Mi-a plăcut de Ponta şi de Antonescu

Publicat in 28 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Miercuri seara mi-a plăcut de Victor Ponta şi Crin Antonescu. Erau plouaţi, cam blegi, dar un lucru l-au făcut cu cap. E vorba despre faptul că nu au dat nici un nume de parlamentar de la Putere care a negociat cu ei votarea moţiunii. Sigur, nu cred că găsiseră 18 trădători, nici măcar 16. Poate nu au fost nici 10, dar măcar vreo doi tot au fost şi, nespunându-le numele public, liderii Opoziţiei au făcut prima diversiune marca PDL. Ei au lăsat liber speculaţiilor şi cine ştie mai bine ca liberalii şi pesediştii ce rol devastator are viermele îndoielii când îşi depunde ouăle în inima celor ce ţin cu o mână de fier grupurile parlamentare ale Puterii?

Seamănă cu bancul cu vulpiţa violată, într-o noapte, în pădure. Sincer, eu nu înţeleg de ce în bancuri sunt violate doar vulpea sau ursoaica şi, de exemplu, niciodată veveriţa, dar, în fine, aşa e bancul, aşa îl spun şi eu. Şi se duce vulpea să se plângă la leu. Acesta indignat cheamă la judecată toate animalele. „Spune vulpiţo, cine te-a violat?”, întreabă leul. „Nu am văzut bine că era întuneric, dar ştiu sigur că avea urechile lungi…”. Atunci, iepuraşul îşi dă urechile pe spate, le lipeşte cu un scuipat şi spune: „Prietene măgar, ai belit-o!”.

În partidele de la Putere începe vânătoarea de măgari… Iepuraşii deştepţi tocmai îşi lipesc urechile cu scuipaţi.

Posted in Editoriale | 4 Comments

Sunt un român adevărat!

Publicat in 27 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Mi-am dat seama că sunt un român adevărat şi m-am gândit să notez această descoperire într-un editorial. Mi-am dat seama în cursul dimineţii de 27 octombrie, când nu se ştia încă felul în care se va termina această zi hotărâtoare. Cum am făcut descoperirea? Simplu…

De dimineaţă m-am aşezat comod într-un fotoliu, mi-am luat lângă mine o cafea şi am dat drumul la televizor. Când erau imagini de la Parlament mă gândeam că uite, s-ar putea răsturna Guvernul dacă destui parlamentari din arcul Puterii ar avea sânge în instalaţie să se ridice de pe scaune şi să voteze, în ciuda ordinelor de partid şi a repercusiunilor ce vor urma. Apoi erau imagini din pieţele Bucureştiului, cu manifestanţi. Puţini pentru a schimba ceva! Prea puţini! Şi mă gândeam că uite, puteau ieşi mai mulţi… că e nasol că mulţi au fost opriţi de poliţia din oraşele lor de baştină.

Pe internet veneau chemări la luptă, la mitinguri, la proteste şi era evident că aceia ce chemau în stradă erau, de fapt, în casele lor, sau la birouri şi visau… ca şi mine… ca toţi adevăraţii români care-şi manifestau solidaritatea prin… o nouă porţie de cafea!

Posted in Editoriale | 1 Comment

Veji! Veji!

Publicat in 26 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Ştiu o fetiţă, nici nu a împlinit 2 ani, care, atunci când o ceartă bunică-sa, dă din picioruş şi îşi leagănă ameninţător arătătorul de la mâna dreaptă. Nu poate spune corect “Vezi, vezi!”, dar îi iese un “Veji, veji!”. Ideea e aceeaşi, “ai grijă…”.

