Băsescu, adevăratul înfrânt de ieri. Şi o gorilă în călduri

Publicat in 14 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Moto: În caz de ploaie, Revoluţia se va ţine în sală

Dincolo de dramatismul unor oameni siliţi de pierderea salariilor să strige pe holurile unui minister şi apoi de uitarea în stradă a celor care s-a solidarizat cu protestatarii de la Finanţe, trebuie să recunoaşteţi că evenimentele din ultimele zile au avut şi momente de o savoare cum numai România poate oferi. Secvenţa cu ministrul cocoţat pe un scaun în mijlocul mulţimii, deraierea discursurilor de la intransigenţă la cedarea aproape totală, multe elemente din acest show sunt de memorat pentru o viitoare carte de umor. Sunt şi două lecţii, una politică şi una morală.

Politic, cedând pe tema stimulentelor, ministrul finanţelor a căzut ieri în capcana care l-a „înghiţit” şi pe Sebastian Vlădescu. Stimulentele de la acest minister sunt, dacă îmi aduc bine aminte, singurul lucru pe care preşedintele i l-a putut imputa lui Vlădescu pentru a părea că e de acord cu deciziile lui Emil Boc pe tema remanierii Guvernului. Stimulente date acum înapoi de Ialomiţianu. Eu nu îl văd bine pe omul ăsta, chiar dacă e urcat pe un scaun. Moral, vorbind, am văzut cum, profund româneşte, angajaţii ministerului au uitat instant, când li s-au promis nişte bani, de miile de oameni din toată ţară care s-au solidarizat protestului lor. Despre ei nu a mai vorbit nimeni.

Legat de negocieri şi de ce s-a obţinut ieri în urma lor, vreau să vă spun că le simt la fel de dure ca în bancul care urmează. Cică la Grădina Zoologică din Bucureşti gorila a intrat în călduri. Nimeni nu se mai înţelegea cu ea, se lovea de gratii, urla toată noaptea. Angajaţii au căutat în toată lumea un goriloi celibatar şi l-au găsit tocmai la Grădina Zoologică din Berlin. Discuţii, negocieri, calcule, până la urmă nemţii au spus că vor 4.000 de euro pentru „operaţiune”. Românii s-au dezumflat, când deodată unul are o idee: „Hai să-l chemăm pe Ion, îngrijitorul, să rezolve el!”.

„Măi Ioane, îi spune directoarea, uite, trebuie să regulezi gorila pentru 100 de euro.” Stă Ion, se gândeşte, se codeşte şi spune „De acord, dar am trei condiţii…” „Spune!” „Unu: nu o pup pe gură. Doi: dacă rezultă copii nu îi cresc eu. Şi trei: suta de euro o plătesc luna viitoare că nu am acum!”

Punem pariu că salariaţii de la Finanţe vor veni de acasă şi cu suta de euro, şi cu o gorilă gonflabilă?

Posted in Editoriale | Leave a comment

Traducerea mesajului lui Vasile Blaga. Dacă nu ajung premier, iau partidul… Plus Update despre Mark Gitenstein

Publicat in 13 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Marţi a fost clar ziua revenirii în prim-plan a lui Vasile Blaga. Un interviu pentru presa online şi scrisă şi altul la televizor. La prima vedere nu a avut nimic de spus, doar să îşi anunţe fanii că e în regulă. Şi, pentru puţinii interesaţi de ce se întâmplă în Ministerul de Interne, au transpărut două mesaje: s-a încheiat raportul ce urmează să fie înaintat premierului asupra evenimentelor din 24 septembrie şi din datele strânse de patru structuri ale ministerului (DGIPI, DGA, IGPR şi Jandarmerie) nu rezultă implicarea fostului ministru şi, al doilea mesaj, Blaga i-ar rămâne dator lui Traian Igaş dacă nu i-ar schimba pe şefii lăsaţi de el la Interne.

Dar, combinând declaraţiile lui Blaga din „Gândul” şi pe cele de la postul B1, mai rezultă un mesaj. Şi cum Buldogul nu a fost foarte clar, m-am gândit să îl desluşesc eu pentru membrii partidului său. La ziar a spus că va candida la preşedinţia PDL dacă situaţia din partid se va tensiona. Asta e ok, de mult se bănuia că el îşi doreşte această funcţie, poate chiar la fel de mult ca Elena Udrea. Dar seara, la televizor, şi-a completat declaraţia cu următorul element: în România, funcţia de premier nu e bine să fie cumulată cu aceea de preşedinte de partid.

