Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Dezvăluirea făcută de Băsescu ar putea urca baronii locali în capul liderilor USL
O întrebare care se impune zilele astea este de ce a făcut Traian Băsescu o dezvăluire – cea despre oferta făcută lui Victor Ponta, de a prelua Guvernul – acum, riscând să-l discrediteze pe Mihai Răzvan Ungureanu. Asta dincolo de faptul că afirmațiile de până acum ale președintelui sugeraseră că rocada Boc- MRU era hotărâtă din decembrie.
Cred că asta e genul de dezvăluire care îi enervează pe liderii structurilor locale ale PSD, PNL și PC, sărăciți de lungii ani de Opoziție, dar și enervați de lipsa de acține la centru. Momentul e perfect, dată fiind operațiunea din 7 aprilie când tocmai acești șefi locali sunt chemați să statueze candidatura la poziția de premier a lui Victor Ponta. Plus… dezvăluirea oferă comentatorilor pedeliști ocazia de a ataca evenimentul din 7 cu argumentul: ”Păi ce votați voi acolo? Ați avut ocazia să-l puneți pe Ponta premier!”
Posted in Editoriale
2 Comments
DIICOT poate aduce USL înapoi în Parlament
Ce urmează e un exercițiu de imaginație, un scenariu a cărui valabilitate e efemeră, dar care are, la această oră, ceva elemente de adevăr. E de notorietate deja cazul deputatului – plecat de la PD-L spre un UNPR care acum se dezice de el – Mihail Boldea, acuzat de mai multe infracțiuni de către Serviciul Teritoriaal Galați al DIICOT. Ce s-a făcut până acum, audiere, aducere la cunoștință a învinuirilor și probabil impunerea unor restricții de mișcare, nu necesită nici un aviz de la Parlament, ele se pot face de procurorul de caz. Dosarul fiind la DIICOT, cazul nici măcar nu trebuie luat de structura centrală, procurorii acestei direcții – ca și cei ai DNA – având aceleași competențe oriunde în țară. Așa că, dacă simte că se impune o percheziție sau chiar o reținere sau arestare, un procuror de caz din Galați poate produce un cutremur în viața politică. Se cuvin două precizări, personal nu cred că se va ajunge aici, decât dacă sunt probe că s-a încercat zădărnicirea anchetei, pentru că indivizii ăștia știau de aproape doi ani că sunt cercetați, dovadă fiind declarațiile politice ale lui Boldea, atacurile la PD-L și apoi plecarea intempestivă din partid, lucruri ce pot fi interpretate ca presiuni asupra partidului tocmai din cauza acestor probleme penale. A doua precizare este legată de deputat, nu el, ca persoană, este motivul cutremurului politic, ci pretextul său. Să mă explic.
Cererea procurorului de a obține avizul Camerei Deputaților ar pleca de procurorul de caz la șeful Structurii, de aici la șeful DIICOT, apoi la procurorul general și, prin intermediul Ministerului Justiției, ajunge la Biroul Permanent al Camerei. Se va dezbate la Comisia Juridică al cărei cvorum nu contează, așa cum spune decizia Curții Constituționale pe tema Guvernului MRU. La comisie va fi audiat doar Boldea pentru că referatul grupului său parlamentar nu există din moment ce nici măcar UNPR nu-l recunoaște drept membru. Raportul comisiei ajunge în plen. Aici, dacă e cvorum…
Aici e problema. Până acum – cel puțin în cazul Dan Păsat – parlamentarii Opoziției nu au participat la vot, spunând ”Să se aresteze între ei!” și mesajul a fost de succes pentru că le-a permis, după ce cererea a fost respinsă, să spună că PD-L nu-și arestează membrii. Dar acum, dacă ar apărea o astfel de cerere, ea ar cădea pe un teren minat.
Parlamentarii PSD, PNL și PC simt că protestul lor nu mai duce nicăieri și caută soluții fie să-l revigoreze fie să-l oprească. O cerere de avizare fie și a unei banale percheziții ar putea fi pretextul perfect pentru a ieși din clinciul în care au intrat singuri…
Ce ar ieși la vot… cred că într-o atare situație, Boldea ar fi sacrificat.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Băsescu e salvat dintr-o prăpastie de trei copii… banc
Cică Băsescu iese la o plimbare prin munți și cade într-o prăpastie. Rămâne agățat de o cracă, strigă după ajutor și, culmea norocului, îl aud trei copii care-i sar în ajutor cu o funie. După ce se vede salvat, Băsescu vrea să le mulțumească și le spune:
-Măi copii, eu sunt președintele țării așa că, drept mulțumire, vă voi îndeplini fiecăruia câte o dorință.
– Eu aș vrea să merg la Disneyland, spune primul copil.
-Avionul prezidențial este pregătit. Prima voastră dorință e ca și împlinită.
-Eu aș vrea să avem o școală nouă în sat, spune al doilea.
-Cum mă întorc la birou mă ocup să se aloce banii.
