidele care acum îl plâng fără să calculeze toate elementele ce mai pot interveni…

Posted in Editoriale | 3 Comments

Gitenstein… pe sârmă! Exclusivitate! Senzaţional!

O să vă expun câteva fapte şi vă priveşte cum le veţi interpreta. Joi, la ora 12,00, Victor Ponta a anunţat, într-o conferinţă de presă, că partidul său va propune suspendarea preşedintelui Traian Băsescu dacă acesta va promulga Legea pensiilor. Cu o oră înainte, liderul PSD avusese o întâlnire cu ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, pe care l-a informat de demersul pe care urma să îl anunţe şi publicului larg. Sursele mele spun că pesediştii şi-ar fi dorit o întâlnire mai amplă la ora 11.00, fiind invitaţi şi ambasadorul Marii Britanii şi cel al Franţei. Primul a refuzat întâlnirea, iar cel de-al doilea nu a răspuns nici acum. Dar, oricum, impactul de imagine în ţara noastră îl dădea mesajul transmis către american, cele două puteri europene neavând pentru români imaginea unor jucători importanţi pe scena noastră politică internă.

Important pentru actorii dramoletei ai cărei victime suntem noi nu e că un ambasador află de un demers cum e suspendarea preşedintelui, ci ce anume transmite în ţara sa. Nu mai contează acum faptul că SUA nu mai au de mult măcar un birouaş care să se ocupe de la Washington de problema României. Un astfel de mesaj, cum e posibila schimbare a unui preşedinte dintr-o ţară NATO, răzbate dincolo de lipsa de interes de zi cu zi. Cum e el făcut e vital pentru ambele tabere, pentru că un gir american pentru oricare dintre tabere se va da în baza raportului lui Gitenstein.

Acest mesaj poate fi controlat în ţară doar în cazul lui Gitenstein, nu pentru orice alt ambasador. Sau cel puţin mulţi români cred că o pot face, eu spun că şi încearcă. Adică există o pârghie ce l-ar putea influenţa. Pârghia este un dosar intentat Ambasadei de fostul administrator al reşedinţei ambasadorului, Silviu Crăescu. Date din el au fost deja publicate de „Q Magazine” pe 20 august, dar ştirea nu a făcut vâlvă. Asta a determinat mai mulţi oameni să încerce, la sfârşitul acestei veri, să o propage în presă. Nu au reuşit. Ştiu cel puţin doi, unul pro-Băsescu, altul profund anti. Miza e situaţia instabilă din SUA, unde republicanii se pregătesc să recâştige Congresul, iar un scandal despre un favorit al lui Joe Biden, ambasadorul de aici, ar prinde bine. Citiţi ziarele zilele astea, veţi înţelege foarte uşor care tabără s-a supărat pe ambasador pentru felul în care a descris România superiorilor săi. Şi, implicit, vom şti astfel cum văd lupta de la Bucureşti apropiaţii Casei Albe, celor de acolo nepăsându-le să verifice raportul primit de la diplomat. Trist, dar ăştia suntem!

Posted in Editoriale | 2 Comments

Imaturii porci, derbedei, lingăi, hoţi

Jandarmii se bat în stradă cu asistentele medicale şi profesorii, politicienii se înjură, astfel încât noi, derbedeii de profesie, ne punem în fund şi luăm notiţe… ce să mai vorbim, a vrut Dumnezeu să trăim într-o ţară frumoasă şi foarte vie. Aşa o fi fost şi Atlandida!

Vă propun un test. E nevoie să fiţi foarte atenţi şi nu trebuie să răspundeţi în grabă. Citiţi cu răbdare şi răspundeţi numai după o matură chibzuinţă. Atenţie, se dă următoarea situaţie: sunteţi fotoreporter pe teren la cel mai mare dezastru natural din istorie. Valuri dezlănţuite rup bucăţi de clădiri şi le dizolvă în apă ca şi cum ar fi simple cartoane. Trupuri de oameni şi de animale plutesc pe sub ochii dumneavoastră. Lumea, aşa cum o ştiţi, se destramă la picioarele dumneavoastră.

