Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Ce se mai aude despre Codul Portocaliu de viscol, ger, ninsori și freezing rain?
În acest weekend a nins, a și plouat, dar în niciun caz nu a fost Apocalipsa prevestită de ultimul comandament de urgență prezidat de Emil Boc, secondat de zidul viu pus în calea zăpezii, format din Anca Boagiu, Traian Igaș și Gabriel Oprea. Îmi amintesc foarte bine cum se jucau cu nervii noștri spunând ”Stați calmi! Scoatem TAB-urile în stradă! Fiți liniștiți! 8.000 de polițiști și pompieri sunt pregătiți să intervină! Nu vă speriați! Drumurile vor fi blocate preventiv!”
A fost asta cea mai mare și ultima diversiune prin care Emil Boc și oamenii săi au încercat să amâne inevitabilul sfârșit? A sperat reeditarea efectului inundațiilor din primăvara lui 2005 asupra mandatului de premier al lui Călin Popescu Tăriceanu? Dacă da, ce putea spera să obțină Guvernul acum demisionar? Să scape doar cu o remaniere? Se poate să fi fost destul de disperați ca să încerce, exagerând o prognoză meteo puțin mai alarmantă decât una obișnuită de iarnă. E chiar credibil.
Posted in Editoriale
2 Comments
Săptămâna viitoare avem premier nou sau doar un Guvern ”primenit”? Ceva tot o să fie…
Aproape toți ”zvonerii” dar și sursele credibile dau ca sigură o schimbare majoră la nivelul Guvernului, schimbare ce ar trebui să se producă la începutul săptămânii viitoare, imediat ce va pleca din țară delegația Fondului Monetar Internațional. Ultimele declarații ale președintelui Traian Băsescu despre încrederea în Emil Boc fac credibilă ideea că vor ”încerca marea cu degetul”, propunând o remaniere. Sigur, e nevoie de una de forță, fiind atinse punctele din Cabinet care păreau până mai ieri intangibile. Dar e foarte posibilă și o schimbare de Guvern, în totalitate.
Dau mai jos o listă cu persoanele care i-ar putea lua locul lui Emil Boc, așezați în ordinea șanselor pe care le acordă sursele mele fiecăruia dintre ei: George Maior, Mihai Tănăsescu, Vasile Blaga, Călin Georgescu, Mihai Răzvan Ungureanu, Teodor Stolojan. Cică se mai ”încălzesc” pe marginea terenului și Cristian Popa de la BNR, Leonard Orban, Dacian Cioloș, Sulfina Barbu și Anca Boagiu.
Na, i-am trecut pe toți ca să nu existe discuții!
Posted in Editoriale
Leave a comment
Nu înțeleg demersul grevei parlamentare a USL
Am întors pe toate fețele noua propunere a lui Victor Ponta ca parlamentarii USL să fie în grevă până când… chiar, până când? Nu văd nici efectul de imagine, pentru că votanții au nevoie de gesturi extreme, cum era demisia în bloc, nici efectul legislativ, pentru că Puterea nu are nevoie de cvorum în Parlament, ei preferând Ordonanțele de Urgență sau chiar noi asumări de răspundere. Care ar fi, în acest caz, efectul?
Mie îmi pare un fel de ”întânire la mijloc” între soluția PSD, de a aștepta din Cer o schimbare, și cea a PNL, care voia forțarea declanșării anticipatelor prin demisii.
În tot acest film al absurdului, un rol foarte important pare să-l fi avut declarația lui Adrian Năstase care a spus că demisiile nu vor face decât să permită organizarea de alegeri parțiale în colegiile eliberate, fără să ia în calcul că nimeni nu e sinucigaș să candideze pe acele locuri, cu doar 6 luni înainte de alegerile la termen. Legal, Năstase avea dreptate, dar interpretarea legii respective, în mod surprinzător, i-a scăpat liderului PSD. Practic, el a desființat protestul extrem al liberalilor.
Voit sau nu, Năstase este cel care croiește drum unui nou Guvern, poate condus de fostul pesedist George Maior, sau lasă democrat-liberalilor ocazia de a se salva din clinciul protestelor printr-o simplă remaniere.
Posted in Editoriale
5 Comments
Boc e la lopată… dar groapa i-o sapă colegii! Premierul, noul Arafat al națiunii!