-Eu mi-aș dori un scaun cu rotile, motorizat, cu stație audio pe el, poate și computerizat, spune și al treilea dorința sa.
-Scaun cu rotile? Sigur, dar pentru cine e? Pari perfect sănătos…
-Sunt sănătos acum, dar să vedeți după ce o să-i spun tatălui meu că l-am salvat pe Băsescu din prăpastie!
Posted in Editoriale
2 Comments
O întrebare pentru cunoscători: l-ar putea învinge George Cristian Maior pe Sorin Oprescu în cursa pentru Primăria Capitalei?
Surse pedeliste spun că un subiect la ordinea zilei în partidul principal aflat la guvernare este alegerea candidatului ideal pentru Primăria Capitalei. Pe lângă cel mai bine plasat membru de partid în sondaje, Silviu Prigoană, ideea independentului susținut de PD-L și UNPR revine în forță. Numele cel mai vehiculat e… George Cristian Maior, directorul SRI. Rămâne de văzut dacă se vor face pașii de la planuire la materializare, mai ales după ce Maior a refuzat poziția ocupată acum de Mihai Răzvan Ungureanu. Totul e deocamdată o simplă discuție, un scenariu, dar timpul presează pentru luarea unei decizii.
Posted in Editoriale
8 Comments
Teodor Meleșcanu crede că a fost numit la șefia Direcției… ăăă… Serviciului de Informații Externe
Ca o bizarerie vă supun atenției o înregistrare de la audierea lui Teodor Meleșcanu la Comisia pentru Apărare, audiere care a avut loc marți, cu puțin timp înainte ca plenul camerelor reunite să-l voteze ca director al Serviciului de Informații Externe. Nu e nevoie să o ascultați pe toată pentru a înțelege gluma, la momentul 2.15, Meleșcanu spune ”mă aflu aici în calitate de candidat desemnat pentru șefia Direcției… ăăă… Serviciului de Informații Externe”. Nu cred că mai trebuie să vă spun că departamentul de spionaj din cadrul Securității Statului s-a numit, până în decembrie 1989, Direcția a VI-a de Informații Externe. Sigur, în 22 de ani, Meleșcanu poate ar fi trebuit să se obișnuiască deja cu noua denumire!
Și încă o bizarerie, luni, 27 februarie, la ora 16.00, camerele Parlamentului au fost convocate de birourile permanente pentru a constata vacantarea postului de la SIE, eliberat prin demisia lui Mihai Răzvan Ungureanu. Era un ultim și obligatoriu pas înainte de numirea lui Teodor Meleșcanu. Nu cred că a existat cvorum la această ședință convocată în pripă, deși el a fost constatat de Robertele Anastase deja cunoscute. Opoziția nu s-a mai obosit să verifice acest lucru, cel desemnat de protestatarii USL să supravegheze prezența celor de la Putere uitând să mai ceară apelul nomial… ”Uitând”? Mă îndoiesc.
Oricum supraveghetorul era un deputat PSD.
Posted in Editoriale
1 Comment
Ungureanu, Isărescu, Meleșcanu… de ce se confirmă scenariile în România?
Mai multă lume m-a întrebat cum de s-au confirmat 3 scenarii care, la ora publicării lor păreau incredibile, ba chiar au fost negate. Este vorba de nominalizarea unui șef provenit din serviciile secrete la șefia Guvernului ( desemnarea lui Ungureanu a survenit după ce George Cristian Maior a refuzat se pare de 3 ori funcția deținută până atunci de Emil Boc); susținerea lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru următoarele alegeri prezidențiale ( confirmată abia după cinci zile de liderii pedeliști) și alegerea unui membru al Opoziției pentru conducerea SIE ( propunere acceptată de Teodor Meleșcanu în urmă cu o săptămână, pe 22 februarie, deși liderii PD-L încă alimentau presa cu zvonul numirii unuia dintre ei pe această funcție). Vă mai propun un scenariu ce părea incredibil la data când îl afirmam, toți fiind convinși că Raed Arafat va candida: PD-L merge la Primăria Capitalei, deocamdată, doar pe mâna lui Silviu Prigoană, dar lucrurile nu sunt încă definitive în această chestiune.
Povestea acestor scenarii e relativ simplă. Toate 3, de fapt, 4, sunt legate între ele. Premierul ales să-i ia locul lui Emil Boc trebuia să dovedească capacitatea de a fi o locomotivă pentru reabilitarea partidului principal de guvernământ. Putea face acest lucru unul dintre economiștii de pe listele mai mult sau mai puțin oficiale care au circulat în presă? Evident nu. Buni profesioniști în domeniul lor, Călin Georgescu, Ionel Blănculescu sau Cristian Popa nu sunt oameni ai maselor, magneți de voturi, așa cum sunt, pentru români, oamenii proveniți din structurile militarizate. Ăsta e și motivul pentru care Mugur Isărescu, în ciuda investițiilor în schimbarea propriei imagini, s-a ținut și el deoparte de preluarea Cabinetului, preluare ce este și ”pașaportul” spre campania prezidențială. Alegerea unui om din Opoziție merge și ea pe linia îndepărtării pedeliștilor de la funcțiile importante, pentru că Mihai Stănișoară chiar a fost favoritul partidului pentru funcție, dar soluția unui om din USL a venit după ce președintele a cochetat cu ideea numirii unuia dintre consilierii săi pe funcție. Totuși, aflu abia acum de la sursele mele că Meleșcanu confirmase că e interesat încă de acum o săptămână.
