Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Ruperea Administrației de Interne, rodul orgoliilor în USL. Ceva ”dedesubturi” de la desemnarea lui Andrei Marga la Externe, a lui Ioan Rus la Interne…
Una dintre ”surprizele” componenței Guvernului Victor Ponta 1 ( îl numesc ”1” pentru că în mod clar cabinetul de după alegerile parlamentare va fi complet diferit) este desemnarea unui ministru pentru portofoliul Internelor ( pesedistul Ioan Rus) și unul la Administrație ( liberalul Victor Paul Dobre).
Dezlipirea străvechiului Minister al Administrației Publice de cel al Internelor este rodul ( foarte costisitor, dacă ne gândim numai la schimbarea plăcuțelor de pe clădirile din toată țara) unor orgolii, dar și al unor calcule electorale simple.
Cele două partide mari care formează USL au avut politici diferite la desemnarea miniștrilor care să-i reprezinte în Cabinetul Ponta. PSD a evitat ”greii” partidului, considerând că persoane din eșalonul al doilea sau chiar tehnocrați fără carnete de partid ar pune restul partidului la adăpost în cazul în care Victor Ponta dă greș. PNL a mers pe miniștrii desemnați acum aproape 2 ani într-un ”Guvern din umbră”, oamenii aleși atunci – cu mici excepții, în care respectivii au refuzat desemnarea, fiind implicați în campania pentru locale – fiind cei nominalizați acum. Printre ei e și Victor Paul Dobre, desemnat de conducerea PNL pentru comanda ministerului eliberat acum de Gabriel Berca. Alegerea lor s-a făcut în septembrie 2010.
Pe acea listă îi găsiți pe Mariana Câmpeanu, Andrei Marga, Mircea Diaconu, Eduard Hellwig sau Corneliu Dobrițoiu. Sigur, unii erau atunci pe alte poziții, de exemplu Andrei Marga care era desemnat ca ”umbră” a Învățământului, dar ”umbra” de la Externe, Teodor Meleșcanu, a părăsit între timp partidul și Marga a trecut la acest minister, Învățământul fiind oricum dat, prin negocierea dintre Crin Antonescu și Victor Ponta, partenerilor de la PSD. Alți nominalizați au avut ghinionul de a fi la ministere cedate și ele social-democraților, dar s-ar putea regăsi în postura de secretar de stat după validarea Cabinetului în Parlament.
La alegerea miniștrilor din Cabinetul Ponta, Antonescu nu a cedat și Dobre a fost propus ministru, dar nici Ponta nu a cedat Internele mai ales pentru că PSD consideră că structura i se cuvine după cât a ”pătimit” în campania din 2009 pentru a o păstra…
S-a ajuns la ideea separării celor 2 ministere – fără a se lua în calcul costul apariției unui portofoliu nou – și apoi s-a trecut la desemnarea unui candidat. Liviu Dragnea candidează pentru șefia Consiliului Județean Teleorman. Dan Nica risca să-și vadă decretul nesemnat de Traian Băsescu, din simplă consecvență a președintelui față de atacurile din timpul campaniei prezidențiale. Mai mult, Nica s-a judecat în 2009 cu statul român, considerând că demiterea sa de la Interne a fost abuzivă. Procesul – câștigat într-o primă fază de Nica – a rămas fără obiect când Guvernul Boc 2 a trecut de Parlament, după realegerea lui Traian Băsescu. Ioan Rus a fost ales în ciuda nervilor pe care această nominalizare le isca în partid.
Dar aici apare o problemă, pe care eu cred că liderii USL nu au tranșat-o complet, chiar dacă lista miniștrilor a fost trimisă Parlamentului. Oricum, dacă se va decide revenirea la reunirea celor două ministere, se poate face acest lucru oricând, printr-o ordonanță de urgență…
De ce s-ar întâmpla acest lucru? Adică de ce ar avea importanță câți miniștrii se ocupă de Administrație și Interne? Aici trebuie amintit un lucru uitat de mulți. În Guvernul Adrian Năstase au existat Ministerul Administrației Publice și Ministerul de Interne. La insistențele lui Ioan Rus, la început doar șef la Interne, cele 2 s-au unit. ”Mariajul” a fost statuat prin Ordonanța de Urgență din 28 iunie 2003 și a poi printr-o lege adoptată de Parlament la 22 decembrie 2003. Rus a fost primul care a purtat titulatura de ”ministru al Administrației și Internelor”.
Uită el asta? O măsură a importanței sale în noul Guvern va fi realipirea celor 2 ministere. În timp, nu rapid, că doar discutăm de un ardelean.
Posted in Editoriale
Leave a comment
KKT. Update: Ponta îi ia vorba din gură lui Băsescu și se propune premier!
”Moțiune”, dacă aș fi auzit cuvântul ”ia” de câte ori am auzit cuvântul ”moțiune” în ultimele zile aș fi bogat. Calcule, toată lumea face previziuni și calcule, dar adevărul este că nimeni nu știe exact ce se va întâmpla. Asta pentru că, fiind sfârșit de mandat, niciuna dintre tabere nu se poate jura pe ce e în capul fiecărui ales, pe ce dorințe lăuntrice are, ce frustrări îl macină sau ce sfaturi primește de la prieteni sau dușmani. Totuși câteva lucruri sunt limpezi și o să încerc o mică sinteză a lor.
De ce graba votului?
Votul camerelor reunite are loc într-o zi de vineri, când, în mod normal nu sunt programate ședințe de plen, fiind ziua în care uninominalii merg în colegiile unde au fost aleși. Propunerea a fost a PD-L care are în acest fel două mari avantaje: primul este că, în pragul vacanței de Arminden, unii dintre parlamentarii USL ar putea fi plecați deja spre locuri mai primitoare decât Casa Poporului. Al doilea avantaj este că timpul s-a dovedit un inamic, fiecare nouă zi însemnând noi trădări, prelungirea intervalului de negociere fiind periculos, mai ales că numărul de voturi ce lipsesc Opoziției a devenit mult prea mic.
În ciuda acestor avantaje, vocile Opoziției nu au fost prea vehemente pentru a combate decizia de a se vota vineri. Asta pentru că și ei au un inamic în factorul timp, nu din punctul de vedere al voturilor strânse, ci din cauza termenului limită al interimatului după ce moțiunea ar trece. Astfel, dacă moțiunea trece mâine, Cabinetul Ungureanu mai are voie să stea în funcții până pe 12 iunie, adică doar 2 zile după alegerile locale. După acest interval țara ar fi neadministrată, lucru imposibil, deci bătălia pentru numiri trebuie făcută înainte de acest termen. Pentru USL ar fi fost un dezastru ca alegerile să fie administrate de miniștri care nu mai au ce pierde. Ideal pentru ei ar fi fost ca votul pentru moțiune să fie dat la începutul săptămânii pentru ca, în plină campanie să vină cel de investitură!
Dacă moțiunea cade…
În ciuda optimismului celor din Opoziție e posibil ca moțiunea să cadă. Ce pierd inițiatorii? În primul rând pierd ocazia unei demonstrații de forță, plus costurile primirii în partide a unor indivizi fără căpătâi din Parlament, tipi speriați de ultimatumul dat de Victor Ponta, care a spus că porțile USL sunt deschise pentru fugari doar până în ziua votului pentru moțiune. După…
Pierde și Puterea care se vede în situația de a nu mai putea avea majoritate în Parlament decât în iluzoriile momente în care toți parlamentarii care le-au rămas sunt prezenți. Pierde și Mihai Răzvan Ungureanu care rămâne văduvit de ideea construcției ”Alba ca MRU”. Scuturate de fugari, PD-L și UNPR devin acum carnea, oasele și sângele viitoarei formațiuni. Orice argument că politicienii rămași aici nu sunt onești ar fi doar o vorbă-n vânt și… riscantă, pentru că mai sunt atât de puțini încât nu mai poți risca să-l superi pe vreunul.