E tot mai clar că oricâte soluții ar căuta cei din PD-L pentru a ieși din clinciul triplu (Opoziție, proteste de stradă, frică de alegeri) în care sunt cea mai viabilă pare a fi schimbarea premierului. Ioan Oltean, secretarul general al partidului, dă chiar și un termen pentru eliberarea lui Emil Boc din funcție, o lună. Adică după ce, speră partidul principal aflat la guvernare, protestele vor fi abandonate și uitate, iar schimbarea, vitală pentru recâștigarea electoratului, nu va mai părea că este făcută sub presiunea străzii. Evident, singurul care nu vede asta este Emil Boc, premierul părând că și-a luat consilieri speciali de imagine care-l sfătuiesc să pară cât mai activ, mai apropiat de oameni, un fel de Raed Arafat. Dă zăpada, duce ceai sinistraților, descarcerează, survolează… o tâmpenie ca imagine pentru că schimbarea la 180 de grade față de anii de ”binele făcut cu forța” nu mai poate convinge pe nimeni. Nu, orice investiție ar face în propria imagine, Emil Boc aruncă banii pe geam! Soarta sa e pecetluită, iar liderii care-l mai susțin, de exemplu Sorin Frunzăverde, Mircea Toader, nu înțeleg că toate planurile făcute înainte de criză nu mai au fundament. Sau că o simplă remaniere nu va schimba percepția asupra cabinetului, lucru perfect testat de cazul lui Teodor Baconschi. Și dacă am discuta doar din perspectiva imaginii, lucrurile sunt simple, lumea înjurând ”Guvernul Boc” și nu ”Guvernul din care face parte…” știu eu ce ministru or vrea ei să schimbe.
Soluția – pe care o discutau toți – a fost spusă de Cristian Preda, premier tehnocrat. Am mai spus (http://www.alecuracoviceanu.ro/?p=3994) că favorit în acest joc este șeful SRI, George Maior, chiar dacă Victor Ponta spune că ar trebui păstrat la conducerea principalului serviciu secret. Logica în care caută premier nou cei care vor să salveze PD-L de la un dezastru la urne este de a găsi un om care provine din PSD sau PNL, de aceea pe lista de favoriți s-au aflat și Mihai Răzvan Ungureanu, Leonard Orban sau Mihai Tănăsescu.
Posted in Editoriale
2 Comments
Votul în două reprize și guvernul schimbat favorizează PD-L… dacă nu se declanșează și anticipate
Sigur că decizia Curții Constituționale este o victorie, victorie ce se contabilizează la Opoziție. O victorie ar fi și schimbarea Guvernului. Coroborate, însă, ele nu mai dau cu plus pentru USL. Considerentele sunt simple, alegerea primarilor va fi în multe localități mari ”spălată” de politică, permițând baronilor, de genul celor achiziționați de UNPR, să scoată scoruri bune sau chiar să câștige. Avantajul PD-L este că va câștiga timp și singurul lucru pe care-l are de făcut este să mențină o presiune constantă pe noul Guvern să nu modifice politicile de austeritate. De la 11%, cât spun acum sondajele că are partidul prezidențial, saltul ar putea fi ușor de 8-9 procente.
Singurul handicap este demiterea sub presiunea străzii, Traian Băsescu ar demonstra că nu a mai putut controla jocul început pe 28 decembrie 2011, când l-a atacat pe Raed Arafat. Handicap peste care timpul va așterne un voal de uitare, poate și de ceva concesii la capitolul comunicare.
Cert este că un Guvern de tehnocrați și alegeri parlamentare în toamnă înseamnă un răgaz nesperat pentru Putere. Nu, cele două victorii nu înseamnă nimic pentru Opoziție dacă nu obține și alegeri anticipate parlamentare – lucru dificil dacă nu se mai acceptă comasarea – poate chiar organizate înainte de cele locale, adică înainte de 3 iunie. Dar schimbarea Guvernului înseamnă timp și timpul înseamnă alegeri în toamnă…
De aceea eu cred că orice soluție ar propune acum – sau peste o lună – președintele ca premier nepolitic, Opoziția este silită să-l respingă, dar și așa tot nu se pot declanșa alegeri înainte de vară. Atunci e posibil ca strategii USL să-i sfătuiască să ceară comasarea alegerilor pentru data de 3 iunie.
Două mențiuni, prima este legată de declarația, pentru unii surprinzătoare, a lui Victor Ponta că i-ar păstra în funcții pe Mugur Isărescu, George Maior și Mihai Răzvan Ungureanu. De fapt, cred eu, el comunica pentru canalele de negociere că nu i-ar accepta pe nici unul dintre ei ca premier. A doua mențiune, demisiile din Parlament sunt cele care ar grăbi alegerile pentru că eu rămân la părerea mea, nu riscă nimeni să facă alegeri parțiale în jumătate de țară pentru mandate de câteva luni.