După aceste numiri și desemnări, cred că nucleul decizional din jurul președintelui, se confruntă cu un val de nemulțumire în rândul PD-L, jigniți de faptul că proprii oameni nu mai acced la poziții importante și de aceea cred că ”li se va permite” ca măcar la Capitală să își desemneze un candidat din rândul lor, adică Silviu Prigoană, asta în ciuda faptului că studiile demonstrează că Sorin Oprescu poate fi învins doar de un independent.
Concluzia? Scenariile ce par incredibile se confirmă în România doar pentru că eforturile de reabilitare ale PD-L sunt incredibil de mari și pentru a le înțelege e destul să ai mereu în vedere că sunt dispuși la aproape orice sacrificiu.
Posted in Editoriale
1 Comment
Viitorul șef al SIE… un om din Opoziție? Credibil. Update: Sau un consilier prezidențial? Update 2: În ordinea ”punctajului”: D.M. și I.C. Update 3: Teodor Meleșcanu?
Șefia Serviciului de Informații Externe a devenit subiect de zvonuri. Deja circulă 4 nume pe care le enumăr și eu, în ordinea în care cred că se joacă șansele lor de a fi numiți pe locul eliberat de Mihai Răzvan Ungureanu: Mihai Stănișoară, Cezar Preda, Teodor Baconschi și generalul Silviu Predoiu, actualul director interimar. Fiecare dintre ei are destule persoane de partea sa pentru a putea accede la funcția râvnită. După mine, Stănișoară s-a ”conservat” cel mai bine pentru această funcție, ferindu-se de lupte politice de prim plan. Dar… pentru că există și un ”dar”, la această oră mai circulă pe piață o variantă. E vorba de desemnarea la conducerea SIE a unui reprezentant al Opoziției, cel mai probabil un pesedist. Ce susține zvonul? Desemnările anterioare pentru șefia serviciilor secrete făcute de Traian Băsescu ar fi un argument pro. De asemenea, efectul pe care o atare propunere l-ar avea asupra Opoziției și al unității USL ar fi și el un argument. Ce ar avea Puterea de pierdut? Probabil că nimic, cel desemnat urmând să devină fidel președintelui la câteva secunde după ce-și aude numele. Asta dacă nu e deja fidel… Iar pedeliștii nu ar crâcni pentru că sunt captivi în planul ”Ungureanu, locomotiva partidului”.
Până la auzirea numelui ”alesului” se mai cuvin câteva alegații. Se spune că directorul SIE e propus de președinte și numit de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, așa cum prevede Legea 1/1998, la articolul 6. Tehnic asta ar fi de ajuns, dar probabil că Opoziția ar insista pe respectarea articolului 65 din Constituție care, la alineatul 2, litera h, spune că șefii serviciilor secrete sunt numiți după votul camerelor reunite ale Parlamentului. Asta e o problemă pentru că Senatul și Camera sunt aproape blocate prin greva USL. Ar urma secvențe hilare, comisia de control a SIE ar fi doar o reuniune de 3 parlamentari (dacă e desemnat Preda, rămân 2!) și aducerea parlamentarilor Coaliției la serviciu cu avionul, rata, mașina, autobuzul…
Dacă strângerea cvorumului ar fi o piedică în numirea unui nou șef la SIE, ocolirea votului ar putea fi justificată prin aceea că în regulamentul privind organizarea ședințelor comune, la articolul 1, litera 7, se vorbește doar de votarea directorului SRI! Toate aceste aberații vin pentru că modificarea Constituției în 2003 nu a fost urmată, în 2006, de modernizarea legilor Siguranței Naționale.
Totuși, ocolirea Parlamentului ar fi un precedent periculos, dat fiind că până acum Claudiu Săftoiu, în octombrie 2006, și Răzvan Ungureanu, în decembrie 2007, au trecut prin votul camerelor reunite. Puterii i-ar fi imposibil de explicat de ce această procedură este evitată în 2012.
Toate aceste hățișuri fac și mai credibil zvonul că postul i-ar fi oferit unui om provenit din rândurile Opoziției… vedem.
Update: În weekend a mai apărut o variantă, tot foarte credibilă, desemnarea unui consilier prezidențal la conducerea SIE. Altul decât deja vehiculatul Valeriu Turcan, care a părăsit Palatul pentru mediul privat. Pe această listă sunt 2 nume și unul chiar provine din rândurile Opoziției.
Posted in Editoriale
2 Comments
Primul banc cu Boc și Ungureanu… banc… prelucrat
Cică Mihai Răzvan Ungureanu preia de la Emil Boc biroul, secretara, ce mai era pe la Palatul Victoria. La un moment dat, cei doi rămân singuri și Boc îi întinde două plicuri.
