Nu îmi imaginez o poveste mai concludentă dacă vrei să demonstrezi că Parlamentul și marile partide au ajuns niște anexe ale unor negociatori. În afara unei mâini de personaje, președintele, premierul, guvernatorul și abilul negociator în numele ”interesului național”, nimeni nu contează în ecuația Putere-Opoziție.
Nu mă pricep la economie, mai ales la macro-economie, dar filmul de prost gust pe care mi l-au oferit actorii și figuranții primei scene m-a interesat.
La început, PSD – prin vocea gravă a lui Darius Vâlcov, colecționar de tablouri și turnători – ne-a anunțat că va reduce TVA la 20%. Și după înlocuirea pârnăiașului cu guler alb cu Eugen Teodorivici, un băiat de viață de noapte, PSD își menținea propunerea. Cam pe când premierul ne arăta nouă fundul și turcilor genunchiul, buldogii președintelui au spus că dacă mai scade TVA cu un procent votează Codul.
Zis și făcut, votat aproape în unanimitate, Codul pleacă spre Cotroceni unde moare la intrare, pentru că un consilier de acolo și-a adus aminte că încă din primăvară Codul era dezavuat de BNR și Consiliul Fiscal.
Imediat liberalii se dau cu fundul de pământ, încercând să ne convingă de un lucru pe care-l știam: au votat în Parlament din prostie!
Și pesediștii încep să dea înapoi, arătându-se dispuși să negocieze o nouă adoptare a actului normativ.
Nu e nimic rău în a negocia, dar actul trecuse de două dintre puterile statului. Nu poți schimba ceva votat în Guvern și Parlament fără a avea și vinovați. Liberalii și pesediștii care au susținut proiectul vechi trebuie unși cu miere și lăsați pe un teren viran din Vaslui, nu prezentați ca eroi.
Un exemplu: liberalii spun că la primul vot ar fi fost mințiți de ministrul Teodorovici, căzând în plasa acestuia mai ușor decât o chelneriță dintr-un club de noapte. Cu cine discută liberalii la ultimele negocieri pe Cod? Exact, cu Teodorovici. E clar, chelneriței i-a plăcut de client!
Dar negocierile astea au avut vreun rost?
Niciunul, pentru că filfizonii – care au lăsat pentru o zi de dragul Codului șlapii pentru pantofii de parlament – s-au strâns, la chemarea ”interesului național”, la o zi după ce premierul, președintele și guvernatorul bătuseră palma pe ce urmau să decidă maimuțoii veniți la negocierile între partide!
Acest scandal demonstrează criza de personalitate pe care o au partidele mari, slugărnicia în fața celor cu funcții mari în stat și evidențiază un lucru deja știut, Parlamentul este un club în care se adună idioții care nu au răbdare să afle de la televizor ce decid oamenii mari.
