Ştiu că sunt prost, dar, când mă uit în jur, prind curaj

Am urmărit declaraţiile mai multor miniştri despre atât de posibila remaniere. Am văzut în ochii lor o resemnare pe care nu ţi-o dă siguranţa că tu vei fi cel sacrificat, ci doar obişnuinţa după lunga perioadă petrecută cu securea deasupra capului. Toţi ştiu că nimeni nu e sigur pe el. Nu au învăţat asta de când vorbim toţi de criză sau de măsuri de relansare, ci din 2005, de când au văzut primii prieteni ai lui Traian Băsescu luând drumul şomajului sau al Parchetului. În ochii miniştrilor am văzut privirea ce spune: „Să mă dea afară, să mă păstreze, dar să facă, dracului, ceva!” De aia când mă uit la ei, vezi titlul, prind curaj. Ei au ales cea mai periculoasă tabără, tabăra oamenilor de încredere ai preşedintelui!

Se vehiculează trei nume ca posibili miniştri schimbaţi, dar eu cred că „sângele” promis de Boc parlamentarilor trebuie să fie şi din beregata unui greu din partid, că nu cred că setea de schimbare a aleşilor să fie satisfăcută doar de Funeriu, Şeitan sau de Vlădescu. Oricum, nu are nici o importanţă, ce iese din asta? Un Guvern cosmetizat, dar în esenţă acelaşi. Ca într-un banc despre o babă care îl visează într-o noapte pe Dumnezeu care îi spune că o va lăsa să mai trăiască încă 35 de ani. Dimineaţa, baba se scoală, ia banii de înmormântare şi fuge la cea mai bună clinică de înfrumuseţare. Liftinguri, tratamente, silicoane, botox, în câteva zile baba era o Pamela Anderson. Mulţumită, iese din clinică, face doi paşi şi o loveşte un tramvai. Moare şi, la poarta Raiului, indignată, îl ceartă pe Dumnezeu: „De ce m-ai mai chinuit, lăsându-mă să fac toate operaţiile astea dureroase şi scumpe, dacă urma să mor aşa de repede?” Cel de Sus: „Iartă-mă, nu te-am mai recunoscut!”.

Aşa s-ar putea întâmpla şi cu Guvernul Boc. Se aranjează, îşi „umple frigiderul de carne” tăind pensii şi salarii, mai sacrifică şi vreo doi prieteni de-o viaţă şi, când pare că totul a trecut, se aude o voce de Sus: „Auoleu, tu erai, Emile, iartă-mă, nu te-am recunoscut!”.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Editoriale. Bookmark permalink.

One Response to Ştiu că sunt prost, dar, când mă uit în jur, prind curaj

  1. Baietel says:

    Lasa, lasa ,lasa nea ALECU, dispar astia peste noapte ca si alde ceasca, vin altii si mai si, si mai ajungem si noi sa regretam nuriile URDEI, succesele bruxelezei sau chiar si piruetele JOIANEI spre bratele hydei de partid!MACAR ici pe colea cate o …pata de culoare o zuza ceva,un tot eleganta si aerului de superioritate a …SEFULUI statului si a pimeilor sai

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.