-Uite, Răzvane, dacă ești vreodată în impas, deschide primul plic. Dacă lucrurile se înrăutățesc iar, deschide și al doilea plic.
Trec lunile, situația economică se înrăutățește, în loc să apară prosperitatea, sărăcia se adâncește. Disperat, Ungureanu deschide primul plic și citește: ”Dă vina pe mine.” Se conformează și organizează o conferință de presă în care spune că Guvernul Boc a lăsat o moștenire grea, imposibil de rezolvat atât de repede. Imaginea sa se îmbunătățește, câștigă timp.
Dar, peste ceva timp, lucrurile iau iar o întorsătură proastă. Disperat, deschide al doilea plic și citește: ”Pregătește două plicuri!”
Posted in Editoriale
4 Comments
9 februarie 2012… ziua când Mugur Isărescu a pierdut președinția României
Nu cred că mai e vreun secret pentru nimeni că zilele astea am asistat la un ”concurs de frumusețe” al cărui premiu este candidatura la prezidențialele din 2014 ( 2013?) concurs câștigat de Mihai Răzvan Ungureanu. Pierzătorul este guvernatorul BNR Mugur Isărescu și, așa cum reiese din ieșirile sale publice din ultimele zile, e supărat pentru asta.
PD-L, dar și celelalte partide din actuala Coaliție de guvernare, nu au un candidat viabil pentru prezidențiale, iar căutările prin măruntaiele partidelor s-au dovedit zadarnice, așa că au început ”vânătoarea” în afara celor legitimați în Modrogan. Un avantaj la căutare era și că știau cu cine se bat, respectiv cu Crin Antonescu. Au fost multe nume testate, dar să ne oprim asupra a două dintre ele, Mihai Răzvan Ungureanu și Mugur Isărescu. Ultimul a fost ”testat” la capitolul ”popularitate” prin diverse experimente, de la investiții în poze alături de lideri ai unor organizații de influență, până la simpozioane la care și-a schimbat discursul tehnic pe unul mai uman, mai pe înțelesul tuturor. A eșuat, dar ăsta nu ar fi fost un impediment, pentru că mai era timp de lucrat la capitolul imagine. Dar… pentru că există și un ”dar”… se pare că mai era un hop. Hop pe care Mugur Isărescu nu a avut curajul să-l sară. E vorba, evident, de acela al asumării asocierii pe față de aceste partide, adică de a gira un Cabinet care să ia măsurile populiste, aducătoare de voturi. Poate că un element care a cântărit mult este și că în anul 2000 a mai trecut prin experiența schemei ”premierul care devine președinte”. Da, poate că Mugur Isărescu nu a pierdut cursa, ci a renunțat… Și apoi i-a părut puțin rău. De acum, ține doar de Ungureanu de a acționa de așa natură ca soluția Isărescu să nu mai fie luată-n calcul. Altfel rămâne cum am stabilit, ziua când Ungureanu a fost validat e ziua când a marcat primul punct la prezidențiale.
Ce importanță are asta pentru USL? Pentru Crin Antonescu e o luptă mai ușoară cu Ungureanu decât cu Isărescu, dar, esențial, este ca actualul Cabinet să nu supraviețuiască dincolo de alegerile parlamentare.
Posted in Editoriale
5 Comments
Decizia de schimbare a miniștrilor din Guvernul Boc le viza doar pe Udrea, Boagiu și Barbu. Funeriu se pare căzuse deja la vot. Schimbările, primul succes al grupului ”Blaga”
Marți dimineață a căzut ca o bombă decizia Colegiului Director al PD-L de a schimba din funcții toți miniștrii care au deținut portofolii în Cabinetul Boc. Deja se spunea (specula) peste tot că ”greii” partidului rămân în funcții și singura schimbare semnificativă rămânea Emil Boc. Speculațiile îi priveau pe Daniel Funeriu, Elena Udrea, Anca Boagiu și Sulfina Barbu. Trecem peste faptul că se pare că în Colegiu se votase – cu 51% pentru – înlocuirea lui Daniel Funeriu de la Educație.
Decizia finală s-ar fi luat în noaptea de luni spre marți, pornind nu de la o luare ”fermă” de poziție a lui Emil Boc, ci de la afirmațiile lui Sorin Frunzăverde, făcute și public în cursul zilei de luni.
Schimbarea tuturor miniștrilor e prima mare victorie a uneia dintre grupările oarecum ”dizidente” până acum din PD-L, ”reformiștii”, grupați în jurul Monicăi Macovei, și ”buldogii”, fidelii lui Vasile Blaga. Unele nume dintre cele noi sunt controversate așa că e clar că nu ”reformiștii” au fost cei care au impus schimbarea. Rămân ”buldogii” care, chiar dacă nu au reușit să-și impună oamenii în toate funcțiile vizate, au obținut măcar marginalizarea principalilor rivali.