Astfel, fiecare succes obținut deja sau sperat pune piedici componentelor care ar transforma totul într-o victorie.
Posted in Editoriale
2 Comments
Nu vor fi alegeri parțiale în colegiile ”eliberate” prin demisiile parlamentarilor USL!
Primii liberali și-au anunțat deja intenția de a demisiona din Parlament. Argumentele publice le cunoașteți, de la marginalizarea Parlamentului până la inutilitatea oricărui demers democratic în Cameră sau Senat. Se știu deja și dezavantajele și avantajele imediate ale unui astfel de demers, dar cred că sunt unele lucruri care trebuie spuse.
Sigur, Adrian Năstase are dreptate, atâta timp cât demisiile nu lasă descoperit mai mult de jumătate din Parlament, alegerile anticipate nu se impun, doar cele parțiale, în fiecare colegiu ce este eliberat. Dar cum se va face asta? Mai sunt mai puțin de 7 luni de activitate parlamentară, dacă socotim vacanțele generoase. Riscă actuala Coaliție să organizeze alegeri? Mesajul ar fi dezastruos, atât pentru electoratul chemat la vot de 2 ori într-un an, cât și pentru observatorii străini. Mai ales că la acele parțiale vor concura singuri, liberalii demisionari sau social-democrații abținându-se de la candidaturi. Ok, ok, pentru încă 4 luni vor avea la picioare un Parlament care să schimbe de la Constituție la tabla înmulțirii… am înțeles și acest mesaj, dar riscă ei asta? Să fim serioși, ce for internațional ar mai dialoga cu o astfel de conducere? Nu vor risca asta. Plus, cine vor fi idioții care vor risca să candideze cu mesajul electoral: Votați Cutărică, promit 4 luni de prosperitate!
Și apoi, la un asemenea spectacol, să gonești competitorii și apoi să alergi singur și să te declari învingător, care va mai fi scorul la alegeri al partidelor ce vor participa la mascarada acelor parțiale? Sincer, poate părea nebunesc, dar ar fi cea mai mare lovitură pe care ar putea-o primi Puterea. Dar, cu toate astea, nu cred că parlamentarii USL vor marja la demers. Nu doar din frică privind salariile pe aceste ultime luni, ci mai degrabă speriați de ineditul acestui protest.
PS Sper că organizatorii acestui protest ce va muri în fașă știu că nu trebuie să demisioneze chiar toți pentru a nu pierde avantajele de a fi partid parlamentar la alegerile din toamnă, timpi de antenă, oameni în secțiile de votare…
Posted in Editoriale
3 Comments
Scenariul final? George Maior, premier…
În timp ce paşii înapoi făcuţi de Coaliţia de guvernare par doar să pună gaz pe foc, scenariul final este la un pas de a fi definitivat. Criza actuală, în care asupra premierului Emil Boc sunt exercitate trei presiuni ( protestatarii, Opoziţia şi baronii PD-L, care simt că le fug procentele de sub picioare) nu se va rezolva decât prin schimbarea Guvernului. Asta o ştiu deja toţi, chiar dacă Opoziţia ar trebui să înţeleagă că numirea unui nou Cabinet va amâna clar alegerile până-n noiembrie.
În fine, au fost 4 nume pe lista negociată pentru a salva procentele PD-L: comisarul european Dacian Cioloş, ministrul Leonard Orban, economistul Mihai Tănăsescu şi şeful SRI George Maior. Acest „Plan B” – sacrificarea lui Boc dacă nu se obţine linişte prin diverse cedări sau chiar o remaniere – mai are acum doar un singur nume, George Maior. Sursele mele spun chiar că acesta a şi început să aibe diverse contacte pentru ca propunerea sa în Parlament să nu fie un eşec.
Numele lui Maior ca posibil premier a mai fost vehiculat toamna trecută, după vizita preşedintelui la Casa Albă. Asta ar rezolva şi problema ridicată de Victor Ponta, ca viitorul premier să fie agreat de Bruxelles şi Washington…
Pe de altă parte, Maior a fost primul care a avertizat că în România este un potenţial crescut de revolte populare, avertisment transmis pe 3 ianuarie, cu 8 zile înainte de declanşarea protestelor spontane, provocate de demisia lui Raed Arafat.
