Doamne, ce val de vorbe goale a reuşit Mădălina Manole să arunce asupra noastră! Am auzit a nu ştiu câta oară placa tocită a românilor ingraţi care nu ştiu să-şi preţuiască artiştii decât după moartea lor sau dezvăluiri ale apropiaţilor despre durerea artistei că nu i se difuzau piesele de pe noul album. Dar care nou album? Sigur, azi aproape toţi ştim că se cheamă „O 9 Mădălina Manole”, dar, spuneţi cu mâna pe inimă, când ea trăia, ştiaţi asta? Garantez că răspunsul majorităţii va fi că nu. Am fost la un magazin şi l-am cumpărat, l-am găsit uşor şi, vă spun sincer, avea puţin praf pe el. Am vrut să văd de ce până şi eu, pasionat colecţionar de muzică, nu am aflat de această compilaţie de 12 piese şi am dat o căutare pe internet. Am aflat ceva senzaţional despre dispăruta Fată cu părul de foc, dar şi despre mine, despre voi, despre noi… Albumul despre care se vorbeşte chiar şi acum pe ambele televiziuni de ştiri a apărut de mult, încă din 19 februarie. Adică peste 5 zile se împlinesc 5 luni! În vreo două ziare şi pe încă vreo două site-uri de specialitate am găsit câte o ştire scurtă ce anunţa lansarea. Nici una din ştiri nu avea „touch-ul” ziaristului, ci prelua cuvânt cu cuvânt un comunicat ce zace şi acum pe site-ul MediaPro, casa ce a produs albumul. Pe 12 mai s-a organizat şi o petrecere la un club bucureştean, ce ar fi trebuit să celebreze lansarea. Abia după moartea ei am aflat că s-au anulat concerte din cauza unei presupuse stări rele de sănătate. Mi-am pus următoarea întrebare de om care ştie câte ceva despre campanii de presă: MediaPro, cea mai mare maşinărie de impus ştiri din România, nu a reuşit să mă facă să aflu că Mădălina Manole s-a relansat? Nu au picurat ei această informaţie direct în creierele noastre, cum reuşesc atunci când Loredana sau Ştefan Bănică jr traversează strada? Dacă au vrut şi nu au reuşit, acest efort al lor nu a lăsat „urme” pe internet, dacă nu au încercat cu toate forţele să promoveze 9-a Mădălină, mă întreb ce argumente au avut pentru această decizie, evident managerială. Răspunsul nu e românesc, aşa cum se încăpăţânează unii să ne tăvălim în rahat, ci e general uman. Publicul este cea mai mare curvă din lume. Iubim artiştii, dar nu le-o arătăm decât dacă ne prind în toane bune. Asta nu înseamnă că vrem să-i omorâm! Îi ţinem minte, dar nu le punem flori la poartă. Dacă ne place alt artist, pe loc ne dăruim noii „iubiri” şi nu ne pasă dacă cel trecut pe locul al doilea suferă. Şi încă un lucru: nu ne vom schimba nici după lecţia Mădălinei, aşa cum nu am făcut-o, de exemplu, când i-am găsit morţi, singuri în casele lor, pe Gică Petrescu sau pe Jean Constantin! În definitiv, americanii nu s-au schimbat după ce l-au redescoperit pe uitatul Michael Jackson abia după moartea sa. Asta e… Un lucru am înţeles, totuşi, din ce s-a întâmplat. M-am dus şi am cumpărat albumul şi l-am ascultat. Şi mi-a plăcut. Fata cu părul de foc a reuşit să se relanseze murind, atât de inexplicabil, pentru gospodinele care trăiesc pentru copii şi pentru soţ! A fost cel mai bun agent de vânzări pentru propria remodelare, mai puternică decât orice maşinărie de produs ştiri. Şi a mai reuşit ceva, e atât de frumoasă şi distinsă pe copertă şi aşa va rămâne în amintirea noastră. A oprit timpul când a vrut ea şi asta nu va înţelege în veci nici o gospodină! A făcut-o cu gestul natural şi simplu al oricărei dive din lume care-şi impune un capriciu.
P.S.: În locul celor de la MediaPro aş scoate cât mai repede o nouă ediţie a albumului! Mădălina l-a transformat într-un bestseller cu doar câteva sute de grame de Furadan.
4 Responses to Moartea fetei cu părul de foc, agentul ideal de vânzări