Posted in Editoriale
2 Comments
Dezvăluirea făcută de Băsescu ar putea urca baronii locali în capul liderilor USL
O întrebare care se impune zilele astea este de ce a făcut Traian Băsescu o dezvăluire – cea despre oferta făcută lui Victor Ponta, de a prelua Guvernul – acum, riscând să-l discrediteze pe Mihai Răzvan Ungureanu. Asta dincolo de faptul că afirmațiile de până acum ale președintelui sugeraseră că rocada Boc- MRU era hotărâtă din decembrie.
Cred că asta e genul de dezvăluire care îi enervează pe liderii structurilor locale ale PSD, PNL și PC, sărăciți de lungii ani de Opoziție, dar și enervați de lipsa de acține la centru. Momentul e perfect, dată fiind operațiunea din 7 aprilie când tocmai acești șefi locali sunt chemați să statueze candidatura la poziția de premier a lui Victor Ponta. Plus… dezvăluirea oferă comentatorilor pedeliști ocazia de a ataca evenimentul din 7 cu argumentul: ”Păi ce votați voi acolo? Ați avut ocazia să-l puneți pe Ponta premier!”
Posted in Editoriale
2 Comments
DIICOT poate aduce USL înapoi în Parlament
Ce urmează e un exercițiu de imaginație, un scenariu a cărui valabilitate e efemeră, dar care are, la această oră, ceva elemente de adevăr. E de notorietate deja cazul deputatului – plecat de la PD-L spre un UNPR care acum se dezice de el – Mihail Boldea, acuzat de mai multe infracțiuni de către Serviciul Teritoriaal Galați al DIICOT. Ce s-a făcut până acum, audiere, aducere la cunoștință a învinuirilor și probabil impunerea unor restricții de mișcare, nu necesită nici un aviz de la Parlament, ele se pot face de procurorul de caz. Dosarul fiind la DIICOT, cazul nici măcar nu trebuie luat de structura centrală, procurorii acestei direcții – ca și cei ai DNA – având aceleași competențe oriunde în țară. Așa că, dacă simte că se impune o percheziție sau chiar o reținere sau arestare, un procuror de caz din Galați poate produce un cutremur în viața politică. Se cuvin două precizări, personal nu cred că se va ajunge aici, decât dacă sunt probe că s-a încercat zădărnicirea anchetei, pentru că indivizii ăștia știau de aproape doi ani că sunt cercetați, dovadă fiind declarațiile politice ale lui Boldea, atacurile la PD-L și apoi plecarea intempestivă din partid, lucruri ce pot fi interpretate ca presiuni asupra partidului tocmai din cauza acestor probleme penale. A doua precizare este legată de deputat, nu el, ca persoană, este motivul cutremurului politic, ci pretextul său. Să mă explic.
Cererea procurorului de a obține avizul Camerei Deputaților ar pleca de procurorul de caz la șeful Structurii, de aici la șeful DIICOT, apoi la procurorul general și, prin intermediul Ministerului Justiției, ajunge la Biroul Permanent al Camerei. Se va dezbate la Comisia Juridică al cărei cvorum nu contează, așa cum spune decizia Curții Constituționale pe tema Guvernului MRU. La comisie va fi audiat doar Boldea pentru că referatul grupului său parlamentar nu există din moment ce nici măcar UNPR nu-l recunoaște drept membru. Raportul comisiei ajunge în plen. Aici, dacă e cvorum…
Aici e problema. Până acum – cel puțin în cazul Dan Păsat – parlamentarii Opoziției nu au participat la vot, spunând ”Să se aresteze între ei!” și mesajul a fost de succes pentru că le-a permis, după ce cererea a fost respinsă, să spună că PD-L nu-și arestează membrii. Dar acum, dacă ar apărea o astfel de cerere, ea ar cădea pe un teren minat.
Parlamentarii PSD, PNL și PC simt că protestul lor nu mai duce nicăieri și caută soluții fie să-l revigoreze fie să-l oprească. O cerere de avizare fie și a unei banale percheziții ar putea fi pretextul perfect pentru a ieși din clinciul în care au intrat singuri…
Ce ar ieși la vot… cred că într-o atare situație, Boldea ar fi sacrificat.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Băsescu e salvat dintr-o prăpastie de trei copii… banc
Cică Băsescu iese la o plimbare prin munți și cade într-o prăpastie. Rămâne agățat de o cracă, strigă după ajutor și, culmea norocului, îl aud trei copii care-i sar în ajutor cu o funie. După ce se vede salvat, Băsescu vrea să le mulțumească și le spune:
-Măi copii, eu sunt președintele țării așa că, drept mulțumire, vă voi îndeplini fiecăruia câte o dorință.
– Eu aș vrea să merg la Disneyland, spune primul copil.
-Avionul prezidențial este pregătit. Prima voastră dorință e ca și împlinită.
-Eu aș vrea să avem o școală nouă în sat, spune al doilea.
-Cum mă întorc la birou mă ocup să se aloce banii.