Singurele lucruri care mai sunt de discutat sunt dacă demiterea Guvernului sub presiunea străzii este un lucru înţelept şi dacă schimbarea Cabinetului mai are rost.
Posted in Editoriale
2 Comments
Luni începe anul schimbărilor la care nici nu visați! La chinezi…
Chiar dacă unii dintre noi s-au grăbit să-l aniverseze cu mult înainte de a veni, gătind porc cu alune sau privind focurile de artificii din curtea Ambasadei Chinei, Anul Nou chinezesc vine abia în noaptea de 22 spre 23 ianuarie. Atunci, timp de aproape 24 de ore, cât îi ia nopții să ”măture” toată China, focurile de artificii vor marca bucuria înoirii și vor încerca să țină departe legendarul dragon venit să întineze visele oamenilor din acea noapte cu Lună Plină. Cei care cred în această schimbare, ce ține cont de fazele satelitului natural, vor purta ceva roșu, tot pentru a nu permite pervertirea dorințelor lăuntrice.
Dragonul… este, de fapt, și semnul acestui an, Dragonul de Apă. Dacă horoscopul nostru ne spune ce ”ne este dat”, cel chinezesc spune cam cum ar trebui să ne canalizăm energiile în funcție de căile ce sunt deschise de astre. Și mergând pe această linie, anul Dragonului de Apă ar trebui, după cum susțin cunoscătorii, să favorizeze schimbările surprinzătoare, greu de imaginat acum. Tot acest an ar trebui să ajute gesturile eroice, nebunești. E o perioadă în care se zămislesc și se impun lideri noi…
Doar nu credeți că are legătură cu mitingurile de protest ce spun eu aici! Sau are?
Posted in Editoriale
6 Comments
Operațiunea ”Miorița” impusă în locul Imnului Golanilor
Cred că în puține mesaje politice s-a investit mai multă energie intelectuală ( și nu numai) ca în textul că actuala putere nu poate fi dărâmată pentru că nu avem ce pune-n loc. Sincer, dacă aș simți că e doar una dintre părerile pe care orice cetățean are dreptul să le poarte, m-aș înclina în fața ei, aș respecta-o și, dacă mi-ar păsa, aș încerca să o corectez. A gândi așa, că nu există alternative, este cea mai bună dovadă a spiritului mioritic, aflu că doi baci vor să mă omoare și, în loc să pun mâna pe-o bâtă să le scot complotul dintre umeri, mă pun în fund și bocesc pe umărul unei oi… E un mesaj periculos pentru cei din Piață!
Dar nu e așa sau, mai bine spus, ar fi așa dacă acest gen de mesaj nu a fost folosit de mai mult timp pe piața de media. El a apărut când scuzele nu mai puteau face față criticilor. Atunci a apărut teoria precum că ”ok, ăștia sunt de kko, dar cine să vină în locul lor?” Și pentru că răspunsul era USL, PP sau chiar Albă ca Zăpada, a început denigrarea fiecărei astfel de contra-opțiuni. Mesajul avea chiar efect, materializat în scăderea procentelor adversarilor, în special ale USL.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
4 Comments
Curba de sacrificiu a PD-L. Până unde sunt dispuși să cedeze?
Dialog Social… iată deja o noțiune nouă intrată de astăzi în limbajul PD-L. Asta a doua zi după ce limba li s-a încurcat vorbind despre negocieri cu parteneri din societatea civilă pentru reformarea Sănătății. Cele două noțiuni păreau până mai ieri stranii unui grup politic ce a adoptat măsuri dure prin 14 asumări de răspundere. Dar asta e tot? E tot ce i-ar trebui partidului guvernamental pentru a scăpa din clinciurile mitingurilor de protest? Cred că nu și se pare că nu sunt singurul. E clar că astea sunt sacrificii pentru o formațiune a cărei deviză a fost acțiunea ca un monolit, atoateștiutor și intransigent în ceeace considera că e bine pentru popor, dar această concesie nu e de ajuns.
Dar ce alte sacrificii e dispus PD-L să facă? Pentru că este evident că un dialog interminabil între două tabere de specialiști pe probleme de sănătate nu va rezolva problema. Întoarcerea lui Raed Arafat la minister, fie și ca simplu negociator, nu va calma nici ea spiritele, pentru că părintele SMURD nu mai e demult motorul protestelor. E scânteia uitată acum, când focul e deja aprins. (mai mult…)
Posted in Editoriale
3 Comments
Ce se mai aude despre Codul Portocaliu de viscol, ger, ninsori și freezing rain?