Blaga, bun cunoscător al realităţilor din Parlament şi ale celor din partid, ştie că schimbarea premierului nu e un eveniment chiar atât de iluzoriu. Se şi crede îndreptăţit să fie următorul premier al unui cabinet în care şi-ar dori şi PNL. Dacă nu va fi desemnat… candidează la şefia partidului, stricând calculele grupurilor Udrea şi Bruxelles. Cam aşa văd eu declaraţiile de marţi ale fostului ministru de interne, dar sigur că realitatea ar putea fi şi ca în bancul cu tipul care îşi lăuda căţelul, în cazul nostru un buldog, normal. Zice: „ Ăsta e cel mai fidel câine din lume. De trei ori l-am vândut şi de fiecare dată s-a întors”.

P.S.: Convorbire dintre Bogdan Chirieac şi Dorin Cocoş. Începe războiul convorbirilor din sacii fără fund care sunt dosarele Vîntu şi ALRO, într-o operaţiune scârboasă numită „ba pe-a mă-tii”.

P.S.: 2 Ieri, o publicaţie de limbă română din New York a preluat articolul meu despre neimplicarea americanilor într-un eventual demers de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Bine, băieţii de peste Ocean, bine informaţi, nu ştiu că nu mai am cum să lucrez la „Gardianul”, pentru simplul motiv că… s-a închis.

Dau link-ul articolului lor pentru că are încă multe date importante despre scandalul pe care mulţi încearcă, fără succes, cred eu, să-l transforme dintr-unul dâmboviţean într-unul american:  CLICK AICI


Posted in Editoriale | 1 Comment

Simt că americanii nu vor suspendarea lui Băsescu. Pentru cunoscători…

Publicat in 12 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Spuneam în urmă cu puţin timp că în demersul de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu un rol important îl are felul în care această mişcare ar fi văzută în exterior şi, implicit, transmiterea în ţară a mesajului că mai-marii lumii sunt de acord sau chiar susţin schimbarea preşedintelui. Un pion important pe această tablă de şah e ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein.

Despre asta scriam pe 26 septembrie, când subiectul părea de actualitate, dar acum el pare doar un plan de rezervă, după ce Băsescu a retrimis Parlamentului Legea pensiilor. Între timp, au apărut câteva indicii legate de mesajul pe care Mark Gitenstein l-a transmis la Washington.

În primul rând, a fost discursul în care ambasadorul a „înfierat” presa din ţara noastră, acuzând-o de subordonare politică şi financiară. Presimţea că dosarul său, născut la plângerea fostului administrator al reşedinţei sale oficiale, Silviu Crăescu, va fi dezvoltat în ziare sau la televiziuni? Posibil, mai ales că ambasada a câştigat procesul într-un mod surprinzător. Pe 29 septembrie, Tribunalul Bucureşti a respins plângerea lui Crăescu împotriva ambasadei şi a ambasadorului motivând: „Cererea nu ese de competenţa instanţelor române”. Apoi a urmat publicarea într-un ziar de limbă română de la New York  a unei scrisori deschise semnate de fostul angajat al ambasadei. Fragmente din scrisoare au apărut şi în România, în două medii catalogate de unii drept ale mogulilor, aşa că, faptul fiind consumat şi dezvăluirile fiind deja propagate în România, pot pune acum şi eu linkul spre acea scrisoare.

Din toate aceste mici elemente eu trag concluzia că, fie el îndepărtat sau apropiat, demersul de suspendare a preşedintelui nu e susţinut de americani sau, cel mult, nu le trezeşte interesul. Iar acest lucru, în condiţiile în care este principalul canal de comunicare a informaţiilor, putea fi influenţat doar de Gitenstein.

Posted in Editoriale | 5 Comments

Foarte serios despre consultările de la Cotroceni

Publicat in 11 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Moto: Odată ce ai deschis o cutie cu râme, îţi va trebui o cutie mai mare ca să le strângi din nou. (Lege a lui Murphy)

Patru şoricei, după ce au ieşit de la consultări cu nutria, s-au retras la un pahar de vorbă în subsolul casei unui mogul bun. Zice primul: „Ştiţi capcanele alea pe care mogulii le pun în drumul nostru? Ei bine, eu mă strecor, iau bucata de caşcaval şi apoi fac flotări pe dinţii de oţel!”. Ceilalţi şoricei se miră, iar al doilea spune: „Voi ştiţi oalele alea sprijinite pe o juma de nucă? Eu sunt atât de şmecher că ronţăi brânza din nucă fără să păţesc nimic, pentru că ţin cu o mână oala!”. Aplauze din audienţă şi vorbeşte al treilea: „Băi, e tare ce faceţi voi, dar voi ştiţi boabele alea roz cu care mogulii vor să ne otrăvească? Ei bine, eu le iau de jos, le sfărâm în lăbuţe şi le trag pe nas!”. Aplauze şi urale. Al patrulea şoricel se ridică şi dă să plece. „Ce faci, măi, unde te duci?”, întreabă ceilalţi. „Mă duc să f… pisica!!”