-Eu mi-aș dori un scaun cu rotile, motorizat, cu stație audio pe el, poate și computerizat, spune și al treilea dorința sa.
-Scaun cu rotile? Sigur, dar pentru cine e? Pari perfect sănătos…
-Sunt sănătos acum, dar să vedeți după ce o să-i spun tatălui meu că l-am salvat pe Băsescu din prăpastie!
Posted in Editoriale
2 Comments
O întrebare pentru cunoscători: l-ar putea învinge George Cristian Maior pe Sorin Oprescu în cursa pentru Primăria Capitalei?
Surse pedeliste spun că un subiect la ordinea zilei în partidul principal aflat la guvernare este alegerea candidatului ideal pentru Primăria Capitalei. Pe lângă cel mai bine plasat membru de partid în sondaje, Silviu Prigoană, ideea independentului susținut de PD-L și UNPR revine în forță. Numele cel mai vehiculat e… George Cristian Maior, directorul SRI. Rămâne de văzut dacă se vor face pașii de la planuire la materializare, mai ales după ce Maior a refuzat poziția ocupată acum de Mihai Răzvan Ungureanu. Totul e deocamdată o simplă discuție, un scenariu, dar timpul presează pentru luarea unei decizii.
Posted in Editoriale
8 Comments
Teodor Meleșcanu crede că a fost numit la șefia Direcției… ăăă… Serviciului de Informații Externe
Ca o bizarerie vă supun atenției o înregistrare de la audierea lui Teodor Meleșcanu la Comisia pentru Apărare, audiere care a avut loc marți, cu puțin timp înainte ca plenul camerelor reunite să-l voteze ca director al Serviciului de Informații Externe. Nu e nevoie să o ascultați pe toată pentru a înțelege gluma, la momentul 2.15, Meleșcanu spune ”mă aflu aici în calitate de candidat desemnat pentru șefia Direcției… ăăă… Serviciului de Informații Externe”. Nu cred că mai trebuie să vă spun că departamentul de spionaj din cadrul Securității Statului s-a numit, până în decembrie 1989, Direcția a VI-a de Informații Externe. Sigur, în 22 de ani, Meleșcanu poate ar fi trebuit să se obișnuiască deja cu noua denumire!
Și încă o bizarerie, luni, 27 februarie, la ora 16.00, camerele Parlamentului au fost convocate de birourile permanente pentru a constata vacantarea postului de la SIE, eliberat prin demisia lui Mihai Răzvan Ungureanu. Era un ultim și obligatoriu pas înainte de numirea lui Teodor Meleșcanu. Nu cred că a existat cvorum la această ședință convocată în pripă, deși el a fost constatat de Robertele Anastase deja cunoscute. Opoziția nu s-a mai obosit să verifice acest lucru, cel desemnat de protestatarii USL să supravegheze prezența celor de la Putere uitând să mai ceară apelul nomial… ”Uitând”? Mă îndoiesc.
Oricum supraveghetorul era un deputat PSD.
Posted in Editoriale
1 Comment
Ungureanu, Isărescu, Meleșcanu… de ce se confirmă scenariile în România?
Mai multă lume m-a întrebat cum de s-au confirmat 3 scenarii care, la ora publicării lor păreau incredibile, ba chiar au fost negate. Este vorba de nominalizarea unui șef provenit din serviciile secrete la șefia Guvernului ( desemnarea lui Ungureanu a survenit după ce George Cristian Maior a refuzat se pare de 3 ori funcția deținută până atunci de Emil Boc); susținerea lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru următoarele alegeri prezidențiale ( confirmată abia după cinci zile de liderii pedeliști) și alegerea unui membru al Opoziției pentru conducerea SIE ( propunere acceptată de Teodor Meleșcanu în urmă cu o săptămână, pe 22 februarie, deși liderii PD-L încă alimentau presa cu zvonul numirii unuia dintre ei pe această funcție). Vă mai propun un scenariu ce părea incredibil la data când îl afirmam, toți fiind convinși că Raed Arafat va candida: PD-L merge la Primăria Capitalei, deocamdată, doar pe mâna lui Silviu Prigoană, dar lucrurile nu sunt încă definitive în această chestiune.
Povestea acestor scenarii e relativ simplă. Toate 3, de fapt, 4, sunt legate între ele. Premierul ales să-i ia locul lui Emil Boc trebuia să dovedească capacitatea de a fi o locomotivă pentru reabilitarea partidului principal de guvernământ. Putea face acest lucru unul dintre economiștii de pe listele mai mult sau mai puțin oficiale care au circulat în presă? Evident nu. Buni profesioniști în domeniul lor, Călin Georgescu, Ionel Blănculescu sau Cristian Popa nu sunt oameni ai maselor, magneți de voturi, așa cum sunt, pentru români, oamenii proveniți din structurile militarizate. Ăsta e și motivul pentru care Mugur Isărescu, în ciuda investițiilor în schimbarea propriei imagini, s-a ținut și el deoparte de preluarea Cabinetului, preluare ce este și ”pașaportul” spre campania prezidențială. Alegerea unui om din Opoziție merge și ea pe linia îndepărtării pedeliștilor de la funcțiile importante, pentru că Mihai Stănișoară chiar a fost favoritul partidului pentru funcție, dar soluția unui om din USL a venit după ce președintele a cochetat cu ideea numirii unuia dintre consilierii săi pe funcție. Totuși, aflu abia acum de la sursele mele că Meleșcanu confirmase că e interesat încă de acum o săptămână.