În acest weekend a nins, a și plouat, dar în niciun caz nu a fost Apocalipsa prevestită de ultimul comandament de urgență prezidat de Emil Boc, secondat de zidul viu pus în calea zăpezii, format din Anca Boagiu, Traian Igaș și Gabriel Oprea. Îmi amintesc foarte bine cum se jucau cu nervii noștri spunând ”Stați calmi! Scoatem TAB-urile în stradă! Fiți liniștiți! 8.000 de polițiști și pompieri sunt pregătiți să intervină! Nu vă speriați! Drumurile vor fi blocate preventiv!”
A fost asta cea mai mare și ultima diversiune prin care Emil Boc și oamenii săi au încercat să amâne inevitabilul sfârșit? A sperat reeditarea efectului inundațiilor din primăvara lui 2005 asupra mandatului de premier al lui Călin Popescu Tăriceanu? Dacă da, ce putea spera să obțină Guvernul acum demisionar? Să scape doar cu o remaniere? Se poate să fi fost destul de disperați ca să încerce, exagerând o prognoză meteo puțin mai alarmantă decât una obișnuită de iarnă. E chiar credibil.
Posted in Editoriale
2 Comments
Săptămâna viitoare avem premier nou sau doar un Guvern ”primenit”? Ceva tot o să fie…
Aproape toți ”zvonerii” dar și sursele credibile dau ca sigură o schimbare majoră la nivelul Guvernului, schimbare ce ar trebui să se producă la începutul săptămânii viitoare, imediat ce va pleca din țară delegația Fondului Monetar Internațional. Ultimele declarații ale președintelui Traian Băsescu despre încrederea în Emil Boc fac credibilă ideea că vor ”încerca marea cu degetul”, propunând o remaniere. Sigur, e nevoie de una de forță, fiind atinse punctele din Cabinet care păreau până mai ieri intangibile. Dar e foarte posibilă și o schimbare de Guvern, în totalitate.
Dau mai jos o listă cu persoanele care i-ar putea lua locul lui Emil Boc, așezați în ordinea șanselor pe care le acordă sursele mele fiecăruia dintre ei: George Maior, Mihai Tănăsescu, Vasile Blaga, Călin Georgescu, Mihai Răzvan Ungureanu, Teodor Stolojan. Cică se mai ”încălzesc” pe marginea terenului și Cristian Popa de la BNR, Leonard Orban, Dacian Cioloș, Sulfina Barbu și Anca Boagiu.
Na, i-am trecut pe toți ca să nu existe discuții!
Posted in Editoriale
Leave a comment
Nu înțeleg demersul grevei parlamentare a USL
Am întors pe toate fețele noua propunere a lui Victor Ponta ca parlamentarii USL să fie în grevă până când… chiar, până când? Nu văd nici efectul de imagine, pentru că votanții au nevoie de gesturi extreme, cum era demisia în bloc, nici efectul legislativ, pentru că Puterea nu are nevoie de cvorum în Parlament, ei preferând Ordonanțele de Urgență sau chiar noi asumări de răspundere. Care ar fi, în acest caz, efectul?
Mie îmi pare un fel de ”întânire la mijloc” între soluția PSD, de a aștepta din Cer o schimbare, și cea a PNL, care voia forțarea declanșării anticipatelor prin demisii.
În tot acest film al absurdului, un rol foarte important pare să-l fi avut declarația lui Adrian Năstase care a spus că demisiile nu vor face decât să permită organizarea de alegeri parțiale în colegiile eliberate, fără să ia în calcul că nimeni nu e sinucigaș să candideze pe acele locuri, cu doar 6 luni înainte de alegerile la termen. Legal, Năstase avea dreptate, dar interpretarea legii respective, în mod surprinzător, i-a scăpat liderului PSD. Practic, el a desființat protestul extrem al liberalilor.
Voit sau nu, Năstase este cel care croiește drum unui nou Guvern, poate condus de fostul pesedist George Maior, sau lasă democrat-liberalilor ocazia de a se salva din clinciul protestelor printr-o simplă remaniere.
Posted in Editoriale
5 Comments
Boc e la lopată… dar groapa i-o sapă colegii! Premierul, noul Arafat al națiunii!
