Glumă: Formația Fetelor de la Căpâlna va accepta în componență și bărbați. Glumă?

Ascultam Concertul de Anul Nou de la Viena și mi-a atras atenția prezentatoarea TVR care a spus că o piesă e interpretată de Corul de Băieți din Viena. Și apoi citea ea din materialele trimise de organizatori că e un cor de mare tradiție, înființat în secolul al XIII-lea, că a dat lumii mari muzicieni, că, din 1997, acceptă și fete…
La început nu am dat atenție informației, eram mai supărat că prea multă lume din casă aprecia friptura de pe masă, dar importanța unor astfel de informații de fapt divers este, din păcate, vizibilă abia când e prea târziu.
Când informația a rezonat în sfârșit în mintea mea, m-am gândit să fac o glumă pe Facebook, eu fiind convins că mare parte din rezistența românilor stă în capacitatea noastră de a transforma cele mai serioase probleme ale noastre în zâmbete.
Am vrut să scriu: ”Nu știm să fim politically correct până la capăt: Fetele de la Căpâlna acceptă și bărbați în formație, dar ei nu vor sta unul în spatele celuilalt!”

french cancan

Nu am mai scris, m-am luat cu altele sau eram doar supărat că friptura dispăruse precum un ficus care orna un congres vegan.
De fapt e vorba de limita stupidului pe care acest ”politically correct” a atins-o. Egalitate, da, șanse egale, da, dar de aici până la a primi fete într-un cor care se cheamă, din 1438 încoace, al băieților?

Nu îmi pasă de tradiția lor și nici de cum și-o prețuiesc, nu mă interesează nici dacă primesc extratereștrii în cor, dar de ce nu-i schimbă numele? Și nu e vorba de un gest mic. Dacă o țară, o comunitate de țări poate să sfideze absurdul păstrând un nume, dar modificând componența, ce alte decizii poate lua? Decizii care să mă afecteze și pe mine. Destule, știm asta deja pe propria piele.
Acum și-au distrus o piesă din colecția culturală, au lăsat un nume fără formă. Treaba lor, ei pierd prin asta, e la fel de ridicol ca și cum, în numele egalității, ai instala pisoare în toaleta femeilor și coș pentru tampoane la bărbați. Nu văd care din cele două sexe simte prin astfel de gesturi că e mai aproape de perfecțiunea jumătății.
Uite, mai am o sugestie pentru acești comisari ai egalității: un bastion al misoginismului rezistă în mod bizar, dansul French Cancan! Dreptate va fi când, plouate cu aplauze, căzute cu desuurile la vedere, ”uneia” dintre dansatoare i se va scula. De emoție…
PS Imaginea este afișul filmului, din 1954.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.