Dacă moțiunea trece…
Lipsesc 12 voturi, apoi 7, acum lipsesc doar 4… e posibil și ca moțiunea să treacă. Optimiștii din preajma Puterii spun că aproape imediat președintele Traian Băsescu îl va nominaliza din nou pe fostul șef al SIE pentru a alcătui un nou cabinet. E posibil doar dacă președintele are nevoie de un MRU interimar la organizarea alegerilor locale, un MRU care să simtă că se mai bucură de sprijinul Cotroceniului care l-a adus la Palatul Victoria. E un scenariu posibil, dar eu mă îndoiesc de realitatea sa. Cred că tabăra Puterii nu mai are timp de acțiuni de compasiune pentru cei căzuți. Nu, din clipa în care bilele albe vor spune că Guvernul Ungureanu e demis, toată discuția despre mișcări de mase, candidaturi la președinție și coagularea unei drepte autentice vor dispărea precum fumul țigării de după.
Teoria că un MRU crucificat prin trădări l-ar avantaja electoral e o prostie care nu ține cont de realitatea din teren. Asta pentru că pedeliștii – cei rămași în partid, evident – au o soluție în minte.
Premier de la PD-L…
Emil Boc și-a pus mandatul la bătaie dacă partidul condus de el pierde participarea la guvernare. E atât de sigur de voturile sale în Parlament? Mai e o explicație, pedeliștii se numără între ei și pentru a vedea dacă mai sunt partidul cu cel mai mare număr de parlamentari, partid care, potrivit cutumei instituite de Traian Băsescu, dă numele premierului ce urmează a fi propus de președinte.
La această oră, PD-L are încă numărul ”de aur”. Cei din USL au înțeles târziu acest lucru, din acest motiv ultimele racolări au fost ghidonate către PSD, partidul din Uniune care are șansa de atinge un număr mai mare de aleși decât PD-L. Dar calculul s-a făcut târziu… Așa se explică redirecționarea lui Petru Filip de la ușa liberarilor, a lui Florentin Gust sau decizia luată de Marin Avram de a se reînregimenta într-un partid.
Totuși, această soluție – ca și cea de nominalizare a încă unui Cabinet Ungureanu – sfidează realitatea cruntă pentru Putere: nu are voturile necesare desemnării unui nou Guvern. Cred că sunt soluții care cad. Rămâne…
Premier USL…
… de preferat Victor Ponta, dacă e să-l întrebați pe Traian Băsescu. De ce l-ar vrea președintele premier pe rivalul din Opoziție? Pentru că odată spulberată iluzia saltului de procente aduse de MRU, intrarea lui Băsescu în luptă rămâne singura soluție. Cu un lider de partid nu te poți lupta decât în declarații, cu un premier te bați în fapte. Ponta ar fi prizonierul unor decizii deja luate – vezi mărirea salariilor – sau a unor promisiuni imposibil de îndeplinit acum. Mai mult, presiunea din țară ar fi mare pentru ocuparea unor funcții, iar mii de schimbări la nivelul autorităților locale ar fi ultimul lucru pe care useliștii și-l doresc, înțelegând ce mesaj ar da acum o ”ciolaniadă” naționala. Dacă nu ar înțelege ce înseamnă ca mesaj public respingerea propunerii de a fi premier, cred că Ponta ar declina oferta încă de acum, chiar înainte de vot.
USL probabil se va reuni instantaneu în ședință, dacă moțiunea trece, și i-ar mandata pe cei 3 lideri ca, la negocierile de la Cotroceni să ceară…
Premier afiliat USL…
Un tehnocrat care să administreze țara până la alegerile parlamentare, chiar și cu miniștri din partidele USL. Sau un pesedist din eșalonul al doilea care să rezolve rapid câteva probleme de imagine. Cred că asta vor propune liderii USL la eventualele negocieri. Vor fi acceptate aceste soluții? Doar dacă Puterea, inclusiv Traian Băsescu, decid să abandoneze lupta, cedând țara celor de la USL. Nu ar fi chiar incredibil. Totuși, la această oră cele mai plauzibile soluții par a fi nominalizarea lui Victor Ponta, indiferent de mandatul pentru negocieri dat de USL, sau o nominalizare făcută-n vânt, doar pentru a duce interimatul Guvernului până înspre 10 iunie. Asta dacă sunt parlamentari ai Puterii gata să se ridice din bănci la vot.
Posted in Editoriale
3 Comments
Exclusivitate. Scânteia certei dintre Crin Antonescu și Andrei Chiliman. O scrisoare pierdută în FACSIMIL
Multă lume s-a întrebat ce i-a stârnit furia președintelui PNL Crin Antonescu de l-a demis de la conducerea organizației de București pe Andrei Chiliman, primarul Sectorului 1. Sigur, la bază sunt certurile de la Sectorul 6, unde Antonescu îl are ca favorit pe Rareș Mănescu iar despre Chiliman circula zvonul că l-ar susține pe Ștefan Florescu, chiar dacă asta îl enervează pe Cristian Popescu Piedone. Nu știu dacă e adevărat sau nu, deși un document prezentat azi, puțin mai jos, arată că inițial Andrei Chiliman susținea candidatura lui Mănescu la 6. Mai mult, lăsându-l pe Dan Cristian Popescu să se lăfăie pe afișele din Sectorul 2 ca și cum ar fi candidatul USL la alegeri, Chiliman a creat ”la centru” impresia că a cedat ”șasele”, primind la schimb o campanie inutilă ( pentru că neculai Onțanu nu pare a fi ușor de bătut ) de imagine pentru un prieten.
Pe acest fond tensionat, la 31 martie, organizația de București a trimis la secretariatul general al PNL o scrisoare pe care, în premieră o puteți citi AICI.
Pe 2 aprilie, la o ședință a conducerii PNL, Chiliman a citit ”în plen” acest document, acesta fiind evenimentul rememorat de Radu Câmpeanu în interviul de după demiterea primarului. Pe 9 aprilie, conducerea PNL decide decapitarea organizației de București, a celei de la 2 și a celei de la 4. Bine, Geani Dinu a picat ” la grămadă”, el ispășind declarațiile anti-Piedone de acum trei săptămâni.
Din scrisoare rezultă clar că structura condusă de Chiliman îi cerea lui Crin Antonescu – singurul abilitat să negocieze și să parafeze candidații cu Victor Ponta – să țină cu dinții de fiecare poziție, de la cele în Consiliul General la cele de consilieri locali. Adică să nu accepte la București paritatea de 1 la 1 impusă de declarațiile publice de până acum ale copreședinților USL.
La scrisoare a fost atașată o alta, din luna septembrie a anului trecut, în care aceeași organizație propunea ca PNL să aibe candidați la sectoarele 3 și 6.
Interesant în ACEST al doilea document este și ce personalități ”măsurase” partidul pentru sectoarele Capitalei, Mircea Diaconu, Cristian Țopescu sau Alina Gorghiu. Nu știu rezultatele, dar cert e că personalitățile respective nu se regăsesc acum pe liste.
Mai trebuie făcute câteva considerații, interesul PNL este, după mine, menținerea USL. Fragilitatea alianței este dată de orgolii și este evident că propunerea lui Chiliman lezează orgoliul aliaților din PSD. Mai mult, susținerea unor candidați proprii la 3 și 6 e făcută înainte de răs-răsucirea lui Cristian Piedone Popescu, eveniment ce a schimbat multe pe tabla de șah a electorilor din Capitală. Sursele mele spun că liberalii bucureșteni acceptă orice decizie luată la negocierile copreședinților USL, chiar și o paritate de 1 la 1 în consilii, în ciuda sondajelor de opinie.