Miercuri e o zi crucială pentru ambele tabere care au transformat România într-un ring de bătaie precum cârciuma “Şapte păcate”, din filmul de pe vremuri. Fiecare dintre liderii insignifianţilor combatanţi care formează armatele are metoda sa de a spune “Veji! Veji!” şi toţi sunt la fel de infantili precum fetiţa din povestea mea. O să mă explic. Aşa cum anticipam, într-un text ce parodia stenogramele ce au îmbâcsit presa în ultimele zile, la pedelişti spaima de trădări masive e majoră. Aşa că au inventat o metodă ce ar expune trădătorii la demascarea imediată. Câţi vor risca să se apropie de urnă, în ciuda ordinului de la “căpitănie”? Mult mai puţini decât ar fi făcut-o dacă se vota şi ordinul era doar de vot negativ la adresa moţiunii. Totuşi unii o vor face şi se vor regăsi rapid în grupurile parlamentare ale PSD şi PNL. Riscând în felul ăsta, trădătorii vor deveni eroii propriilor colegii electorale, iar orice campanie ulterioară de denigrare a lor va deveni inutilă. În consecinţă, eu spun că decizia PDL ca parlamentarii săi să nu participe la vot e o… veji, veji!
La Opoziţie lucrurile stau la fel. Ei se luptă cu trădarea prin absenteism, dar probabil inutil, pentru că parlamentarii lor, care vor menţinerea Guvernului Boc, trec rapid în tabăra adversă, nici nu va mai fi nevoie de excluderea lor. Şi asta se va întâmpla dintr-un calcul simplu, dacă actualul cabinet scapă de moţiunea asta, e “condamnat” să rămână la Putere… iar Puterea e foarte, foarte dulce!

Posted in Editoriale | 2 Comments

Despre stenograme vechi, vechi

Publicat in 25 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

O babă vine la preot să se spovedească.

– Ia spune, mamaie, ce păcate te apasă?
– Eh, părinte, uite ce s-a întâmplat.  Eram la seceriş şi m-a prins Ion. Mi-a dat o palmă, m-a târât într-o căpiţă de fân…
– Doamne apără şi păzeşte! Ce chinuri ai îndurat…
– Da, părinte, şi în căpiţă mi-a smuls hainele de pe mine şi m-a pus la pământ, cu faţa-n sus…
– Ce animal, câtă suferinţă ţi-a fost dată. Nu te plange, e de la Cel de Sus!
– S-a dezbrăcat şi el şi s-a pus pe mine. Părinte, m-a f… de mi-au
fâlfâit urechile!
– Dumnezeu te va ierta! Dar când a fost asta? Cum a putut viola o femeie atât de în vârstă?
– Păi nu, părinte, că nu a fost acum, ci în urmă cu 50 de ani!
– Şi de ce ai aşteptat atât ca să mărturiseşti?
– Îmi face atât de bine să-mi amintesc…

Posted in Editoriale | 1 Comment

Masoneria, cu un zâmbet… amar

Publicat in 24 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Călăul îl pregătea pe condamnat pentru execuţie. Omul nu era agitat, dar profita de ultimele secunde de viaţă ca să se plângă cuiva.

Condamnatul:  Ştii, eu sunt mason. Asta nu m-a ajutat în viaţă. Un frate m-a băgat în ceva şi, deşi îmi spunea mereu „Stai liniştit, totul se va rezolva”, am ajuns pe mâna unui procuror. S-a dovedit a fi şi el tot mason. Îmi spunea să stau liniştit, dar cazul meu a ajuns la un judecător. Am tresărit cu speranţă când mi-a spus „Te îmbrăţişez, va fi bine”… Şi, uite tot aşa, am ajuns aici.

Călăul îi leagă omului ochii cu o cârpă şi îi spune: „Cu stângul înainte, frate, cu stângul înainte!”. Apoi ridică securea…

P.S. 1 Noţiunea de „frăţie” se duce în desuetudine când e folosită prea mult, ori noi trăim într-o ţară în care cuvântul „frate” răsună mai des decât oricare altul din DEx. Asta pentru că, în timp, şi-a pierdut semnificaţia şi a ajuns un banal tic verbal.

