Jurnal de tătic. Bluesul Colebilului

Are soacră-mea o rețetă care aduce instantaneu zâmbetul pe buzele tuturor…

jurnal 79

Alege cele mai frumoase mere. Cele mai multe au apărut ca muguri rotofei, tăvălindu-se prin zăpada mieilor din Bucovina, pământ înghețat încă, în timp ce restul țării deja se amuză drăgăstos pe seama ghioceilor sau chiar a albăstrelelor ce anticipează lumânările de Paște.
Au fost apoi flori și și-au văzut suratele zburate de vânt sau ronțăite de cărăbuși. I-au mulțumit lui Dumnezeu că au scăpat, lepădându-și petalele în soare și dezgolind soarelui un măr mic-mic, cât o glumă acră pe seama păcatului primordial.
Când s-a făcut mare, adunase roșu din soarele la apus, galben din cel de la miazăzi, dar a păstrat și ceva din verdele reflectat din iarbă.
Apoi, când i-a venit vremea, puțin după Crăciun, mărul a fost dezbrăcat de coajă, scobit de inimă și – ca la un transplant făcut de un chirurg meticulos – locul a fost umplut cu dulceață de vișine, praf de scorțișoară și mieji de nucă. În căldura cuptorului, noua inimă a început să bată și mărul a prins din nou viață.
Când vibra de parfum, repede l-a îmbrăcat în aluat pufos ca plapuma din camera bunicilor, i-au pus capac de ciocolată și o căciulă din frișcă și l-a lăsat în frigider să plângă cu lacrimă de miere arsă…
Tortul de mere va fi unul din gusturile copilăriei fetelor, iar mirosul de scorțișoară arsă-n pat de vișine îl vor confunda mereu cu surâsul vacanței.

Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.