Posted in Editoriale
3 Comments
De ce președinția și coaliția de guvernare nu mai dau doi bani pe UDMR
Am văzut foarte multe discuții în ultimele două zile despre finețea cu care alianța de la guvernare tratează UDMR, mai ales în problema – destul de delicată, dealtfel – a punerii sub învinuire a ministrului Lazlo Borbely. Personal nu cred că aliații lor mai dau vreun ban pe formațiunea maghiarilor și asta pentru simplul fapt că ei nu mai constituie o amenințare. Ah, că vorbesc la televizor, asta da, dar rezultatele finale ale amenințărilor sunt nule.
Să mă explic. O fi și ceva onorabilitate în gestul lui Borbely de a-și da demisia, dar e și o prevedere simplă. Îl suspenda Traian Băsescu – așa cum a făcut până acum cu alți miniștri verificați? Eu cred că da, chiar dacă acum ceva timp vărsa o lacrimă de crocodil pentru Paul Păcuraru, Teodor Atanasiu sau Tudor Chiuariu, suspendați dar necondamnați. Nu risca Băsescu un val de critici sau, în fine, nu de dragul unui udemerist. Îl suspenda aproape sigur, lucru știut de toți cei implicați. Nici nu era nevoie de vreo discuție cu Mihai Răzvan Ungureanu pentru a afla și Borbely asta.
Cum ar fi putut reacționa UDMR? Să voteze moțiunea de cenzură a USL? Nici gând, e vorba de o moțiune care vizează înființarea unei linii de studii în limba maghiară, cum să o conteste? Și Opoziția nu mai poate face altă moțiune în actuala sesiune parlamentară, iar după vacanță vin alegerile.
Puteau ceilalți trei membri udemeriști ai Guvernului să-și dea și ei demisia, din solidaritate? Efectul ar fi fost că noul Cabinet trebuia să obțină din nou sprijinul Parlamentului. Dar asta s-ar întâmpla abia în toamnă, adică târziu. Prea târziu chiar dacă acel sprijin Guvernul nu-l mai are, dar merita această răzbunare costul ștampilei de partid zid în jurul unui bănuit de fapte de corupție? Evident că nu, mai ales că electorii maghiari au anul acesta alternative la vot.
Nu, UDMR se poate răzbuna doar prin mici șicane – cum e nenominalizarea unui înlocuitor la Mediu – care să sugereze că Guvernul nu e în siguranță la apropiatul vot pentru moțiunea de cenzură. Nesiguranță dată de valul de plecări și de cel al parlamentarilor ardeleni, dornici să-și mai păstreze ceva din electoratul local.
Posted in Editoriale
1 Comment
Mihai Răzvan Ungureanu și Vasile Blaga scoși de PD-L din starea de non combat pentru locale
Mulți fac greșeala de a privi două dintre știrile de luni separat, în fapt ele fiind legate, firul fiind disperarea PD-L de a se vedea părăsit de aliați chiar în pargul alegerilor locale.
Prima este cea legată de acceptul dat de premierul Mihai Răzvan Ungureanu ca o parte din banii fondului de rezervă al Guvernului să ia calea unor primării. Până acum refuzul său avea legătură cu faptul că premierul pariase cu sine că nu se va implica în problemele partidelor din arcul guvernamental. Decizia era corectă, premierul îți joacă rolul politic la parlamentare – vezi decizia de revenire a salariilor bugetarilor și scăderea CAS – pentru că interesul său este ca partidele să revină în Parlament după noiembrie 2012 cu destulă forță pentru a-l susține pentru un nou mandat. Toată această schemă, evident, având ca substrat impunerea lui Ungureanu drept candidat la prezidențialele din 2014.
PD-L avea însă nevoie de promisiunea unor fonduri către primării pentru a stopa hemoragia de aleși locali către USL – chiar, mai primește mulți fugari asocierea liberalo-pesedistă? – și Ungureanu a cedat. Între acest gest și lipitul afișelor nu e nicio diferență! Ah, argumentul că banii se vor duce doar unde e nevoie… important e mesajul către primari și faptul că aceștia au acum ce aștepta!
A doua știre e legată de Vasile Blaga desemnat tam-nesam șef al campaniei PD-L, funcâie deținută și anterior de acesta, dar în perioada când era secretarul general al partidului, poziție avută acum de Ioan Oltean. Prin această decizie a biroului permanent, PD-L l-a silit și pe acesta să iasă din starea de non combat legată de locale, stare în care Blaga rămăsese chiar și după invitația publică făcută de Traian Băsescu de a candida la Primăria Generală. Vă reamintesc că despre Blaga se spunea că așteaptă calm un eșec al partidului la alegerile locale pentru a propune organizarea unui congres extraordinar în care să preia PD-L… soluție ineficientă acum când el este responsabil direct de rezultatele partidului în țară.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Riscul unei noi candidaturi a lui Adrian Năstase pentru Parlament
Deciziile din ultimele două procese ale lui Adrian Năstase – Trofeul calității și Zambaccian – ridică o problemă juridică, legată de dreptul de a alege și de a fi ales. Așa cum ați văzut deja pe toate posturile de televiziune, decizia de vineri are în ea o victorie mare de imagine prin achitarea pentru luare de mită, dar e condamnat pentru șantaj, condamnare care include și interzicerea pe o perioadă de cinci a dreptului de a alege și de a fi ales.
Recursurile – pentru toate cele 3 procese în care Năstase este inculpat – vor mai dura, categoric nu va exista o sentință definitivă până la alegerile din noiembrie, alegeri la care fostul premier a anunțat că va candida pentru un nou mandat de parlamentar. Dacă în vreuna din aceste cauze Năstase va fi condamnat – fie și cu suspendare, din punctul de vedere al detenției – și la unele interdicții situația se complică.
Articolul 7 din Legea 96/2006 vorbește despre încetarea mandatului de parlamentar și de situațiile în care intervine acest lucru. La punctul 1 spune : ” Calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor nou-alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. ” Importanța pierderii drepturilor electorale este remenționată la punctul 5 al aceluiași articol: ”… se aplica in mod corespunzator si in celelalte cazuri de incetare a mandatului de deputat sau de senator, inainte de termen in cazul incetarii mandatului pentru pierderea drepturilor electorale.”
Adică Adrian Năstase riscă, dacă va candida din nou, să-și piardă la jumătate mandatul de deputat… Dar evident acest lucru va fi minor în comparație cu efectele unei condamnări definitive.
Posted in Editoriale
1 Comment
Aleșii locali nu iau după ei electoratul de la un partid la altul, ci se mută după alegătorii deja plecați
De când Sorin Frunzăverde a părăsit principalul partid de guvernământ, am auzit mai mulți lideri ai PD-L spunând siguri pe ei că alegătorii nu migrează după cum își schimbă culoarea politică un ales local, oricât de iubit ar fi el. Dacă așa înțeleg să gestioneze criza în care i-a băgat gestul severineanului, fac o mare greșeală. Părerea mea e că acești aleși locali care migrează – și cei care vor mai migra – nu fac decât să se deplaseze după alegători. Adică primii care au părăsit partidul au fost votanții, iar liderii nu fac decât să-i urmeze docili.
De ce ar face-o, vor exclama cei care susțin că discutăm despre tipi care câștigă detașat chiar dacă ar candida pe listele Ku Klux Klan! Păi o fac din 3 motive simple, dar imposibil de ocolit.
Prima problemă a migrației electoratului este că se ajunge la votul ”schizofrenic”, adică votează la consiliile locale cu partidul dorit, iar pentru primar merg pe mâna celui iubit, ”iertându-i” că a rămas în partidul pe care-l detestă. Orice sfătuitor politic știe că personalitatea primarului, oricât de pregnantă sau apreciată este, nu poate compensa ura. Poate rezolva nehotărâții, dar nu și problema celor care urăsc. Așa că primul risc este că s-ar putea să nu conducă niciodată comunitatea. Și de ce să riște, dacă e mai simplu să migreze ei, negociindu-și popularitatea?
