Despre PDL pe Facebook… și despre dezbinare

Nu știu dacă sunteți familiarizați toți cu nebunia asta care e Facebook, dar și dacă nu, concluzia cred că vă privește și pe voi. Pe rețeaua asta de socializare am mulți prieteni (deși, domnule Hanibal Dumitrașcu, nu aici îmi manifest cel mai bine tendințele schizoide, așa cum spuneați despre cei cu mai mult de 15-20 de prieteni virtuali) și e evident că ne leagă multe idei comune, și cele politice sunt printre cele mai importante. Fără a mai intra în detalii vă povestesc doar că am primit o cerere de prietenie de la un personaj numit ”PDL Diaspora”. M-a mirat, pentru că știu că susținătorii acestui partid mă ocolesc pe net și îi înțeleg. Sau, în fine, nu îi condamn și le respect opțiunea. Îi respect și când cu postări dincolo de limita bunului simț mă agasează.

Fac o paranteză, nu mă credeți chiar atât de nebun să cred că toate profilele de politicieni sau vedete sunt alimentate chiar de ele, știu că mulți se ascund în spatele unor specialiști în PR, dar îi tolerez pentru că mesajele lor îmi fac mie peretele (Wall) mai variat, mai interesant, în definitiv socializarea trebuie să conțină și diversificare.

Nu știu ce mi-a venit, dar mi-am întrebat prietenii virtuali ce să fac, să accept sau nu cererea de prietenie de la organizația PDL Diaspora. Sute de comentarii, păreri… m-au onorat, dar m-au și determinat să iau o decizie: am acceptat solicitarea, gândind că dunga asta de ură ce rupe România în două trebuie să înceteze cândva. De undeva trebuie început, cu gesturi mici, insignifiante la început. Și, indiferent ce se ascunde sub gestul lor, m-am gândit să îmi înfrâng primul impuls și să accept prietenia lor virtuală. Dacă îl asculți și pe celălalt nu înseamnă că abdici de la principiile și convingerile tale, așa cum, dacă îl înjuri sub numele de, de exemplu, ”scârmâzilă” nu îl învingi.

Din comentariile prietenilor mei virtuali am înțeles că tâmpenia de la vârf, discursurile urlate, fără răbdare pentru a vedea celălalt, ne-a murdărit și pe noi. Eram un popor mai frumos înainte de anii ăștia!

Uneori îmi e teamă că violența din discursurile noastre de zi cu zi va degenera în înfruntări concrete, așa cum ne îmbrânceam și înjuram pe străzi acum 20 de ani… Și dacă nu câștigă cine trebuie? Pentru că, vedeți dumneavoastră, violența face parte din visele somnului rațiunii.

Posted in Editoriale | 8 Comments

Exclusiv. Gherila legislativă a PSD. O nouă Constituție, un nou Cod de procedură penală…

Adrian Năstase a condus o ședință a Departamentelor din Consiliul Național al PSD și întâmplarea a făcut să aflu unele dintre amănuntele discutate. Nu am să intru în mari detalii, fiind, după mine, de ajuns să spun că în departamente (”ministere din umbră”) se simte un ”vânt de primăvară”. Pentru a grăbi ”schimbarea de anotimp”, social-democrații au o strategie. Pe lângă cea devaluată la RFI de Ilie Sârbu, din discuțiile de la Consiliu am înțeles că nu simpla ”achiziționare” a parlamentarilor Puterii va propulsa PSD.
E clar că democrat-liberalii au câteva inițiative ce s-au dovedit de-a lungul timpului pe placul votanților. PSD vrea acum să contrabalanseze astfel de ”lovituri de imagine”. Ideea care a apărut este aceea de a propune legi pe aceeași tematică. Astfel, dacă PDL susține adoptarea unei Legi a Bucureștiului, social-democrații vor propune și ei o lege.
PDL insistă pe schimbarea Constituției, ieri s-a vorbit explicit de un proiect nou de lege fundamentală propusă de PSD. Vrea PDL un nou Cod de procedură penală, social-democrații vor propune și ei unul. Ideea centrală ar fi de a arăta ce urmărește Traian Băsescu, sau oamenii săi, prin modificările propuse, urmând a fi prezentate soluții… dar soluții care să preia trendul dat de democrați prin ducerea unei anumite legi în discuție.
Legat de Codul de procedură penală, de exemplu, schimbările ce ar putea fi propuse de PSD vizează procedurile de reținere, arestare a persoanelor suspectate de ilegalități. Modificarea ar fi axată pe redefinirea noțiunii de pericol public. Sigur, discuția a pornit de la eliberarea lui Constantin Nicolescu, descrisă la ședință de Adrian Năstase ca ”o gură de oxigen”. Legat de acest caz, Departamentul de justiție al PSD trebuie să întocmească un material sinteză de două pagini care să cuprindă cordonatele acestui dosar. Materialul va cuprinde și… un portret al parlamentarului Mircea Andrei.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Băsescu şi Buldogul rău… la mişto