Deodată, în zare apare un punct, torentul îl aduce repede spre dumneavoastră. Acum puteţi vedea clar. E o bucată de acoperiş pe care stau cocoţaţi Traian Băsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu, Elena Udrea, Vasile Blaga, Ludovic Orban, Viorel Hrebenciuc şi încă vreo 20 de oameni pe care îi ştiţi doar de la televizor. Băgaţi unii în alţii, privesc înmărmuriţi de groază cum apa îi duce spre o cascadă fără fund unde sigur se vor sfărâma.

Atunci priviţi la picioare şi vedeţi o cange din oţel, legată cu o funie de un copac trainic. Funia ar ajunge până la pluta improvizată. Acum întrebarea… Calm, nu vă grăbiţi, chibzuiţi bine…

Ce fotografie faceţi, alb-negru sau color?

P.S.: Am văzut că Traian Băsescu a acceptat provocarea lui Sorin Ovidiu Vîntu pentru o partidă de poker pe dezbrăcate. Dar îi invită şi pe Ponta şi pe Antonescu la masă pentru a putea plusa cândva cu o probă legată de sindicate şi politică. Fără să ştie ce urmează cei doi au acceptat. Semnalul îl aveau din luna mai când, într-un discurs, preşedintele anunţase că are informaţii despre un complot al politicienilor pentru a susţine mitingurile sindicale din 19 mai. Vedem…

Posted in Editoriale | 6 Comments

Doamna Puia… Anastase

A început seria a nu ştiu câta din „Noră pentru mama”, aşa că nevastă-mea are din nou cu ce se răzbuna pe mine când o supăr. Ieri am enervat-o şi a pus pe Kanal D. Doamne, ce dezmăţ de urlete de femei isterice! Erau supărate nişte doamne cu fundul mare că una dintre ele, Puia, se certase cu alta, Elena. Printre dinţii „pieptănaţi” de natură şi timp zburau flegmele verbale între cele două combatante, restul cuibarului intrând în discuţie doar de dragul de a-şi auzi chirăielile pe televizor. După vreun sfert de oră de lupte între găinile de care fug şi cocoşii, i s-a făcut milă de mine şi a mutat pe Antena 3. Era Roberta Anastase în a o suta reluare a secvenţei din Parlament când arăta foile cu banii primăriilor… ştiţi imaginile.

Ei bine, m-am uitat vreo 20 de secunde la Roberta şi apoi, spăşit, am luat telecomanda şi am dat înapoi pe Doamna Puia. Să mă liniştesc…

Posted in Editoriale | 2 Comments

Boc, maimuţa şi poliţistul :)

Agentul Ghiţă nu s-a complicat cu protestele. Are casă, nevastă, copii şi nu a prea înţeles cum e cu datul afară dacă faci grevă. A ieşit în stradă să dirijeze circulaţia, gândind că nu colegii care vor râde de el îi vor hrăni familia. Dar era furios şi se cunoştea îndeajuns ca să ştie că va opri prima maşină şi nu se va lăsa până nu va da o amendă. Adică de ce doar el să aibă o zi proastă! Asta a şi făcut şi, surpriză, la volanul maşinii oprite la întâmplare era chiar Emil Boc. Pe „locul mortului” era o maimuţă. Ghiţă se plimbă important în jurul maşinii, examinând fiecare detaliu.

Agentul: Totul pare în regulă, faruri, stopuri, par să funcţioneze toate. Dar vă amendez pentru că maimuţa nu poartă centura de siguranţă.

Boc: Nu puteţi face asta, domnule poliţist, vedeţi dumneavoastră maimuţa o port cu mine pentru că îmi face sex oral cât conduc şi mă calmează. Nu am cum să o leg cu centura. Dacă vreţi, vă arăt.

Zis şi făcut, Boc porneşte motorul maşinii, iar maimuţa, cum aude huruitul, se apucă „de treabă”. O lasă el un timp, după care îi spune: „Gata, ajunge, opreşte-te!”. Maimuţa nimic, continua. „Hai gata!” Ea nimic. Enervat că nu îl ascultă, Boc ia animalul de ceafă şi îl izbeşte de bord. Ameţită, maimuţa renunţă.

Boc: Dacă vreţi, puteţi încerca şi dumneavoastră, nu mă supăr…

Ghiţă stă puţin pe gânduri, se codeşte şi spune, scoţându-şi chipiul: „Sigur, dacă promiteţi că nu mă daţi prea tare cu capul de bord…”.