Să zicem că își asumă acest risc, rămân în partidul părăsit de alegători, dar apare a doua problemă: votul din noiembrie. Aici devine misiune aproape imposibilă, bani, autobuze, carismă irosită, primarul fidel partidului trebuie să tragă pe viață și pe moarte pentru că tot viitorul său financiar depinde de participarea partidului său la guvernare. La această oră, calculele arată că șansele sunt mici. Adică riscă. (mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Silviu Prigoană… Moș Adun… partide. Update: au mai refuzat Anca Boagiu și Răzvan Murgeanu. Adriean Videanu… încă nu
Deși sunt prea ocupați pentru a minimiza efectele plecării lui Sorin Frunzăverde, pedeliștii sunt preocupați și de o problemă pe care nu o mai pot evita mult timp, desemnarea unui candidat la Primăria Capitalei. Măsurarea lui George Maior a dat cu minus, ca de altfel și apetența directorului SRI pentru bătălii electorale, Raed Arafat a ocolit darul otrăvit al unei candidaturi sub sigla partidului, iar mai recent se pare că nu a cedat nici Anca Boagiu la insistențele colegilor de a candida pentru funcția de primar general. Dar asta nu înseamnă că încă nu se mai insistă la ușa ei. Vasile Blaga… el e prea ocupat cu supravegherea dezastrului din partid pentru a alege momentul perfect pentru a prelua resturile organizației.
Așa că, orice ar face, pedeliștii dau peste un singur nume: Silviu Prigoană, cel care de câteva zile spune că va candida ca independent, susținut de mai multe partide, principalul fiind PP-DD-ul. Folosit la început ca amenințare pentru a pune presiune de democrat-liberali, Dan Diaconescu se pare că s-a dovedit o umbrelă mult mai bună decât partidul care l-a propulsat pe Prigoană în Parlament.
Ce urmează? Probabil că pedeliștii, cu coada între picioare, își vor declara și ei susținerea pentru Prigoană, iar mult mediatizata lansare surpriză a unui candidat va deveni o lansare a unui partid sub sigla unui pretendent la scaunul lui Sorin Oprescu.
Posted in Editoriale
2 Comments
La ce e bună politica… legea lui Boldea
Nu vreau deocamdată să mă lansez în foarte multe comentarii despre dezvăluirea pe care urmează să o fac, e timp pentru toate. Un singur lucru, poate, merită spus: unii politicieni înțeleg prin politică mijlocul de a-și realiza unele interese. De cele mai multe ori mărunte, în comparație cu declarațiile sforăitoare pe care le auziți la fiecare 4 ani. Mihail Boldea e unul dintre ei. Voi expune faptele, așa cum rezultă ele din inițiativa legislativă depusă la Camera Deputaților de parlamentarii PD-L ( la acea dată) Mihail Boldea și Andrei Valentin Sava, la data de 28 februarie 2011. Două mențiuni, la acea dată Boldea era cercetat deja de 2 ani de Serviciul Teritorial Galați al DIICOT iar Sava fusese reclamat la Parchetul General de Agenția Națională de Integritate pentru fals în declarații. Aici aveți comunicatul ANI legat de Sava.
Ce voiau cei doi parlamentari să schimbe în legislația românească? Legea de organizare și funcționare a DIICOT, numărul 508/17 și OUG 43/2002, în baza căreia funcționează DNA. Aici aveți inițiativa celor 2. Pe scurt ei vizau câte un articol din fiecare lege, cele legate de audierea persoanelor. . Ei doreau ca fiecare audiere să fie imprimată audio și video, inclusiv cele ale martorilor sub acoperire.
Procedural nu mă pronunț asupra oportunității modificării, mai ales că audierile, ca să fie folosite în probatorii, oricum trebuie consemnate undeva, nu discut nici de ce, din câte parchete acționează în țară, le cășunase numai pe aceste două structuri.
Cert e că amendamentele primesc avizul Consiliului Legislativ la 10 martie 2011, intră în dezbaterea Comisiei juridice a Camerei Deputaților și… la data de 19 aprilie 2011… amendamentele la cele două legi sunt adoptate de plenul Camerei! Adică problema personală a celor doi primește girul colegilor de Parlament.
Prin adresa cu numărul PLX 54/20.04.2011, amendamentele sunt înaintate Senatului, care este, în acest caz, camera decizională. Aici amendamentele se împotmolesc, ele primesc avize negative de la Comisia pentru drepturile Omului, la 11 mai 2011, și de la Comisia Juridică, la 16 mai 2011. În ciuda acestor avize, care sunt doar consultative, amendamentele sunt programate să fie dezbătute în plen pe 19 martie 2012!
Sigur, Senatul are lucrările blocate de greva USL, așa că nu vom afla niciodată dacă amendamentele ar fi fost adoptate. Și oricum senatorii erau ocupați pe 19 martie, erau atenți la ce se întâmpla cu solicitarea DIICOT de încuviințare a percheziționării, reținerii și arestării lui Mihail Boldea. Cererea a fost votată de Camera Deputaților marți, 20 martie.
Aici aveți tot istoricul celor două amendamente.
PS Trebuie spus că Guvernul României a dat și el, la 29 martie 2011, aviz negativ acestor modificări legislative.
PPS În această documentare am fost ajutat de colegul meu Ion Alexandru.
Posted in Editoriale
1 Comment
Blaga. Vasile
Personal cred că ieșirea nervoasă a lui Silviu Prigoană legată de greii PD-L și candidatura sa la Primăria Capitalei este un joc de imagine, menit să mai potolească spiritele înfierbântate din partid care au început să-l toace mai abitir decât oamenii contracandidatului său. Totuși nu trebuie uitat faptul că Prigoană are capacitatea de a face legătura dintre PD-L și un partid menținut deocamdată în afara alianțelor de la București, Partidul Poporului. Așa că lui Prigoană i-ar fi destul de ușor să obțină sprijinul lui Dan Diaconescu, dacă ar candida ca independent, sau poate chiar și pe al noii asocieri dintre Gigi Becali și Corneliu Vadim Tudor.
Pe de altă parte este clar că în PD-L nu s-au încheiat dezbaterile pentru desemnarea unui candidat la Primăria Generală, niciunul dintre cei măsurați în sondaje nefiind capabil să-l învingă pe Sorin Oprescu. O disipare a voturilor – prin candidatura ”în paralel” a lui Prigoană – ar fi dezastruoasă pentru inamicii actualului primar, dar și pentru numărul de consilieri pe care actuala coaliție de guvernare l-ar putea obține. Și căutarea unui independent care să polarizeze voturi a cam eșuat – lovindu-se în două cazuri de refuzuri din partea personalităților – așa că Prigoană rămâne prima opțiune, a doua fiind investiția în imaginea unui tânăr care nu câștigă, dar care are nevoie de notorietate pentru proiecte viitoare .
Legat de Vasile Blaga, candidatul din ultimul interviu dat de Traian Băsescu, opinia mea este că nu va candida împotriva lui Oprescu, principalul motiv fiind acela că șansele de a câștiga sunt foarte reduse și un al doilea eșec la această redută l-ar transforma în ”loser-ul” partidului tocmai acum când el are alt plan… Timpul curge în favoarea sa. PD-L va pierde lupta pentru primarul general. Următorul pas e jocul de la Cluj. Dacă Emil Boc își încearcă norocul acolo, șansele sunt de 50% să câștige. Atunci el rămâne acolo și se organizează congres pentru alegerea noului președinte. Dacă pierde, congresul e chiar mai natural de organizat pentru a da partidului un suflu nou înainte de parlamentare. Timpul lucrează în favoarea lui Blaga pentru a prelua PD-L după data de 10 iunie.
O singură greșeală l-ar putea opri să realizeze acest lucru… un eșec personal la alegerile locale. De ce tocmai Traian Băsescu i-a făcut invitația capcană? Îi privește.