E tot mai clar că oricâte soluții ar căuta cei din PD-L pentru a ieși din clinciul triplu (Opoziție, proteste de stradă, frică de alegeri) în care sunt cea mai viabilă pare a fi schimbarea premierului. Ioan Oltean, secretarul general al partidului, dă chiar și un termen pentru eliberarea lui Emil Boc din funcție, o lună. Adică după ce, speră partidul principal aflat la guvernare, protestele vor fi abandonate și uitate, iar schimbarea, vitală pentru recâștigarea electoratului, nu va mai părea că este făcută sub presiunea străzii. Evident, singurul care nu vede asta este Emil Boc, premierul părând că și-a luat consilieri speciali de imagine care-l sfătuiesc să pară cât mai activ, mai apropiat de oameni, un fel de Raed Arafat. Dă zăpada, duce ceai sinistraților, descarcerează, survolează… o tâmpenie ca imagine pentru că schimbarea la 180 de grade față de anii de ”binele făcut cu forța” nu mai poate convinge pe nimeni. Nu, orice investiție ar face în propria imagine, Emil Boc aruncă banii pe geam! Soarta sa e pecetluită, iar liderii care-l mai susțin, de exemplu Sorin Frunzăverde, Mircea Toader, nu înțeleg că toate planurile făcute înainte de criză nu mai au fundament. Sau că o simplă remaniere nu va schimba percepția asupra cabinetului, lucru perfect testat de cazul lui Teodor Baconschi. Și dacă am discuta doar din perspectiva imaginii, lucrurile sunt simple, lumea înjurând ”Guvernul Boc” și nu ”Guvernul din care face parte…” știu eu ce ministru or vrea ei să schimbe.
Soluția – pe care o discutau toți – a fost spusă de Cristian Preda, premier tehnocrat. Am mai spus (http://www.alecuracoviceanu.ro/?p=3994) că favorit în acest joc este șeful SRI, George Maior, chiar dacă Victor Ponta spune că ar trebui păstrat la conducerea principalului serviciu secret. Logica în care caută premier nou cei care vor să salveze PD-L de la un dezastru la urne este de a găsi un om care provine din PSD sau PNL, de aceea pe lista de favoriți s-au aflat și Mihai Răzvan Ungureanu, Leonard Orban sau Mihai Tănăsescu.
Posted in Editoriale
2 Comments
Votul în două reprize și guvernul schimbat favorizează PD-L… dacă nu se declanșează și anticipate
Sigur că decizia Curții Constituționale este o victorie, victorie ce se contabilizează la Opoziție. O victorie ar fi și schimbarea Guvernului. Coroborate, însă, ele nu mai dau cu plus pentru USL. Considerentele sunt simple, alegerea primarilor va fi în multe localități mari ”spălată” de politică, permițând baronilor, de genul celor achiziționați de UNPR, să scoată scoruri bune sau chiar să câștige. Avantajul PD-L este că va câștiga timp și singurul lucru pe care-l are de făcut este să mențină o presiune constantă pe noul Guvern să nu modifice politicile de austeritate. De la 11%, cât spun acum sondajele că are partidul prezidențial, saltul ar putea fi ușor de 8-9 procente.
Singurul handicap este demiterea sub presiunea străzii, Traian Băsescu ar demonstra că nu a mai putut controla jocul început pe 28 decembrie 2011, când l-a atacat pe Raed Arafat. Handicap peste care timpul va așterne un voal de uitare, poate și de ceva concesii la capitolul comunicare.
Cert este că un Guvern de tehnocrați și alegeri parlamentare în toamnă înseamnă un răgaz nesperat pentru Putere. Nu, cele două victorii nu înseamnă nimic pentru Opoziție dacă nu obține și alegeri anticipate parlamentare – lucru dificil dacă nu se mai acceptă comasarea – poate chiar organizate înainte de cele locale, adică înainte de 3 iunie. Dar schimbarea Guvernului înseamnă timp și timpul înseamnă alegeri în toamnă…
De aceea eu cred că orice soluție ar propune acum – sau peste o lună – președintele ca premier nepolitic, Opoziția este silită să-l respingă, dar și așa tot nu se pot declanșa alegeri înainte de vară. Atunci e posibil ca strategii USL să-i sfătuiască să ceară comasarea alegerilor pentru data de 3 iunie.
Două mențiuni, prima este legată de declarația, pentru unii surprinzătoare, a lui Victor Ponta că i-ar păstra în funcții pe Mugur Isărescu, George Maior și Mihai Răzvan Ungureanu. De fapt, cred eu, el comunica pentru canalele de negociere că nu i-ar accepta pe nici unul dintre ei ca premier. A doua mențiune, demisiile din Parlament sunt cele care ar grăbi alegerile pentru că eu rămân la părerea mea, nu riscă nimeni să facă alegeri parțiale în jumătate de țară pentru mandate de câteva luni.