Acum, vă daţi seama, fiind vorba despre nişte şoricei care dimineaţă fuseseră la consultări, de treaba cu pisica se ocupă vreun serviciu secret de hingheri…

P.S. Juraţi cu mâna pe inimă că spectacolul de ieri merită să fie tratat cu mai multă seriozitate decât am făcut-o eu mai sus.

Posted in Editoriale | 1 Comment

10 a 10-a 2010

Publicat in 10 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Ziua de 10 octombrie 2010 a făcut furori pe internet, unde aplecarea spre inexplicabil e în mediul ei. Un prieten, iniţiat în numerologie mi-a spus că 10 a 10-a 2010 predispune la aventură şi instabilitate, trezeşte instinctul libertăţii şi o apropiere faţă de frumuseţea sălbatică. Sincer nu pot să nu mă gândesc că asta e soarta românilor… Ziua în care se trezea instinctul libertăţii să pice într-o duminică!
P.S.: Dumneavoastră aţi înţeles ce au făcut toate delegaţiile de la Bucureşti care au împânzit Craiova după consumarea tragediei de lângă liceu? La ce au ajutat, de exemplu, ofiţerii deplasaţi de la IGPR imediat după comiterea crimei? De ministrul Traian Igaş ce să mai spun? Utilitatea sa la locul faptei e înţeleasă doar de şeful său, Emil Boc. Bine, am înţeles că pe secretarul de stat Dan Fătuloiu l-au prins evenimentele la Craiova acolo, pentru că omul tocmai „simpoziona” pe tema siguranţei cetăţeanului! Nu vreau să întreb cât sau dacă deplasarea acestor oameni a costat ceva, nu e important faţă de ce s-a întâmplat, dar câteva lucruri sunt evidente pentru cineva care, silit de meserie, a urmărit sute de anchete de omoruri.
În primul rând, indiferent de impactul social, moral al crimei, ancheta în acest caz este foarte simplă, un ucigaş văzut de mulţi martori, indicat chiar şi de una dintre victime. Mai complicată decât cercetarea în sine a fost organizarea de prindere a fugarului! E clar că până au ajuns acolo cei trimişi de la Bucureşti „să ţină situaţia sub control” treaba era rezolvată. Apoi, ce rost are toată disputa pe ce se putea face înainte de acest conflict spontan, de stradă, profund „băieţesc”? există în România – sau oriunde altundeva în lume – vreun organism de stat sau privat care să preia sociopaţii şi să încerce măcar să îi educe? Şi dacă ar fi aşa ceva, cine hotărăşte ce puşti idiot care se pozează cu ochelari de soare se califică pentru a fi educat mai special? E o făţărnicie fără margini şi e cu atât mai vulgară cu cât ea se consumă la căpătâiul unui adolescent…

Posted in Editoriale | 2 Comments

Concluzie: El are consilieri mai buni decât Ei

Publicat in 7 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Frică, şmen politic, schemă pentru a câştiga timp să recâştige masele de partea sa, cred că gestul preşedintelui de ieri, de a returna la Parlament Legea pensiilor, poate fi interpretat în zeci de feluri, dar rezultatul e acelaşi, cel puţin unul dintre adversarii săi, Victor Ponta, a trebuit să îi laude acţiunea. A creat o breşă în coaliţia ce se coagulase împotriva sa. De acum, o bună perioadă de timp, el poate respira liniştit, în timp ce adversarii săi se vor lupta cu Guvernul, cu Roberta Anastase, cu Parchetul General sau chiar între ei.

Sigur, nu mai e mult până va începe discuţia dacă se va rediscuta în Parlament întreaga lege sau doar amendamentul propus de Preşedinţie, chiar dacă fostul candidat la această funcţie spunea nu de mult că 65 de ani e o vârstă bună de pensionare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Nu mai e mult până Coaliţia se va coagula din nou, dar, într-o Românie atât de instabilă, lucrurile se pot schimba de la o oră la alta.