Posted in Editoriale
1 Comment
Ruperea Administrației de Interne, rodul orgoliilor în USL. Ceva ”dedesubturi” de la desemnarea lui Andrei Marga la Externe, a lui Ioan Rus la Interne…
Una dintre ”surprizele” componenței Guvernului Victor Ponta 1 ( îl numesc ”1” pentru că în mod clar cabinetul de după alegerile parlamentare va fi complet diferit) este desemnarea unui ministru pentru portofoliul Internelor ( pesedistul Ioan Rus) și unul la Administrație ( liberalul Victor Paul Dobre).
Dezlipirea străvechiului Minister al Administrației Publice de cel al Internelor este rodul ( foarte costisitor, dacă ne gândim numai la schimbarea plăcuțelor de pe clădirile din toată țara) unor orgolii, dar și al unor calcule electorale simple.
Cele două partide mari care formează USL au avut politici diferite la desemnarea miniștrilor care să-i reprezinte în Cabinetul Ponta. PSD a evitat ”greii” partidului, considerând că persoane din eșalonul al doilea sau chiar tehnocrați fără carnete de partid ar pune restul partidului la adăpost în cazul în care Victor Ponta dă greș. PNL a mers pe miniștrii desemnați acum aproape 2 ani într-un ”Guvern din umbră”, oamenii aleși atunci – cu mici excepții, în care respectivii au refuzat desemnarea, fiind implicați în campania pentru locale – fiind cei nominalizați acum. Printre ei e și Victor Paul Dobre, desemnat de conducerea PNL pentru comanda ministerului eliberat acum de Gabriel Berca. Alegerea lor s-a făcut în septembrie 2010.
Pe acea listă îi găsiți pe Mariana Câmpeanu, Andrei Marga, Mircea Diaconu, Eduard Hellwig sau Corneliu Dobrițoiu. Sigur, unii erau atunci pe alte poziții, de exemplu Andrei Marga care era desemnat ca ”umbră” a Învățământului, dar ”umbra” de la Externe, Teodor Meleșcanu, a părăsit între timp partidul și Marga a trecut la acest minister, Învățământul fiind oricum dat, prin negocierea dintre Crin Antonescu și Victor Ponta, partenerilor de la PSD. Alți nominalizați au avut ghinionul de a fi la ministere cedate și ele social-democraților, dar s-ar putea regăsi în postura de secretar de stat după validarea Cabinetului în Parlament.
La alegerea miniștrilor din Cabinetul Ponta, Antonescu nu a cedat și Dobre a fost propus ministru, dar nici Ponta nu a cedat Internele mai ales pentru că PSD consideră că structura i se cuvine după cât a ”pătimit” în campania din 2009 pentru a o păstra…
S-a ajuns la ideea separării celor 2 ministere – fără a se lua în calcul costul apariției unui portofoliu nou – și apoi s-a trecut la desemnarea unui candidat. Liviu Dragnea candidează pentru șefia Consiliului Județean Teleorman. Dan Nica risca să-și vadă decretul nesemnat de Traian Băsescu, din simplă consecvență a președintelui față de atacurile din timpul campaniei prezidențiale. Mai mult, Nica s-a judecat în 2009 cu statul român, considerând că demiterea sa de la Interne a fost abuzivă. Procesul – câștigat într-o primă fază de Nica – a rămas fără obiect când Guvernul Boc 2 a trecut de Parlament, după realegerea lui Traian Băsescu. Ioan Rus a fost ales în ciuda nervilor pe care această nominalizare le isca în partid.
Dar aici apare o problemă, pe care eu cred că liderii USL nu au tranșat-o complet, chiar dacă lista miniștrilor a fost trimisă Parlamentului. Oricum, dacă se va decide revenirea la reunirea celor două ministere, se poate face acest lucru oricând, printr-o ordonanță de urgență…
De ce s-ar întâmpla acest lucru? Adică de ce ar avea importanță câți miniștrii se ocupă de Administrație și Interne? Aici trebuie amintit un lucru uitat de mulți. În Guvernul Adrian Năstase au existat Ministerul Administrației Publice și Ministerul de Interne. La insistențele lui Ioan Rus, la început doar șef la Interne, cele 2 s-au unit. ”Mariajul” a fost statuat prin Ordonanța de Urgență din 28 iunie 2003 și a poi printr-o lege adoptată de Parlament la 22 decembrie 2003. Rus a fost primul care a purtat titulatura de ”ministru al Administrației și Internelor”.
Uită el asta? O măsură a importanței sale în noul Guvern va fi realipirea celor 2 ministere. În timp, nu rapid, că doar discutăm de un ardelean.
Posted in Editoriale
Leave a comment
KKT. Update: Ponta îi ia vorba din gură lui Băsescu și se propune premier!
”Moțiune”, dacă aș fi auzit cuvântul ”ia” de câte ori am auzit cuvântul ”moțiune” în ultimele zile aș fi bogat. Calcule, toată lumea face previziuni și calcule, dar adevărul este că nimeni nu știe exact ce se va întâmpla. Asta pentru că, fiind sfârșit de mandat, niciuna dintre tabere nu se poate jura pe ce e în capul fiecărui ales, pe ce dorințe lăuntrice are, ce frustrări îl macină sau ce sfaturi primește de la prieteni sau dușmani. Totuși câteva lucruri sunt limpezi și o să încerc o mică sinteză a lor.
De ce graba votului?
Votul camerelor reunite are loc într-o zi de vineri, când, în mod normal nu sunt programate ședințe de plen, fiind ziua în care uninominalii merg în colegiile unde au fost aleși. Propunerea a fost a PD-L care are în acest fel două mari avantaje: primul este că, în pragul vacanței de Arminden, unii dintre parlamentarii USL ar putea fi plecați deja spre locuri mai primitoare decât Casa Poporului. Al doilea avantaj este că timpul s-a dovedit un inamic, fiecare nouă zi însemnând noi trădări, prelungirea intervalului de negociere fiind periculos, mai ales că numărul de voturi ce lipsesc Opoziției a devenit mult prea mic.
În ciuda acestor avantaje, vocile Opoziției nu au fost prea vehemente pentru a combate decizia de a se vota vineri. Asta pentru că și ei au un inamic în factorul timp, nu din punctul de vedere al voturilor strânse, ci din cauza termenului limită al interimatului după ce moțiunea ar trece. Astfel, dacă moțiunea trece mâine, Cabinetul Ungureanu mai are voie să stea în funcții până pe 12 iunie, adică doar 2 zile după alegerile locale. După acest interval țara ar fi neadministrată, lucru imposibil, deci bătălia pentru numiri trebuie făcută înainte de acest termen. Pentru USL ar fi fost un dezastru ca alegerile să fie administrate de miniștri care nu mai au ce pierde. Ideal pentru ei ar fi fost ca votul pentru moțiune să fie dat la începutul săptămânii pentru ca, în plină campanie să vină cel de investitură!
Dacă moțiunea cade…
În ciuda optimismului celor din Opoziție e posibil ca moțiunea să cadă. Ce pierd inițiatorii? În primul rând pierd ocazia unei demonstrații de forță, plus costurile primirii în partide a unor indivizi fără căpătâi din Parlament, tipi speriați de ultimatumul dat de Victor Ponta, care a spus că porțile USL sunt deschise pentru fugari doar până în ziua votului pentru moțiune. După…
Pierde și Puterea care se vede în situația de a nu mai putea avea majoritate în Parlament decât în iluzoriile momente în care toți parlamentarii care le-au rămas sunt prezenți. Pierde și Mihai Răzvan Ungureanu care rămâne văduvit de ideea construcției ”Alba ca MRU”. Scuturate de fugari, PD-L și UNPR devin acum carnea, oasele și sângele viitoarei formațiuni. Orice argument că politicienii rămași aici nu sunt onești ar fi doar o vorbă-n vânt și… riscantă, pentru că mai sunt atât de puțini încât nu mai poți risca să-l superi pe vreunul.