P.S. 2 Pe 6 noiembrie, în cadrul unui Convent va fi ales Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România. Finaliştii ce îşi vor disputa acest titlu vor fi doctorul Radu Bălănescu şi diplomatul Mircea Gheordunescu. Dacă nici unul dintre ei nu se va retrage până atunci… pentru că… masoneria fără un strop de scenarită nu are farmec…

Posted in Editoriale | 1 Comment

Efectul „Cocoş” asupra stenogramelor

Publicat in 21 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Am observat un lucru de când cu scandalul stenogramelor din dosarul lui Sorin Ovidiu Vîntu. Sunt strigătoare la cer, înfiorătoare discuţiile cu ziariştii, ok, sunt de acord cu toţi cei care le incriminează, dar cele cu politicienii au scăpat aproape neobservate. Oalele cu căcat aruncate în ventilatoare au făcut presa terci, şi dacă a fost sau nu pe bună dreptate, doar timpul va decide, dar politicienii din înregistrări s-au strecurat printre flegme precum somalezii printre picăturile de ploaie. Cred că ăsta e efectul publicării, cu doar puţin înainte de apariţia primelor transcrieri cu Vîntu, a trei fragmente din stenogramele înregistrate, în cursul anului 2007, în dosarul ALRO. Pauză de un banc:

Doi cocoşi vorbeau în coteţ. „Auzi, hai până la alimentară.” „Ce să facem noi acolo?” „Vedem şi noi puicuţe goale…”

E vorba de discuţiile dintre Bogdan Chirieac şi Dorin Cocoş, la fel de colorate ca şi cele din lucrarea cu Nicolae Popa. Nu grija că-l discreditează pe soţul Elenei Udrea i-a oprit pe cei care voiau să toace politicienii înregistraţi cu Vîntu, ci întrebarea, fără răspuns, deocamdată, dacă ziariştii au şi alte convorbiri din dosarul recent închis prin decizie de neîncepere a urmăririi penale. Sigur, iarna trecută procurorul s-a plâns că după trei luni de supraveghere nu i s-au furnizat materiale, dar aşa să fie? Sau, mai bine zis, nu i s-a furnizat chiar nimic interesant? Încă un banc şi gata cu speculaţiile că mă ia vreun deontolog la ochi.

Un ţăran avea multe găini şi un cocoş bătrân. Cumpără şi unul mai tânăr. În curte, cel bătrân îl abordează pe cel tânăr: „Ce zi frumoasă! Ce zici dacă am alerga pe aici să speriem puicuţele astea? Uite, eu o iau înainte şi tu după mine!”. Zis şi făcut. Încep ei să alerge, bătrânul în faţă şi nou-venitul după el. Deodată, ţăranul îl prinde pe cel tânăr şi, harşt, îi taie gâtul. Zice omul, cu năduf: „Ce escroci în piaţă, al zecelea cocoş homosexual pe care mi-l vând!”.

P.S. Nedistrugerea înregistrărilor care s-a dovedit că nu au legătură cu dosarul este la fel de scârboasă în ambele cazuri.

Posted in Editoriale | 6 Comments

Stenogramă despre moţiune J J

Publicat in 20 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Sursa: Salut! Ce faci?

Tonomatu’: Uite, mă gândeam că îmi dai şi mie o ştire să dau în ziar. Ceva  tare să uite lumea de stenogramele alea. Zii, ştii ce vor face ăia de la PDL, băgami-aş (bip) în ea de moţiune, că asta e la zi.

Sursa: Păi, dă-i în (bip) mea, se discută încă, dar e mai mult ca sigur că miercuri, când se votează, vor cere parlamentarilor să se abţină de la vot sau chiar să iasă din sală. I-a dus mintea, e singura soluţie să nu palmeze şmenarii bilele şi să voteze moţiunea (bip). Aşa măcar dacă vreunul vrea să cadă Guvernul, trebuie să îşi asume… şi votul şi belirea care urmează! Şi eu zic că vor să le ceară şi ălora de la UNPR şi UDMR să procedeze la fel.

Tonomatu’: Da, băi, da e o prostie, că ăştia dacă trântesc Guvernul oricum vor trebui să adune parlamentari ca să îl strângă pe marinar de (bipoaie) că, vezi Doamne, au mai mulţi parlamentari şi merită să desemneze ei premierul. Ţii minte, cum şi-au luat-o prin gură înainte de alegerile din noiembrie. Adică trădările tot trebuie să se afle, când trec ăia dintr-un grup în altul. Care (bip) e şmecheria? Nici una… da, auzi, ce e cu ăia de la UNPR, şi acolo sunt probleme?

