La miile de motive de scârbă pe care viaţa de zi cu zi mi le oferă mai adăugaţi haznaua de promisiuni deversată de guvernanţi peste noi. Tipii ăştia au inventat „populismul SF”! Până acum, panaramele care ne-au guvernat ne promiteau câte ceva, dădeau o lună şi apoi se încurcau. Şmecherii care candidează promit că vor da marea cu sarea şi apoi uită. Pedeliştii combină cele două măgării: promit ce or să dea dacă mai rămân la putere vreo doi-trei ani! Ca şi cum le ia ceva timp să stabilească măsurile ce ne vin cel mai bine… Asta îmi aminteşte de bancul cu fata proaspăt angajată la un magazin. Şeful i-a spus că orice s-ar întâmpla să nu refuze categoric vreun client. Fata e pusă să urmărească o angajată mai veche pentru a vedea cum se procedează.
Intră unul şi întreabă: „ Aveţi mănuşi?” „Sigur, de care doriţi?” Omul zice: „Din acelea cu un singur deget, de lână…” „ Ce culoare, ce fel de lână, să fie o ţesătură mai groasă, dublată, cum le doriţi?” Omul stă pe gânduri, „Uite ce vă propun, domnule, pentru că vă văd nehotărât, veniţi mâine cu paltonul şi cu geaca la care vreţi să le purtaţi şi vom alege modelul ideal!”
Când să iasă clientul pe uşă, apare unul cu un colac de WC pe gât, o bucată de faianţă într-o mână. Urlă înspre vânzătoare: „Asta e faianţa din baie, aşa arată capacul de la toaletă, putem acum alege blestemata de hârtie igienică!”.