Dacă moțiunea trece…
Lipsesc 12 voturi, apoi 7, acum lipsesc doar 4… e posibil și ca moțiunea să treacă. Optimiștii din preajma Puterii spun că aproape imediat președintele Traian Băsescu îl va nominaliza din nou pe fostul șef al SIE pentru a alcătui un nou cabinet. E posibil doar dacă președintele are nevoie de un MRU interimar la organizarea alegerilor locale, un MRU care să simtă că se mai bucură de sprijinul Cotroceniului care l-a adus la Palatul Victoria. E un scenariu posibil, dar eu mă îndoiesc de realitatea sa. Cred că tabăra Puterii nu mai are timp de acțiuni de compasiune pentru cei căzuți. Nu, din clipa în care bilele albe vor spune că Guvernul Ungureanu e demis, toată discuția despre mișcări de mase, candidaturi la președinție și coagularea unei drepte autentice vor dispărea precum fumul țigării de după.
Teoria că un MRU crucificat prin trădări l-ar avantaja electoral e o prostie care nu ține cont de realitatea din teren. Asta pentru că pedeliștii – cei rămași în partid, evident – au o soluție în minte.
Premier de la PD-L…
Emil Boc și-a pus mandatul la bătaie dacă partidul condus de el pierde participarea la guvernare. E atât de sigur de voturile sale în Parlament? Mai e o explicație, pedeliștii se numără între ei și pentru a vedea dacă mai sunt partidul cu cel mai mare număr de parlamentari, partid care, potrivit cutumei instituite de Traian Băsescu, dă numele premierului ce urmează a fi propus de președinte.
La această oră, PD-L are încă numărul ”de aur”. Cei din USL au înțeles târziu acest lucru, din acest motiv ultimele racolări au fost ghidonate către PSD, partidul din Uniune care are șansa de atinge un număr mai mare de aleși decât PD-L. Dar calculul s-a făcut târziu… Așa se explică redirecționarea lui Petru Filip de la ușa liberarilor, a lui Florentin Gust sau decizia luată de Marin Avram de a se reînregimenta într-un partid.
Totuși, această soluție – ca și cea de nominalizare a încă unui Cabinet Ungureanu – sfidează realitatea cruntă pentru Putere: nu are voturile necesare desemnării unui nou Guvern. Cred că sunt soluții care cad. Rămâne…
Premier USL…
… de preferat Victor Ponta, dacă e să-l întrebați pe Traian Băsescu. De ce l-ar vrea președintele premier pe rivalul din Opoziție? Pentru că odată spulberată iluzia saltului de procente aduse de MRU, intrarea lui Băsescu în luptă rămâne singura soluție. Cu un lider de partid nu te poți lupta decât în declarații, cu un premier te bați în fapte. Ponta ar fi prizonierul unor decizii deja luate – vezi mărirea salariilor – sau a unor promisiuni imposibil de îndeplinit acum. Mai mult, presiunea din țară ar fi mare pentru ocuparea unor funcții, iar mii de schimbări la nivelul autorităților locale ar fi ultimul lucru pe care useliștii și-l doresc, înțelegând ce mesaj ar da acum o ”ciolaniadă” naționala. Dacă nu ar înțelege ce înseamnă ca mesaj public respingerea propunerii de a fi premier, cred că Ponta ar declina oferta încă de acum, chiar înainte de vot.
USL probabil se va reuni instantaneu în ședință, dacă moțiunea trece, și i-ar mandata pe cei 3 lideri ca, la negocierile de la Cotroceni să ceară…
Premier afiliat USL…
Un tehnocrat care să administreze țara până la alegerile parlamentare, chiar și cu miniștri din partidele USL. Sau un pesedist din eșalonul al doilea care să rezolve rapid câteva probleme de imagine. Cred că asta vor propune liderii USL la eventualele negocieri. Vor fi acceptate aceste soluții? Doar dacă Puterea, inclusiv Traian Băsescu, decid să abandoneze lupta, cedând țara celor de la USL. Nu ar fi chiar incredibil. Totuși, la această oră cele mai plauzibile soluții par a fi nominalizarea lui Victor Ponta, indiferent de mandatul pentru negocieri dat de USL, sau o nominalizare făcută-n vânt, doar pentru a duce interimatul Guvernului până înspre 10 iunie. Asta dacă sunt parlamentari ai Puterii gata să se ridice din bănci la vot.
Posted in Editoriale
3 Comments
Exclusivitate. Scânteia certei dintre Crin Antonescu și Andrei Chiliman. O scrisoare pierdută în FACSIMIL
Multă lume s-a întrebat ce i-a stârnit furia președintelui PNL Crin Antonescu de l-a demis de la conducerea organizației de București pe Andrei Chiliman, primarul Sectorului 1. Sigur, la bază sunt certurile de la Sectorul 6, unde Antonescu îl are ca favorit pe Rareș Mănescu iar despre Chiliman circula zvonul că l-ar susține pe Ștefan Florescu, chiar dacă asta îl enervează pe Cristian Popescu Piedone. Nu știu dacă e adevărat sau nu, deși un document prezentat azi, puțin mai jos, arată că inițial Andrei Chiliman susținea candidatura lui Mănescu la 6. Mai mult, lăsându-l pe Dan Cristian Popescu să se lăfăie pe afișele din Sectorul 2 ca și cum ar fi candidatul USL la alegeri, Chiliman a creat ”la centru” impresia că a cedat ”șasele”, primind la schimb o campanie inutilă ( pentru că neculai Onțanu nu pare a fi ușor de bătut ) de imagine pentru un prieten.
Pe acest fond tensionat, la 31 martie, organizația de București a trimis la secretariatul general al PNL o scrisoare pe care, în premieră o puteți citi AICI.
Pe 2 aprilie, la o ședință a conducerii PNL, Chiliman a citit ”în plen” acest document, acesta fiind evenimentul rememorat de Radu Câmpeanu în interviul de după demiterea primarului. Pe 9 aprilie, conducerea PNL decide decapitarea organizației de București, a celei de la 2 și a celei de la 4. Bine, Geani Dinu a picat ” la grămadă”, el ispășind declarațiile anti-Piedone de acum trei săptămâni.
Din scrisoare rezultă clar că structura condusă de Chiliman îi cerea lui Crin Antonescu – singurul abilitat să negocieze și să parafeze candidații cu Victor Ponta – să țină cu dinții de fiecare poziție, de la cele în Consiliul General la cele de consilieri locali. Adică să nu accepte la București paritatea de 1 la 1 impusă de declarațiile publice de până acum ale copreședinților USL.
La scrisoare a fost atașată o alta, din luna septembrie a anului trecut, în care aceeași organizație propunea ca PNL să aibe candidați la sectoarele 3 și 6.
Interesant în ACEST al doilea document este și ce personalități ”măsurase” partidul pentru sectoarele Capitalei, Mircea Diaconu, Cristian Țopescu sau Alina Gorghiu. Nu știu rezultatele, dar cert e că personalitățile respective nu se regăsesc acum pe liste.
Mai trebuie făcute câteva considerații, interesul PNL este, după mine, menținerea USL. Fragilitatea alianței este dată de orgolii și este evident că propunerea lui Chiliman lezează orgoliul aliaților din PSD. Mai mult, susținerea unor candidați proprii la 3 și 6 e făcută înainte de răs-răsucirea lui Cristian Piedone Popescu, eveniment ce a schimbat multe pe tabla de șah a electorilor din Capitală. Sursele mele spun că liberalii bucureșteni acceptă orice decizie luată la negocierile copreședinților USL, chiar și o paritate de 1 la 1 în consilii, în ciuda sondajelor de opinie.