Sursa: Sunt cam şucăriţi pe ăla micu’, după faza cu Ministerul de Interne, ştii tu, când şi-a luat Oprea leapşa, ţii minte, că îşi puseseră hainele de duminică şi el şi Diaconescu şi s-au trezit că apare Igaş. Şi plus că dacă ar fi Buldogul premier le-o fi şi lor mai bine ca acum. Iar cu ungurii… ce (bip) să zic, ştii că nu poţi închide un ochi că au şi ajuns în altă tabără. Asta e, frăţioare, toată lumea e geană pe ăia din pedeleu’ (bip),  dar fisuri pot apărea oriunde!

Tonomatu’: Tati, nu mi-ai zis nimic publicabil. Iar dau doar o aiureală din aia „pe surse” de nu le mai citeşte nimeni. Ia zii mai bine, cu piţi aia a lu’ Bote nu ai ceva că mă abureşti…

P.S.: Toate informaţiile din această pseudo-stenogramă sunt cele mai vehiculate pe piaţa zvonurilor despre moţiunea de cenzură depusă la Parlament. Dacă nu credeţi… aşteptaţi să se confirme! Se vor confirma cât de curând.

Posted in Editoriale | 1 Comment

Două-trei noutăţi la carnavalul stenogramelor

Publicat in 19 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Atât de mult s-a vorbit în ultimele zile despre stenogramele din dosarul în care Sorin Ovidiu Vîntu este judecat pentru favorizarea infractorului, încât simt că mă ia apa să spun şi eu câteva lucruri pe care, cred eu, ar trebui să le aveţi în vedere când ascultaţi cele două discursuri mari şi late care se declamă acum.

Primul lucru este că lumea uită faptul că interceptările pe care le vedeţi apărând zilnic provin dintr-un mandat de urmărire dat pe probleme de siguranţă naţională. Ideea dosarului este că oameni din DGIPI, cu acordul ministrului Dan Nica, sustrăgeau informaţii şi le dădeau politicienilor. Prima ştire: Acest dosar nu a fost încă închis! Povestea acestui mandat, din câte ştiu eu, nu a fost spusă niciodată oficial, lăsând loc la multe speculaţii. Unii susţin că lucrurile au început în iarna 2008-2009, când era urmărit fostul şef al DGIPI, comisarul şef Cornel Şerban, reţinut în martie 2009. Imediat după, DNA a cerut de la Ministerul de Interne vreo 400 de lucrări ale serviciului secret. Atunci lucrurile au fost potolite chiar de preşedinte, care a organizat la minister o „minişedinţă” CSAT. Acum sunt două informaţii divergente. Unii spun că din acel dosar s-ar fi disjuns cauza cu siguranţa naţională, dar e greu de crezut, pentru că în acel caz s-ar fi lucrat pe infracţiuni concrete, sub supravegherea unui procuror… adică nu ar fi fost un dosar de suspiciune că se aduce atingere siguranţei naţionale.

Alţii susţin că, în paralel cu lucrarea de la Secţia de Infracţiuni Conexe Corupţiei a DNA, SRI a început încă o lucrare, pornind de la unele interceptări din dosarul „Şerban”, legat de scurgerile de informaţii. Aici s-a început supravegherea şefului interimar de la DGIPI, Gelu Drăjneanu. În octombrie 2009, preşedintele deja vorbea despre implicarea în dosar a ministrului Nica şi a generalului în rezervă Dumitru Iliescu. De la acesta din urmă s-a extins mandatul de urmărire operativ-informativă şi asupra lui SOV. Pe 27 noiembrie 2009, convorbirile pe care le citiţi acum pe diverse site-uri au plecat spre Parchetul Capitalei, ajungând, la urmă, la cel General.

Am spus că sunt două-trei lucruri despre stenograme pe care vreau să le spun şi nu am dat decât unul? Mai e timp… Ca în „Pe Aripile Vântului”, „şi mâine e o zi”.

Posted in Editoriale | 1 Comment

Băiete, un banc, repede, să uit unde trăiesc!

Publicat in 18 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

Cică un evreu se duce la fiul său şi îi spune: „Te însori!”. „Tată, îmi pare rău, dar nu, sunt tânăr şi vreau să îmi trăiesc viaţa…” „Păcat, fiule, pentru că era vorba de fiica lui Bill Gates…” Băiatul sare: „Atunci răspunsul meu e DA!”.