P.S.: Evident, ce aţi citit mai sus e o parodie, o adaptare a unui banc, dar nu se compară în materie de umor cu duelul comunicatelor şi declaraţiilor dintre sindicatul poliţiştilor şi IGPR, legate de protestele din ultimele zile. Ele poartă cu onoare mai departe savoarea bancurilor cu miliţieni de pe vremuri.

Posted in Editoriale | 3 Comments

Vasile Blaga şi SRI

În urmă cu două luni, Vasile Blaga l-a împuternicit la comanda Direcţiei Generale de Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor pe colonelul Florin Cozmoiu. Până aici nimic interesant, poate doar faptul că această direcţie administrează tot fluxul informaţional al mamutului administrativ şi poliţienesc, adică e un fel de nod în care poţi permanent să faci o radiografie a întregului sistem.

Loc la scenarii dă faptul că până acum funcţia asta era „girată” de oameni în legătură cu DGA sau DGIPI, adică fluxul informaţional rămânea inside, ori Cozmoiu provine din Serviciul Român de Informaţii. Cei interesaţi au formulat mai multe ipoteze. Prima e că SRI şi-a impus controlul asupra acestui nod informaţional, bilă deloc albă pentru încrederea de care se bucură Vasile Blaga la şefii săi, a doua ipoteză este că, în această perioadă de reducere a cheltuielilor, administraţia şi poliţia sunt demne de a fi supravegheate mai atent. Realitatea o vom afla doar în timp, ideea că noul director nu este pe placul ministrului e alimentată de faptul că doar l-a împuternicit la comandă, deşi putea să îl numească direct sau după un concurs de ochii lumii.

P.S.: Banc, în legătură cu revendicările sindicaliştilor din poliţie. Cei doi agenţi de la un post de poliţie sătesc fac grevă, vor salarii mai mari. Cel mai curajos se duce la şeful de post cu revendicările. „Măi Ioane, îi spune şeful, nu vă pot da mai mult, înţelege şi tu, e vorba de sporul de inteligenţă”. „Ce e aia?” „Uite, spune şeful, eu ţin mâna pe masă şi tu dai cu pumnul”… Zis şi făcut, Ion dă cu putere, şeful se fereşte şi pumnul se opreşte-n masă.

Iese Ion şi îl întreabă Vasile, colegul lui, ce s-a ales de revendicări. „Nimic, frate, nu am trecut testul…” „Ce test, mă?” „Nu am masă aici, dar, uite, pun mâna la ochiul stâng şi tu dai cu pumnul…”.

Posted in Editoriale | 1 Comment

Forţa represivă moare natural

Poliţiştii au ameninţat că intră azi în grevă. Mie mi s-a părut că erau şi miercuri în grevă, cel puţin la Brăila, în timpul protestelor salariaţilor spitalului.

Banc: Profesorul de medicină legală e cu studenţii în sala de autopsii. Întreabă: „Poate cineva să îmi spună de ce a murit omul ăsta?” şi arată spre cadavrul unui bărbat înjunghiat. Unul dintre studenţi, mai îndrăzneţ spune: „De moarte naturală, la câte răni are era natural să moară…”.

Şi fiindcă tot am vorbit de doctori, mai vreau să spun ceva, ce s-a întâmplat miercuri la Brăila e o lecţie pentru ce forţă are motivaţia financiară atunci când organizezi apărarea cuiva sau a unui obiectiv. Bodyguarzii s-au bătut parte în parte cu salariaţii disperaţi, în timp ce jandarmii stăteau deoparte. Ca şi în bancul de mai sus, forţa represivă a murit pe cale naturală atunci când s-au tăiat sporuri sau cote din salarii, pe când motorul etern, care este banul public vărsat în conturile unei firme private, mişcă pumnul asupra oricărei ţinte.

P.S. Nu pot încheia fără să vă spun cel mai românesc banc despre sănătate. Pacientul: „Doctore, chiar nu mai am nici o şansă?”. „Ar mai fi ceva, puteţi merge la Techirghiol, să faceţi împachetări cu nămol…” În ochii pacientului apare un licăr de speranţă: „Doamne, dacă scap, fac orice…”. „Ah, nu scăpaţi, dar vă obişnuiţi cu pământul!”

Posted in Editoriale | 2 Comments