Tehnic, nimeni nu a avut ieri timp să observe că, în conformitate cu regulamentele Parlamentului, se va rediscuta doar articolul buclucaş şi apoi legea ar trebui să primească un vot final în ambele Camere. Adică, la această oră, toate celelalte articole sunt considerate de preşedinte ca fiind în regulă, pentru că, normal, nu putea eluda decizia Curţii Constituţionale. Dacă nu se vor strânge 167 de voturi „pentru” la deputaţi… mai vorbim de Legea pensiilor abia în februarie 2011. Ăsta da respiro pentru preşedinte!

Posted in Editoriale | 9 Comments

Deviza României: Angajăm clovn. Rugăm seriozitate

Publicat in 6 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

După pronunţarea deciziei de la Curtea Constituţională începe circul. Suspendarea, moţiunea de cenzură, alegerile anticipate, iar de partea cealaltă vor apărea concesii, sacrificarea Robertei Anastase şi poate chiar o creştere a salariilor abia diminuate. Zvonurile merg până acolo încât se spune că preşedintele ar putea anunţa o revenire cu 20%, adică de 4 ori procentele pe care i le dau cele mai recente – şi evident „mogulice” –  sondaje.

Întrebat ieri de cineva dacă eu cred că Opoziţia va merge până la capăt cu proiectul suspendării preşedintelui, am răspuns cu un aforism de pe net:

„Cine se culcă odată cu găinile… o va face şi a doua oară!”.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Avancronica radio-tv

Publicat in 5 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Am să spun o banalitate, la Curtea Constituţională nu se joacă viitorul nostru sau, în fine, nu aşa cum ne expun politicienii problema, ci doar se va hotărî ce program vom avea în următoarea perioadă la televizor, fie că urmăriţi programele pro sau pe cele contra. Să mă explic, deşi cred că aţi mai auzit calculele astea, dar ceva trebuie să fac şi eu la serviciu.

Sunt două variante, pentru că eu cred că judecătorii de aici se vor declara necompetenţi în privinţa modalităţii de vot, lăsând pesediştilor „bucuria” de a se lupta la Parchet cu Roberta Anastase. Şi nu au decât să aştepte ei cuminţi – sau „vocali”, cum le cade mai bine – să fie citaţi la procurori 170 de parlamentari ai Puterii pentru a confirma dacă au fost sau nu în sală la votarea Legii pensiilor! Cu o zi înainte de a se întâmpla acest lucru vom ciocni toţi câte un ou în cinstea Paştelui Cailor! Dacă prin absurd Curtea se va pronunţa şi pe vot, ar fi o gravă încălcare a independenţei procurorilor, indiferent ce decizie ar pronunţa. Nu o vor face decât dacă sunt siliţi!

A. Dacă Legea e declarată neconstituţională, principalul avantajat va fi preşedintele, actul nemaiajungând la el pentru promulgare. Un avantaj, dar doar de imagine, au şi cei din Opoziţie, putând vorbi pe această temă până când va fi gata moţiunea de cenzură. Dar vor profita şi UDMR şi UNPR care au adus critici legii şi acum le vor putea fructifica.

B. Dacă legea trece de Curte… atunci, cu dosarul lui Anastase la procurori şi decizia de suspendare luată… suntem în plin război!

Doamne ce banalităţi am debitat!

Posted in Editoriale | Leave a comment

Mă văd pe stradă cu un colac de WC în jurul gâtului

Publicat in 4 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

La miile de motive de scârbă pe care viaţa de zi cu zi mi le oferă mai adăugaţi haznaua de promisiuni deversată de guvernanţi peste noi. Tipii ăştia au inventat „populismul SF”! Până acum, panaramele care ne-au guvernat ne promiteau câte ceva, dădeau o lună şi apoi se încurcau. Şmecherii care candidează promit că vor da marea cu sarea şi apoi uită. Pedeliştii combină cele două măgării: promit ce or să dea dacă mai rămân la putere vreo doi-trei ani! Ca şi cum le ia ceva timp să stabilească măsurile ce ne vin cel mai bine… Asta îmi aminteşte de bancul cu fata proaspăt angajată la un magazin. Şeful i-a spus că orice s-ar întâmpla să nu refuze categoric vreun client. Fata e pusă să urmărească o angajată mai veche pentru a vedea cum se procedează.