Posted in Editoriale
3 Comments
De ce președinția și coaliția de guvernare nu mai dau doi bani pe UDMR
Am văzut foarte multe discuții în ultimele două zile despre finețea cu care alianța de la guvernare tratează UDMR, mai ales în problema – destul de delicată, dealtfel – a punerii sub învinuire a ministrului Lazlo Borbely. Personal nu cred că aliații lor mai dau vreun ban pe formațiunea maghiarilor și asta pentru simplul fapt că ei nu mai constituie o amenințare. Ah, că vorbesc la televizor, asta da, dar rezultatele finale ale amenințărilor sunt nule.
Să mă explic. O fi și ceva onorabilitate în gestul lui Borbely de a-și da demisia, dar e și o prevedere simplă. Îl suspenda Traian Băsescu – așa cum a făcut până acum cu alți miniștri verificați? Eu cred că da, chiar dacă acum ceva timp vărsa o lacrimă de crocodil pentru Paul Păcuraru, Teodor Atanasiu sau Tudor Chiuariu, suspendați dar necondamnați. Nu risca Băsescu un val de critici sau, în fine, nu de dragul unui udemerist. Îl suspenda aproape sigur, lucru știut de toți cei implicați. Nici nu era nevoie de vreo discuție cu Mihai Răzvan Ungureanu pentru a afla și Borbely asta.
Cum ar fi putut reacționa UDMR? Să voteze moțiunea de cenzură a USL? Nici gând, e vorba de o moțiune care vizează înființarea unei linii de studii în limba maghiară, cum să o conteste? Și Opoziția nu mai poate face altă moțiune în actuala sesiune parlamentară, iar după vacanță vin alegerile.
Puteau ceilalți trei membri udemeriști ai Guvernului să-și dea și ei demisia, din solidaritate? Efectul ar fi fost că noul Cabinet trebuia să obțină din nou sprijinul Parlamentului. Dar asta s-ar întâmpla abia în toamnă, adică târziu. Prea târziu chiar dacă acel sprijin Guvernul nu-l mai are, dar merita această răzbunare costul ștampilei de partid zid în jurul unui bănuit de fapte de corupție? Evident că nu, mai ales că electorii maghiari au anul acesta alternative la vot.
Nu, UDMR se poate răzbuna doar prin mici șicane – cum e nenominalizarea unui înlocuitor la Mediu – care să sugereze că Guvernul nu e în siguranță la apropiatul vot pentru moțiunea de cenzură. Nesiguranță dată de valul de plecări și de cel al parlamentarilor ardeleni, dornici să-și mai păstreze ceva din electoratul local.
Posted in Editoriale
1 Comment
Mihai Răzvan Ungureanu și Vasile Blaga scoși de PD-L din starea de non combat pentru locale
Mulți fac greșeala de a privi două dintre știrile de luni separat, în fapt ele fiind legate, firul fiind disperarea PD-L de a se vedea părăsit de aliați chiar în pargul alegerilor locale.
Prima este cea legată de acceptul dat de premierul Mihai Răzvan Ungureanu ca o parte din banii fondului de rezervă al Guvernului să ia calea unor primării. Până acum refuzul său avea legătură cu faptul că premierul pariase cu sine că nu se va implica în problemele partidelor din arcul guvernamental. Decizia era corectă, premierul îți joacă rolul politic la parlamentare – vezi decizia de revenire a salariilor bugetarilor și scăderea CAS – pentru că interesul său este ca partidele să revină în Parlament după noiembrie 2012 cu destulă forță pentru a-l susține pentru un nou mandat. Toată această schemă, evident, având ca substrat impunerea lui Ungureanu drept candidat la prezidențialele din 2014.
PD-L avea însă nevoie de promisiunea unor fonduri către primării pentru a stopa hemoragia de aleși locali către USL – chiar, mai primește mulți fugari asocierea liberalo-pesedistă? – și Ungureanu a cedat. Între acest gest și lipitul afișelor nu e nicio diferență! Ah, argumentul că banii se vor duce doar unde e nevoie… important e mesajul către primari și faptul că aceștia au acum ce aștepta!
A doua știre e legată de Vasile Blaga desemnat tam-nesam șef al campaniei PD-L, funcâie deținută și anterior de acesta, dar în perioada când era secretarul general al partidului, poziție avută acum de Ioan Oltean. Prin această decizie a biroului permanent, PD-L l-a silit și pe acesta să iasă din starea de non combat legată de locale, stare în care Blaga rămăsese chiar și după invitația publică făcută de Traian Băsescu de a candida la Primăria Generală. Vă reamintesc că despre Blaga se spunea că așteaptă calm un eșec al partidului la alegerile locale pentru a propune organizarea unui congres extraordinar în care să preia PD-L… soluție ineficientă acum când el este responsabil direct de rezultatele partidului în țară.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Riscul unei noi candidaturi a lui Adrian Năstase pentru Parlament
Deciziile din ultimele două procese ale lui Adrian Năstase – Trofeul calității și Zambaccian – ridică o problemă juridică, legată de dreptul de a alege și de a fi ales. Așa cum ați văzut deja pe toate posturile de televiziune, decizia de vineri are în ea o victorie mare de imagine prin achitarea pentru luare de mită, dar e condamnat pentru șantaj, condamnare care include și interzicerea pe o perioadă de cinci a dreptului de a alege și de a fi ales.
Recursurile – pentru toate cele 3 procese în care Năstase este inculpat – vor mai dura, categoric nu va exista o sentință definitivă până la alegerile din noiembrie, alegeri la care fostul premier a anunțat că va candida pentru un nou mandat de parlamentar. Dacă în vreuna din aceste cauze Năstase va fi condamnat – fie și cu suspendare, din punctul de vedere al detenției – și la unele interdicții situația se complică.
Articolul 7 din Legea 96/2006 vorbește despre încetarea mandatului de parlamentar și de situațiile în care intervine acest lucru. La punctul 1 spune : ” Calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor nou-alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. ” Importanța pierderii drepturilor electorale este remenționată la punctul 5 al aceluiași articol: ”… se aplica in mod corespunzator si in celelalte cazuri de incetare a mandatului de deputat sau de senator, inainte de termen in cazul incetarii mandatului pentru pierderea drepturilor electorale.”
Adică Adrian Năstase riscă, dacă va candida din nou, să-și piardă la jumătate mandatul de deputat… Dar evident acest lucru va fi minor în comparație cu efectele unei condamnări definitive.
Posted in Editoriale
1 Comment
Aleșii locali nu iau după ei electoratul de la un partid la altul, ci se mută după alegătorii deja plecați
De când Sorin Frunzăverde a părăsit principalul partid de guvernământ, am auzit mai mulți lideri ai PD-L spunând siguri pe ei că alegătorii nu migrează după cum își schimbă culoarea politică un ales local, oricât de iubit ar fi el. Dacă așa înțeleg să gestioneze criza în care i-a băgat gestul severineanului, fac o mare greșeală. Părerea mea e că acești aleși locali care migrează – și cei care vor mai migra – nu fac decât să se deplaseze după alegători. Adică primii care au părăsit partidul au fost votanții, iar liderii nu fac decât să-i urmeze docili.
De ce ar face-o, vor exclama cei care susțin că discutăm despre tipi care câștigă detașat chiar dacă ar candida pe listele Ku Klux Klan! Păi o fac din 3 motive simple, dar imposibil de ocolit.
Prima problemă a migrației electoratului este că se ajunge la votul ”schizofrenic”, adică votează la consiliile locale cu partidul dorit, iar pentru primar merg pe mâna celui iubit, ”iertându-i” că a rămas în partidul pe care-l detestă. Orice sfătuitor politic știe că personalitatea primarului, oricât de pregnantă sau apreciată este, nu poate compensa ura. Poate rezolva nehotărâții, dar nu și problema celor care urăsc. Așa că primul risc este că s-ar putea să nu conducă niciodată comunitatea. Și de ce să riște, dacă e mai simplu să migreze ei, negociindu-și popularitatea?