Astfel, fiecare succes obținut deja sau sperat pune piedici componentelor care ar transforma totul într-o victorie.
Posted in Editoriale
2 Comments
Nu vor fi alegeri parțiale în colegiile ”eliberate” prin demisiile parlamentarilor USL!
Primii liberali și-au anunțat deja intenția de a demisiona din Parlament. Argumentele publice le cunoașteți, de la marginalizarea Parlamentului până la inutilitatea oricărui demers democratic în Cameră sau Senat. Se știu deja și dezavantajele și avantajele imediate ale unui astfel de demers, dar cred că sunt unele lucruri care trebuie spuse.
Sigur, Adrian Năstase are dreptate, atâta timp cât demisiile nu lasă descoperit mai mult de jumătate din Parlament, alegerile anticipate nu se impun, doar cele parțiale, în fiecare colegiu ce este eliberat. Dar cum se va face asta? Mai sunt mai puțin de 7 luni de activitate parlamentară, dacă socotim vacanțele generoase. Riscă actuala Coaliție să organizeze alegeri? Mesajul ar fi dezastruos, atât pentru electoratul chemat la vot de 2 ori într-un an, cât și pentru observatorii străini. Mai ales că la acele parțiale vor concura singuri, liberalii demisionari sau social-democrații abținându-se de la candidaturi. Ok, ok, pentru încă 4 luni vor avea la picioare un Parlament care să schimbe de la Constituție la tabla înmulțirii… am înțeles și acest mesaj, dar riscă ei asta? Să fim serioși, ce for internațional ar mai dialoga cu o astfel de conducere? Nu vor risca asta. Plus, cine vor fi idioții care vor risca să candideze cu mesajul electoral: Votați Cutărică, promit 4 luni de prosperitate!
Și apoi, la un asemenea spectacol, să gonești competitorii și apoi să alergi singur și să te declari învingător, care va mai fi scorul la alegeri al partidelor ce vor participa la mascarada acelor parțiale? Sincer, poate părea nebunesc, dar ar fi cea mai mare lovitură pe care ar putea-o primi Puterea. Dar, cu toate astea, nu cred că parlamentarii USL vor marja la demers. Nu doar din frică privind salariile pe aceste ultime luni, ci mai degrabă speriați de ineditul acestui protest.
PS Sper că organizatorii acestui protest ce va muri în fașă știu că nu trebuie să demisioneze chiar toți pentru a nu pierde avantajele de a fi partid parlamentar la alegerile din toamnă, timpi de antenă, oameni în secțiile de votare…
Posted in Editoriale
3 Comments
Scenariul final? George Maior, premier…
În timp ce paşii înapoi făcuţi de Coaliţia de guvernare par doar să pună gaz pe foc, scenariul final este la un pas de a fi definitivat. Criza actuală, în care asupra premierului Emil Boc sunt exercitate trei presiuni ( protestatarii, Opoziţia şi baronii PD-L, care simt că le fug procentele de sub picioare) nu se va rezolva decât prin schimbarea Guvernului. Asta o ştiu deja toţi, chiar dacă Opoziţia ar trebui să înţeleagă că numirea unui nou Cabinet va amâna clar alegerile până-n noiembrie.
În fine, au fost 4 nume pe lista negociată pentru a salva procentele PD-L: comisarul european Dacian Cioloş, ministrul Leonard Orban, economistul Mihai Tănăsescu şi şeful SRI George Maior. Acest „Plan B” – sacrificarea lui Boc dacă nu se obţine linişte prin diverse cedări sau chiar o remaniere – mai are acum doar un singur nume, George Maior. Sursele mele spun chiar că acesta a şi început să aibe diverse contacte pentru ca propunerea sa în Parlament să nu fie un eşec.
Numele lui Maior ca posibil premier a mai fost vehiculat toamna trecută, după vizita preşedintelui la Casa Albă. Asta ar rezolva şi problema ridicată de Victor Ponta, ca viitorul premier să fie agreat de Bruxelles şi Washington…
Pe de altă parte, Maior a fost primul care a avertizat că în România este un potenţial crescut de revolte populare, avertisment transmis pe 3 ianuarie, cu 8 zile înainte de declanşarea protestelor spontane, provocate de demisia lui Raed Arafat.