Intră unul şi întreabă: „ Aveţi mănuşi?” „Sigur, de care doriţi?” Omul zice: „Din acelea cu un singur deget, de lână…” „ Ce culoare, ce fel de lână, să fie o ţesătură mai groasă, dublată, cum le doriţi?” Omul stă pe gânduri, „Uite ce vă propun, domnule, pentru că vă văd nehotărât, veniţi mâine cu paltonul şi cu geaca la care vreţi să le purtaţi şi vom alege modelul ideal!”

Când să iasă clientul pe uşă, apare unul cu un colac de WC pe gât, o bucată de faianţă într-o mână. Urlă înspre vânzătoare: „Asta e faianţa din baie, aşa arată capacul de la toaletă, putem acum alege blestemata de hârtie igienică!”.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Kkt…

Publicat in 3 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Îmi e foarte scârbă de părinţii Mădălinei Manole, care periodic deschid mormântul fetei lor şi împut atmosfera cu duhoarea cărnii tot mai putrezite a cândva minunatei lor fete…

Îmi e scârbă şi de sindicate, din orice ramură ar proveni membrii lor, pentru că se fac preş la uşa guvernanţilor, sperând să mai obţină un leu la salariul minim şi înghit orice, de la minciuni la jigniri şi apoi ameninţă cu mitinguri şi apoi le amână. Pentru că le e frică… le e frică de ce se va spune că fac, de ceea ce au făcut în trecut…

Îmi e scârbă şi de Guvern, pentru că vomită promisiuni şi apoi, speriaţi de FMI sau alţi stăpâni, îşi ling de pe mese propria vomă şi, unşi pe faţă, se dau duri, fermi, visându-se peste ani cu pozele în manualele de istorie…

Îmi e scârbă de liberali, pentru că îi simt şobolănind de la o uşă la alta, calculând dacă se luptă cu un guvern sau cu un preşedinte. Îi văd cum vorbesc la televizor cu teamă să nu-şi supere şeful care-şi modifică de la o zi la alta discursul…

Îmi e scârbă şi de democrat-liberali pentru idioţeniile debitate în cor, indiferent dacă au sau nu argumente pentru ceea ce spun. Se comportă ca şi cum căpeteniile lor nu mănâncă de faţă cu alţii căcat şi se oferă ei să facă acest serviciu, tăvălindu-se într-o troacă în care îi ţin doar poveşti de genul “sunt 300 de mandate de arestare scrise”…

Îmi e scârbă de social-democraţi, pentru că simt în spatele şefilor lor mulţimea de derbedei lăsaţi fără subvenţii care freamătă flămânzi, cu gândul la o nouă guvernare, cu oricine, oricând, pe orice poziţie…

Îmi e scârbă de moguli şi de şefii Opoziţiei, pentru că se ceartă de ochii lumii doar pentru ca oalele cu lături vărsate de pedelişti în capul lor să nu aibă suport în realitate. Şi avem astfel înjurături între liderii de partide, dezvăluiri despre mogulul celeilalte televiziuni, toate fiind subiecte inventate, nişte băşini destul de puturoase ca, strâmbându-te, să închizi ochii şi să nu vezi bine măcar câteva secunde…

Îmi e scârbă de preşedinte, pentru că îşi duce luptele prin servicii, procurori, miliţieni şi ţucălari, pentru toate schemele care au ajuns să ne facă să trăim într-un coşmar al scenariilor mai mult sau mai puţin confirmate de prezent şi viitorul apropiat…

Îmi e scârbă de mailurile găsite deschise, de convorbirile auzite cu ecou…

Îmi e scârbă de furia gazetarilor, comentatorilor, analiştilor care se bat între ei ca nişte cocoşi ce se înfruntă în numele celor care îi plătesc, mângâie pe frunte cu funcţii sau doar îi bagă în seamă. Sunt vocile, feţele lor, dar cuvintele, ideile din spatele lor nu sunt ale lor…

Îmi e scârbă de nepăsarea pentru oameni, îmi e scârbă şi de populism, de nervii de pe stradă, de neputinţă…

Îmi e scârbă şi de mine, pentru că ştiu toate astea şi tac…

P.S.: Pe lângă noi toţi… ce minunaţi sunt părinţii Mădălinei Manole, cu ineptele lor dezvăluiri despre un ginere pe care-l urăsc sincer. Ce bun e un strop de sinceritate zilele astea!

Posted in Editoriale | 9 Comments
« Postari mai vechi
Postari mai noi »