Să zicem că își asumă acest risc, rămân în partidul părăsit de alegători, dar apare a doua problemă: votul din noiembrie. Aici devine misiune aproape imposibilă, bani, autobuze, carismă irosită, primarul fidel partidului trebuie să tragă pe viață și pe moarte pentru că tot viitorul său financiar depinde de participarea partidului său la guvernare. La această oră, calculele arată că șansele sunt mici. Adică riscă. (mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Silviu Prigoană… Moș Adun… partide. Update: au mai refuzat Anca Boagiu și Răzvan Murgeanu. Adriean Videanu… încă nu
Deși sunt prea ocupați pentru a minimiza efectele plecării lui Sorin Frunzăverde, pedeliștii sunt preocupați și de o problemă pe care nu o mai pot evita mult timp, desemnarea unui candidat la Primăria Capitalei. Măsurarea lui George Maior a dat cu minus, ca de altfel și apetența directorului SRI pentru bătălii electorale, Raed Arafat a ocolit darul otrăvit al unei candidaturi sub sigla partidului, iar mai recent se pare că nu a cedat nici Anca Boagiu la insistențele colegilor de a candida pentru funcția de primar general. Dar asta nu înseamnă că încă nu se mai insistă la ușa ei. Vasile Blaga… el e prea ocupat cu supravegherea dezastrului din partid pentru a alege momentul perfect pentru a prelua resturile organizației.
Așa că, orice ar face, pedeliștii dau peste un singur nume: Silviu Prigoană, cel care de câteva zile spune că va candida ca independent, susținut de mai multe partide, principalul fiind PP-DD-ul. Folosit la început ca amenințare pentru a pune presiune de democrat-liberali, Dan Diaconescu se pare că s-a dovedit o umbrelă mult mai bună decât partidul care l-a propulsat pe Prigoană în Parlament.
Ce urmează? Probabil că pedeliștii, cu coada între picioare, își vor declara și ei susținerea pentru Prigoană, iar mult mediatizata lansare surpriză a unui candidat va deveni o lansare a unui partid sub sigla unui pretendent la scaunul lui Sorin Oprescu.
Posted in Editoriale
2 Comments
La ce e bună politica… legea lui Boldea
Nu vreau deocamdată să mă lansez în foarte multe comentarii despre dezvăluirea pe care urmează să o fac, e timp pentru toate. Un singur lucru, poate, merită spus: unii politicieni înțeleg prin politică mijlocul de a-și realiza unele interese. De cele mai multe ori mărunte, în comparație cu declarațiile sforăitoare pe care le auziți la fiecare 4 ani. Mihail Boldea e unul dintre ei. Voi expune faptele, așa cum rezultă ele din inițiativa legislativă depusă la Camera Deputaților de parlamentarii PD-L ( la acea dată) Mihail Boldea și Andrei Valentin Sava, la data de 28 februarie 2011. Două mențiuni, la acea dată Boldea era cercetat deja de 2 ani de Serviciul Teritorial Galați al DIICOT iar Sava fusese reclamat la Parchetul General de Agenția Națională de Integritate pentru fals în declarații. Aici aveți comunicatul ANI legat de Sava.
Ce voiau cei doi parlamentari să schimbe în legislația românească? Legea de organizare și funcționare a DIICOT, numărul 508/17 și OUG 43/2002, în baza căreia funcționează DNA. Aici aveți inițiativa celor 2. Pe scurt ei vizau câte un articol din fiecare lege, cele legate de audierea persoanelor. . Ei doreau ca fiecare audiere să fie imprimată audio și video, inclusiv cele ale martorilor sub acoperire.
Procedural nu mă pronunț asupra oportunității modificării, mai ales că audierile, ca să fie folosite în probatorii, oricum trebuie consemnate undeva, nu discut nici de ce, din câte parchete acționează în țară, le cășunase numai pe aceste două structuri.
Cert e că amendamentele primesc avizul Consiliului Legislativ la 10 martie 2011, intră în dezbaterea Comisiei juridice a Camerei Deputaților și… la data de 19 aprilie 2011… amendamentele la cele două legi sunt adoptate de plenul Camerei! Adică problema personală a celor doi primește girul colegilor de Parlament.
Prin adresa cu numărul PLX 54/20.04.2011, amendamentele sunt înaintate Senatului, care este, în acest caz, camera decizională. Aici amendamentele se împotmolesc, ele primesc avize negative de la Comisia pentru drepturile Omului, la 11 mai 2011, și de la Comisia Juridică, la 16 mai 2011. În ciuda acestor avize, care sunt doar consultative, amendamentele sunt programate să fie dezbătute în plen pe 19 martie 2012!
Sigur, Senatul are lucrările blocate de greva USL, așa că nu vom afla niciodată dacă amendamentele ar fi fost adoptate. Și oricum senatorii erau ocupați pe 19 martie, erau atenți la ce se întâmpla cu solicitarea DIICOT de încuviințare a percheziționării, reținerii și arestării lui Mihail Boldea. Cererea a fost votată de Camera Deputaților marți, 20 martie.
Aici aveți tot istoricul celor două amendamente.
PS Trebuie spus că Guvernul României a dat și el, la 29 martie 2011, aviz negativ acestor modificări legislative.
PPS În această documentare am fost ajutat de colegul meu Ion Alexandru.
Posted in Editoriale
1 Comment
Blaga. Vasile
Personal cred că ieșirea nervoasă a lui Silviu Prigoană legată de greii PD-L și candidatura sa la Primăria Capitalei este un joc de imagine, menit să mai potolească spiritele înfierbântate din partid care au început să-l toace mai abitir decât oamenii contracandidatului său. Totuși nu trebuie uitat faptul că Prigoană are capacitatea de a face legătura dintre PD-L și un partid menținut deocamdată în afara alianțelor de la București, Partidul Poporului. Așa că lui Prigoană i-ar fi destul de ușor să obțină sprijinul lui Dan Diaconescu, dacă ar candida ca independent, sau poate chiar și pe al noii asocieri dintre Gigi Becali și Corneliu Vadim Tudor.
Pe de altă parte este clar că în PD-L nu s-au încheiat dezbaterile pentru desemnarea unui candidat la Primăria Generală, niciunul dintre cei măsurați în sondaje nefiind capabil să-l învingă pe Sorin Oprescu. O disipare a voturilor – prin candidatura ”în paralel” a lui Prigoană – ar fi dezastruoasă pentru inamicii actualului primar, dar și pentru numărul de consilieri pe care actuala coaliție de guvernare l-ar putea obține. Și căutarea unui independent care să polarizeze voturi a cam eșuat – lovindu-se în două cazuri de refuzuri din partea personalităților – așa că Prigoană rămâne prima opțiune, a doua fiind investiția în imaginea unui tânăr care nu câștigă, dar care are nevoie de notorietate pentru proiecte viitoare .
Legat de Vasile Blaga, candidatul din ultimul interviu dat de Traian Băsescu, opinia mea este că nu va candida împotriva lui Oprescu, principalul motiv fiind acela că șansele de a câștiga sunt foarte reduse și un al doilea eșec la această redută l-ar transforma în ”loser-ul” partidului tocmai acum când el are alt plan… Timpul curge în favoarea sa. PD-L va pierde lupta pentru primarul general. Următorul pas e jocul de la Cluj. Dacă Emil Boc își încearcă norocul acolo, șansele sunt de 50% să câștige. Atunci el rămâne acolo și se organizează congres pentru alegerea noului președinte. Dacă pierde, congresul e chiar mai natural de organizat pentru a da partidului un suflu nou înainte de parlamentare. Timpul lucrează în favoarea lui Blaga pentru a prelua PD-L după data de 10 iunie.
O singură greșeală l-ar putea opri să realizeze acest lucru… un eșec personal la alegerile locale. De ce tocmai Traian Băsescu i-a făcut invitația capcană? Îi privește.
Posted in Editoriale
1 Comment