Ceva despre mărturisirile rectorului de la Babeș-Bolyai: 10% idioți e un procent bun. Credeam că sunt mai mulți!

bucovina

Sunt absolut convins că există pe undeva un idiot cu mintea destul de nudă ca să se gândească la apă plată dacă-l întrebi de Bucovina. Ba chiar sunt dispus să cred că prostul respectiv – umblând din facultate-n facultate, nu din alt motiv decât că nu găsește din prima un încărcător de Iphone – s-a întâlnit cu rectorul unei universități din vestul țării. E posibil să fi fost și puțin mândru că n-a căzut în capcana întrebării ”Ce e aia Bucovina?” și a răspuns corect: ”o apă plată”! Doamne ferește, putea spune că e un hotel din ”Haiîn”!
Rectorul Universității Babeș-Bolyai, Ioan Aurel Pop, spune că, la un test dat studenților din primul an la Istorie, 6 din 60 au spus că Bucovina e o apă minerală. Înțeleg că generalizarea nu e bună – că nu e corectă politic și că singurele generalizări corecte sunt ”tinerii sunt frumoși și liberi” și ”bătrânii sunt tâmpiți” – dar mie procentul, 10%, mi se pare uriaș. Mai ales că nu discutăm de niște derbedei de la colțul străzii, ci de niște tineri care mai aveau trei-patru pași și ajungeau titrați. Mie mi se pare periculos pentru copiii mei să existe un risc de 10% ca profesorul lor de istorie să fie mai periculos decât un prezervativ spart la folosire.
Mai ineptă chiar decât situația semnalată de profesor mi s-a părut reacția unui tip de pe Facebook. El încerca să ne explice cum că e normal să te gândești prima oară la apă plată, din moment ce în calupurile de publicitate produsul lui Omar Hayssam (primul patron al brandului de apă Bucovina) e mai prezent decât ce ne-a mai rămas din bătrâna provincie.
De obicei mă țin departe de polemici, preferând să ascult părerile altora, să le expun pe ale mele și să las eventualul public să aleagă dacă e ceva bun din schimbul de idei. Dar uneori simt nevoia să…
Nu, nu cred că are ce căuta într-o facultate un tip care încearcă cu propria limbă dacă pantofii purtați o nuntă întreagă au gust puternic și amărui. Poate să-și ia o diplomă din alea prin poștă, dacă maică-sa moare de dorul unei hârtii pe pereți. Nu cred că nu avem toți măcar o parte de vină dacă există pe undeva un idiot care să caute localitatea Fainoșag prin Ardeal. E o greșeală și că permitem să existe – fie și în procentul de 10%, departe de a fi majoritar – măcar un tembel care să creadă că salamul uscat de vară, din nutrie și soia era vreo glorie culinară din perioada în care funcționa Gostat.

Habar nu am care e soluția, dar mie mi se pare că personajul pozitiv în filmul ăsta e profesorul care ne-a atras atenția asupra problemei: a depistat că 10% din studenți sunt idioți, cu un singur potențial, sunt receptivi la reclame. Adică sunt viitori cetățeni perfecți ai unei societăți de consum!
Sigur soluția nu e să acoperim acest procent – care, evident, în diverse proporții a existat în orice generație – prin descrieri de studenți eminenți sau cu o pledoarie pentru olimpici sau, mai rău, înjurând sistemul de învățământ care i-a produs. Asta nu înseamnă decât să ascunzi mizeria sub preș. La un moment dat pute.
De fapt, ei sunt copiii mizeriilor ascunse sub preș de alte generații. Descendenții celor de care nu am mai avut timp, lăudându-ne cu premii care, na belea, acum nu mai vin.
Reclama la apă nu e o scuză pentru cei 10%. Dimpotrivă, dacă reclama e de vină, atunci sunt și mai tâmpiți decât îi trădează răspunsul. E doar o uriașă pată de căcat și rușine pe obrazul nostru, al tuturor.

Foto Imagine cu un strop din blues-ul Bucovinei.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.