Are soacră-mea o rețetă care aduce instantaneu zâmbetul pe buzele tuturor…
Alege cele mai frumoase mere. Cele mai multe au apărut ca muguri rotofei, tăvălindu-se prin zăpada mieilor din Bucovina, pământ înghețat încă, în timp ce restul țării deja se amuză drăgăstos pe seama ghioceilor sau chiar a albăstrelelor ce anticipează lumânările de Paște.
Au fost apoi flori și și-au văzut suratele zburate de vânt sau ronțăite de cărăbuși. I-au mulțumit lui Dumnezeu că au scăpat, lepădându-și petalele în soare și dezgolind soarelui un măr mic-mic, cât o glumă acră pe seama păcatului primordial.
Când s-a făcut mare, adunase roșu din soarele la apus, galben din cel de la miazăzi, dar a păstrat și ceva din verdele reflectat din iarbă.
Apoi, când i-a venit vremea, puțin după Crăciun, mărul a fost dezbrăcat de coajă, scobit de inimă și – ca la un transplant făcut de un chirurg meticulos – locul a fost umplut cu dulceață de vișine, praf de scorțișoară și mieji de nucă. În căldura cuptorului, noua inimă a început să bată și mărul a prins din nou viață.
Când vibra de parfum, repede l-a îmbrăcat în aluat pufos ca plapuma din camera bunicilor, i-au pus capac de ciocolată și o căciulă din frișcă și l-a lăsat în frigider să plângă cu lacrimă de miere arsă…
Tortul de mere va fi unul din gusturile copilăriei fetelor, iar mirosul de scorțișoară arsă-n pat de vișine îl vor confunda mereu cu surâsul vacanței.
Foto Alex Mazilu
