Jurnal de tătic. În atenția prințișorilor: la noi nu se pune busuioc sub pernă!

Nu le-am lăsat să-și pună busuioc sub pernă. Silvanei, nevastă-mea, și Alecsiei în nici un caz, iar pe Sofia nu o puteam lăsa să fie singura din casă care să respecte tradiția de Bobotează.
Cei care ați mai parcurs paginile acestui jurnal știți că nu sunt un adversar al tradițiilor, ba chiar, de cele mai multe ori, mă bucur dacă văd că trec la fetele mele măcar câteva din obiceiurile care îmi sunt dragi. Totuși, cu busuiocul și Boboteaza am o problemă.
Gravă!

jurnal 80

Anul trecut, m-a mâncat în… m-am gândit să le ațâț cu povestea visului cât timp somnul îți miroase a busuioc. Am luat o crenguță, am rupt două rămurele din ea și le-am spus fetelor:
-Uite, o să punem astea sub pernă și o să visați frumos, prinți pe cai albi, castele pe nori…
-Dă-mi și mie o bucățică!
M-am întors spre Silvana și, mecanic, i-am întins o floare uscată, ruptă… cu un pic de ciudă și nedumerire, recunosc.
Dimineață, le-am întrebat, cum au făcut ochi, ce au visat.
Sofia – era mică, mică, pe atunci, doar doi anișori – a făcut ochii mari și a spus:
-Olel și Tati!
Păi cum să n-o mănânci în loc de bolul de cereale!
Alecsia – la doar două săptămâni de la ultima serbare de la grădi – mi-a spus:
-Nimic…
Dar am văzut că-și pusese pe deget inelul primit de la un coleg, prințul din sceneta de la serbare. ”Drama” trăită de mine atunci o regăsiți AICI. ”Poate e doar o coincidență!” mi-am spus, dar m-am decis să fiu mai atent la puștiul respectiv, un ghemotoc de păr bălai, mereu în mișcare!
-Mami, tu pe cine ai visat? Pe Tati?

Alecsia îmi luase întrebarea de pe buze.
Silvana s-a uitat la mine și a zâmbit:
-Terminați cu prostiile!
Nu pot să mă jur, dar nu zâmbise ca și cum mă visase! Și nici răspunsul nu fusese cel așteptat! În fine, poate mă înșelasem, dar nici nu am mai adus busuioc în casă de Bobotează.
PS Vă spun, pentru că sunt sigur că veți păstra secretul. Atunci, mi-am pus și eu busuioc sub pernă. Chestia asta cu visatul ursitei cred că e o prostie! Nu îmi amintesc ce am văzut în vis, dar m-am trezit cu o melodie în minte. Ceva cu ”Whenever, Wherever”, dar nu mai știu cine o cânta!
Foto Alex Mazilu

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.