După aceste numiri și desemnări, cred că nucleul decizional din jurul președintelui, se confruntă cu un val de nemulțumire în rândul PD-L, jigniți de faptul că proprii oameni nu mai acced la poziții importante și de aceea cred că ”li se va permite” ca măcar la Capitală să își desemneze un candidat din rândul lor, adică Silviu Prigoană, asta în ciuda faptului că studiile demonstrează că Sorin Oprescu poate fi învins doar de un independent.
Concluzia? Scenariile ce par incredibile se confirmă în România doar pentru că eforturile de reabilitare ale PD-L sunt incredibil de mari și pentru a le înțelege e destul să ai mereu în vedere că sunt dispuși la aproape orice sacrificiu.
Posted in Editoriale
1 Comment
Viitorul șef al SIE… un om din Opoziție? Credibil. Update: Sau un consilier prezidențial? Update 2: În ordinea ”punctajului”: D.M. și I.C. Update 3: Teodor Meleșcanu?
Șefia Serviciului de Informații Externe a devenit subiect de zvonuri. Deja circulă 4 nume pe care le enumăr și eu, în ordinea în care cred că se joacă șansele lor de a fi numiți pe locul eliberat de Mihai Răzvan Ungureanu: Mihai Stănișoară, Cezar Preda, Teodor Baconschi și generalul Silviu Predoiu, actualul director interimar. Fiecare dintre ei are destule persoane de partea sa pentru a putea accede la funcția râvnită. După mine, Stănișoară s-a ”conservat” cel mai bine pentru această funcție, ferindu-se de lupte politice de prim plan. Dar… pentru că există și un ”dar”, la această oră mai circulă pe piață o variantă. E vorba de desemnarea la conducerea SIE a unui reprezentant al Opoziției, cel mai probabil un pesedist. Ce susține zvonul? Desemnările anterioare pentru șefia serviciilor secrete făcute de Traian Băsescu ar fi un argument pro. De asemenea, efectul pe care o atare propunere l-ar avea asupra Opoziției și al unității USL ar fi și el un argument. Ce ar avea Puterea de pierdut? Probabil că nimic, cel desemnat urmând să devină fidel președintelui la câteva secunde după ce-și aude numele. Asta dacă nu e deja fidel… Iar pedeliștii nu ar crâcni pentru că sunt captivi în planul ”Ungureanu, locomotiva partidului”.
Până la auzirea numelui ”alesului” se mai cuvin câteva alegații. Se spune că directorul SIE e propus de președinte și numit de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, așa cum prevede Legea 1/1998, la articolul 6. Tehnic asta ar fi de ajuns, dar probabil că Opoziția ar insista pe respectarea articolului 65 din Constituție care, la alineatul 2, litera h, spune că șefii serviciilor secrete sunt numiți după votul camerelor reunite ale Parlamentului. Asta e o problemă pentru că Senatul și Camera sunt aproape blocate prin greva USL. Ar urma secvențe hilare, comisia de control a SIE ar fi doar o reuniune de 3 parlamentari (dacă e desemnat Preda, rămân 2!) și aducerea parlamentarilor Coaliției la serviciu cu avionul, rata, mașina, autobuzul…
Dacă strângerea cvorumului ar fi o piedică în numirea unui nou șef la SIE, ocolirea votului ar putea fi justificată prin aceea că în regulamentul privind organizarea ședințelor comune, la articolul 1, litera 7, se vorbește doar de votarea directorului SRI! Toate aceste aberații vin pentru că modificarea Constituției în 2003 nu a fost urmată, în 2006, de modernizarea legilor Siguranței Naționale.
Totuși, ocolirea Parlamentului ar fi un precedent periculos, dat fiind că până acum Claudiu Săftoiu, în octombrie 2006, și Răzvan Ungureanu, în decembrie 2007, au trecut prin votul camerelor reunite. Puterii i-ar fi imposibil de explicat de ce această procedură este evitată în 2012.
Toate aceste hățișuri fac și mai credibil zvonul că postul i-ar fi oferit unui om provenit din rândurile Opoziției… vedem.
Update: În weekend a mai apărut o variantă, tot foarte credibilă, desemnarea unui consilier prezidențal la conducerea SIE. Altul decât deja vehiculatul Valeriu Turcan, care a părăsit Palatul pentru mediul privat. Pe această listă sunt 2 nume și unul chiar provine din rândurile Opoziției.
Posted in Editoriale
2 Comments
Primul banc cu Boc și Ungureanu… banc… prelucrat
Cică Mihai Răzvan Ungureanu preia de la Emil Boc biroul, secretara, ce mai era pe la Palatul Victoria. La un moment dat, cei doi rămân singuri și Boc îi întinde două plicuri.