Evreul se duce la Bill Gates, aşteaptă vreo lună să fie primit de miliardar, dar până la urmă intră şi îi spune: „Aş vrea ca fiica ta să se mărite cu fiul meu”. „Nici nu se pune problema, e mică încă şi nici nu cred că-l ştie pe băiat…” „Păcat, Bill, pentru că e vorba de vicepreşedintele de la World Bank…” Gates sare: „Atunci răspunsul meu e DA!”.

În fine, evreul merge la preşedintele World Bank. Aşteaptă vreo două luni, stă pe la uşi, se roagă de toate secretarele, dar până la urmă e primit de preşedintele băncii. „Aş vrea să îl angajaţi pe fiul meu vicepreşedinte…” „Nici nu se pune problema, la noi regula e clară, trebuie să lucrezi în instituţie ani de zile ca să avansezi. Toţi o iau de la cea mai mică funcţie…” „Păcat, domnule preşedinte, pentru că e vorba de ginerele lui Bill Gates…” Bancherul sare: „Atunci răspunsul meu e DA!”.

P.S. Înlocuiţi în acest banc evreul cu Victor Ponta, fiul ce ar trebui să se însoare cu Crin Antonescu, pe Bill Gates cu Vasile Blaga sau Teodor Baconschi şi pe bancher cu Traian Băsescu şi vedeţi de ce cred eu că va trece moţiunea de cenzură şi apoi vom avea un Guvern.

Posted in Editoriale | 4 Comments

Operaţiunea 3BX… Boc out, se încălzesc Blaga şi Baconschi

Publicat in 17 octombrie 2010 de Alecu Racoviceanu

E tot mai clar pentru toată lumea că Guvernul Emil Boc are zilele numărate. Nu că vreuna din tabere ar fi îngrijorată de ce se întâmplă în ţară, ci mai mult pentru că reîntoarcerea lui la Cluj ar detensiona şi situaţia politică, socială şi economică. Acum, dacă preşedintele a spulberat şi fumigena cu Elena Udrea premier, variantă în care mărturisesc că nu am crezut niciodată, încep speculaţiile. Dacă guvernarea va fi dată alianţei PSD-PNL, atunci e relativ simplu de intuit, va fi desemnat un independent, să-i spunem „X” (cel mai probabil Călin Georgescu), care să gestioneze ţara până la organizarea alegerilor parlamentare anticipate. Dacă nu…

Ei bine, şi PDL are rezerve de cadre, mai precis sunt două nume puternic vehiculate pentru a ocupa funcţia de premier pe care ar elibera-o Boc. Primul nume este Vasile Blaga, un politician care ar fi susţinut de întregul partid şi de toţi parlamentarii UNPR, cunoscută fiind legătura sa foarte bună atât cu Gabriel Oprea, cât şi cu Cristian Diaconescu. Al doilea nume este Teodor Baconschi, un proaspăt pedelist care, în Parlament, la confirmare, poate nu ar strânge toate voturile partidului din care provine, dar ar putea atrage bucăţi mari din PNL. Liantul ar fi ţărăniştii care gravitează în preajma ambelor grupări.

Desemnarea lui Baconschi pentru funcţia de premier ar însemna, însă, „omorârea” proiectului „Baconschi la Cotroceni”, dar ar deschide oportunităţi  pentru proiectele „Blaga preşedintele PDL” şi „Diaconescu preşedinte”. E un scenariu credibil după mine…

Şi ce ar fi o poveste românească fără un banc. Cică un avocat şi o blondă stăteau unul lângă celălalt pe o bancă, la doctor. „Domnişoară, avem mult de aşteptat aici. Pot să vă propun un joc de societate?” „Domnule, nu vă supăraţi, dar îmi este rău, aş prefera să stau aşa, liniştită…” „Dar să vedeţi ce bine ne-am distra. Uite eu vă pun o întrebare. Dacă nu ştiţi răspunsul, îmi daţi 5 lei. Dacă la o întrebare de-a dumneavoastră nu ştiu eu răspunsul, vă dau 500 de lei.” (mai mult…)

Posted in Editoriale | 2 Comments
« Postari mai vechi
Postari mai noi »