Singurele lucruri care mai sunt de discutat sunt dacă demiterea Guvernului sub presiunea străzii este un lucru înţelept şi dacă schimbarea Cabinetului mai are rost.
Posted in Editoriale
2 Comments
Luni începe anul schimbărilor la care nici nu visați! La chinezi…
Chiar dacă unii dintre noi s-au grăbit să-l aniverseze cu mult înainte de a veni, gătind porc cu alune sau privind focurile de artificii din curtea Ambasadei Chinei, Anul Nou chinezesc vine abia în noaptea de 22 spre 23 ianuarie. Atunci, timp de aproape 24 de ore, cât îi ia nopții să ”măture” toată China, focurile de artificii vor marca bucuria înoirii și vor încerca să țină departe legendarul dragon venit să întineze visele oamenilor din acea noapte cu Lună Plină. Cei care cred în această schimbare, ce ține cont de fazele satelitului natural, vor purta ceva roșu, tot pentru a nu permite pervertirea dorințelor lăuntrice.
Dragonul… este, de fapt, și semnul acestui an, Dragonul de Apă. Dacă horoscopul nostru ne spune ce ”ne este dat”, cel chinezesc spune cam cum ar trebui să ne canalizăm energiile în funcție de căile ce sunt deschise de astre. Și mergând pe această linie, anul Dragonului de Apă ar trebui, după cum susțin cunoscătorii, să favorizeze schimbările surprinzătoare, greu de imaginat acum. Tot acest an ar trebui să ajute gesturile eroice, nebunești. E o perioadă în care se zămislesc și se impun lideri noi…
Doar nu credeți că are legătură cu mitingurile de protest ce spun eu aici! Sau are?
Posted in Editoriale
6 Comments
Operațiunea ”Miorița” impusă în locul Imnului Golanilor
Cred că în puține mesaje politice s-a investit mai multă energie intelectuală ( și nu numai) ca în textul că actuala putere nu poate fi dărâmată pentru că nu avem ce pune-n loc. Sincer, dacă aș simți că e doar una dintre părerile pe care orice cetățean are dreptul să le poarte, m-aș înclina în fața ei, aș respecta-o și, dacă mi-ar păsa, aș încerca să o corectez. A gândi așa, că nu există alternative, este cea mai bună dovadă a spiritului mioritic, aflu că doi baci vor să mă omoare și, în loc să pun mâna pe-o bâtă să le scot complotul dintre umeri, mă pun în fund și bocesc pe umărul unei oi… E un mesaj periculos pentru cei din Piață!
Dar nu e așa sau, mai bine spus, ar fi așa dacă acest gen de mesaj nu a fost folosit de mai mult timp pe piața de media. El a apărut când scuzele nu mai puteau face față criticilor. Atunci a apărut teoria precum că ”ok, ăștia sunt de kko, dar cine să vină în locul lor?” Și pentru că răspunsul era USL, PP sau chiar Albă ca Zăpada, a început denigrarea fiecărei astfel de contra-opțiuni. Mesajul avea chiar efect, materializat în scăderea procentelor adversarilor, în special ale USL.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
4 Comments
Curba de sacrificiu a PD-L. Până unde sunt dispuși să cedeze?
Dialog Social… iată deja o noțiune nouă intrată de astăzi în limbajul PD-L. Asta a doua zi după ce limba li s-a încurcat vorbind despre negocieri cu parteneri din societatea civilă pentru reformarea Sănătății. Cele două noțiuni păreau până mai ieri stranii unui grup politic ce a adoptat măsuri dure prin 14 asumări de răspundere. Dar asta e tot? E tot ce i-ar trebui partidului guvernamental pentru a scăpa din clinciurile mitingurilor de protest? Cred că nu și se pare că nu sunt singurul. E clar că astea sunt sacrificii pentru o formațiune a cărei deviză a fost acțiunea ca un monolit, atoateștiutor și intransigent în ceeace considera că e bine pentru popor, dar această concesie nu e de ajuns.
Dar ce alte sacrificii e dispus PD-L să facă? Pentru că este evident că un dialog interminabil între două tabere de specialiști pe probleme de sănătate nu va rezolva problema. Întoarcerea lui Raed Arafat la minister, fie și ca simplu negociator, nu va calma nici ea spiritele, pentru că părintele SMURD nu mai e demult motorul protestelor. E scânteia uitată acum, când focul e deja aprins. (mai mult…)
Posted in Editoriale
3 Comments