-Uite, Răzvane, dacă ești vreodată în impas, deschide primul plic. Dacă lucrurile se înrăutățesc iar, deschide și al doilea plic.
Trec lunile, situația economică se înrăutățește, în loc să apară prosperitatea, sărăcia se adâncește. Disperat, Ungureanu deschide primul plic și citește: ”Dă vina pe mine.” Se conformează și organizează o conferință de presă în care spune că Guvernul Boc a lăsat o moștenire grea, imposibil de rezolvat atât de repede. Imaginea sa se îmbunătățește, câștigă timp.
Dar, peste ceva timp, lucrurile iau iar o întorsătură proastă. Disperat, deschide al doilea plic și citește: ”Pregătește două plicuri!”
Posted in Editoriale
4 Comments
9 februarie 2012… ziua când Mugur Isărescu a pierdut președinția României
Nu cred că mai e vreun secret pentru nimeni că zilele astea am asistat la un ”concurs de frumusețe” al cărui premiu este candidatura la prezidențialele din 2014 ( 2013?) concurs câștigat de Mihai Răzvan Ungureanu. Pierzătorul este guvernatorul BNR Mugur Isărescu și, așa cum reiese din ieșirile sale publice din ultimele zile, e supărat pentru asta.
PD-L, dar și celelalte partide din actuala Coaliție de guvernare, nu au un candidat viabil pentru prezidențiale, iar căutările prin măruntaiele partidelor s-au dovedit zadarnice, așa că au început ”vânătoarea” în afara celor legitimați în Modrogan. Un avantaj la căutare era și că știau cu cine se bat, respectiv cu Crin Antonescu. Au fost multe nume testate, dar să ne oprim asupra a două dintre ele, Mihai Răzvan Ungureanu și Mugur Isărescu. Ultimul a fost ”testat” la capitolul ”popularitate” prin diverse experimente, de la investiții în poze alături de lideri ai unor organizații de influență, până la simpozioane la care și-a schimbat discursul tehnic pe unul mai uman, mai pe înțelesul tuturor. A eșuat, dar ăsta nu ar fi fost un impediment, pentru că mai era timp de lucrat la capitolul imagine. Dar… pentru că există și un ”dar”… se pare că mai era un hop. Hop pe care Mugur Isărescu nu a avut curajul să-l sară. E vorba, evident, de acela al asumării asocierii pe față de aceste partide, adică de a gira un Cabinet care să ia măsurile populiste, aducătoare de voturi. Poate că un element care a cântărit mult este și că în anul 2000 a mai trecut prin experiența schemei ”premierul care devine președinte”. Da, poate că Mugur Isărescu nu a pierdut cursa, ci a renunțat… Și apoi i-a părut puțin rău. De acum, ține doar de Ungureanu de a acționa de așa natură ca soluția Isărescu să nu mai fie luată-n calcul. Altfel rămâne cum am stabilit, ziua când Ungureanu a fost validat e ziua când a marcat primul punct la prezidențiale.
Ce importanță are asta pentru USL? Pentru Crin Antonescu e o luptă mai ușoară cu Ungureanu decât cu Isărescu, dar, esențial, este ca actualul Cabinet să nu supraviețuiască dincolo de alegerile parlamentare.
Posted in Editoriale
5 Comments
Decizia de schimbare a miniștrilor din Guvernul Boc le viza doar pe Udrea, Boagiu și Barbu. Funeriu se pare căzuse deja la vot. Schimbările, primul succes al grupului ”Blaga”
Marți dimineață a căzut ca o bombă decizia Colegiului Director al PD-L de a schimba din funcții toți miniștrii care au deținut portofolii în Cabinetul Boc. Deja se spunea (specula) peste tot că ”greii” partidului rămân în funcții și singura schimbare semnificativă rămânea Emil Boc. Speculațiile îi priveau pe Daniel Funeriu, Elena Udrea, Anca Boagiu și Sulfina Barbu. Trecem peste faptul că se pare că în Colegiu se votase – cu 51% pentru – înlocuirea lui Daniel Funeriu de la Educație.
Decizia finală s-ar fi luat în noaptea de luni spre marți, pornind nu de la o luare ”fermă” de poziție a lui Emil Boc, ci de la afirmațiile lui Sorin Frunzăverde, făcute și public în cursul zilei de luni.
Schimbarea tuturor miniștrilor e prima mare victorie a uneia dintre grupările oarecum ”dizidente” până acum din PD-L, ”reformiștii”, grupați în jurul Monicăi Macovei, și ”buldogii”, fidelii lui Vasile Blaga. Unele nume dintre cele noi sunt controversate așa că e clar că nu ”reformiștii” au fost cei care au impus schimbarea. Rămân ”buldogii” care, chiar dacă nu au reușit să-și impună oamenii în toate funcțiile vizate, au obținut măcar marginalizarea principalilor rivali.
Posted in Editoriale
2 Comments