Cică unul e invitat la Palatul Cotroceni, la o întâlnire oficială, şi de la intrare vede un anunţ mare: „Câine rău! Intraţi pe propria răspundere! Mai aveţi încă timp să vă răzgândiţi!”. Intră omul în curtea interioară şi, pe dreapta, pe biroul de presă, trona un afiş: „Câine rău! Dacă ţineţi la viaţă nu mai înaintaţi!”. Deja individul era speriat, mergea pe lângă ziduri, cu ochii în toate direcţiile. Brusc, îl vede pe Băsescu în grădină. La picioarele lui era un buldog apatic, pe jumătate adormit. Omul, răsuflând uşurat, întreabă:
– Bună ziua! Ce e cu toate anunţurile alea, văd că buldogul e cuminte ca un mieluşel…
– Aşa pare, de fapt e foarte rău, spune preşedintele, e foarte rău, dar se consumă în el…
P.S.: E de o dulceaţă ieşită din comun declaraţia aia a lui Vasile Blaga cum că lui nu îi dă nimeni ordine. E clar, şi ăsta se consumă-n el…
P.P.S.: Fără legătură cu subiectul de dinainte: Cum îţi intră în casă un câine vagabond? Simplu… pe uşa deschisă.

Posted in Editoriale | Leave a comment

Dan ”48 de secunde” Păsat

Din ultimele ”ieşiri la rampă” ale preşedintelui Traian Băsescu, mi s-a părut, de departe, cea mai interesantă, transformarea deputatului Dan Păsat în piesă importantă pentru imaginea României în lume. Pe bune? Păsat? Ăsta e spectacol şi încă unul ieftin după mine.

Cine poate afirma cu mâna pe suflet că a auzit de băiatul ăsta înainte ca DNA să îi ceară arestarea? Logic, în afară de cunoştinţele care l-au propulsat în Parlament. Şi a fost bun pentru liberali, partidul din care provine. Era… un vot. Apoi pentru independenţi a fost bun… din toamna lui 2009 până-n februarie 2010, fiind unul din mulţii ce au ajutat Puterea să se consolideze în Parlament. Din februarie a fost admis în PDL. Ştiau noii săi colegi că era deja cercetat pentru fapte grave? Conta? Sau importantă era doar suma voturilor din Cameră? De ce l-au primit în partid? Cum a făcut asta, prin cine a ajuns la liderul de grup, la cei din structurile centrale ale democrat-liberalilor? Şi, credeţi-mă, aceleaşi întrebări mi le pun şi legate de modul în care a ajuns pe lsitele de candidaţi ale liberalilor.

Uite o altă întrebare: ce îl califică pe băiatul ăsta să fie membru al Comisiei Parlamentare pentru politică economică, reformă şi privatizare? Poate cineva spune că o anumită iniţiativă de restructurare a economiei naţionale a fost sprijinită public de tipul ăsta? Evident că nu: pe siteul Camerei Deputaţilor, Dan Păsat figurează că a luat cuvântul în plen doar 48 de secunde!!!!

Pe 19 decembrie 2008 a vorbit 26 de secunde când a depus jurământul ca deputat şi a mai luat cuvântul pe 19 octombrie 2009, când şi-a anunţat demisia din PNL. ”Saltul” său politic s-a rezumat la 22 de secunde. A treia luare de cuvânt va fi când se va apăra la votul pentru cererea de arestare. Atunci, pentru o mai bună spălare în public a rufelor politice, nu ar fi rău ca fiecare grup parlamentar să ne explice, nu cum vor vota pentru cererea DNA, ci cum, pentru 48 de secunde de activitate parlamentară, un individ a ajuns să conteze pentru imaginea României.

Video:

Acordaţi 48 de secunde din viaţa dumneavoastră activităţii parlamentare a lui Dan Păsat:

Posted in Editoriale | 3 Comments

Boc la Poarta Raiului… banc

Cică moare Boc și ajunge la Poarta Raiului. Îl oprește Sfântul Petre și îl întreabă:
– Ce-i cu tine aici? De ce crezi că meriți să ajungi în Rai?
– Păi să vedeți, am dat un leu odată la un cerșetor…
– Așa și? Crezi că pentru atâta lucru… gata… în Paradis?
– Ăăă, am mai dat odată un leu la un cerșetor…
Deodată se aude o voce tunătoare:
– Petre!
– Da, mărite Doamne!
– Dă-i ăstuia 3 lei și gonește-l de aici!

Posted in Editoriale | Leave a comment

Unul la poarta Consiliului Argeş… banc

Cică în zori vine unul la Consiliul Judeţean Argeş şi bate disperat în uşă. După un timp deschide un portar şi îi spune:
– Domnule, veniţi peste o oră că acum nu e program cu publicul.
– Vă rog, daţi-mi drumul, că îmi pierd locul de muncă…
– Dumneata nu înţelegi că nu se poate intra acum, veniţi respectând programul afişat pe uşă şi veţi fi servit.
– Nu înţelegeţi, trebuie să intru că altfel rămân pe drumuri!
– Bine fie, spune portarul şi îl lasă pe tip înăuntru. Imediat, ăsta scoate o legitimaţie şi spune:
– Nu mişcă nimeni, Procuratura suntem, scoateţi tot ce aveţi în sertare!

Posted in Editoriale | 1 Comment

Cineva încearcă să ne spună ceva?

Mă uit la televizor, parcurg ziarele şi mă întreb dacă există vreo explicaţie logică pentru abundenţa ştirilor despre situaţia din Egipt? Pe lângă ineditul – senzaţionalul – imaginilor de acolo, dramatismul unor evenimente din oraşe, cartiere de care marea masă a oamenilor nu a auzit niciodată, cred că trebuie să existe şi o explicaţie jurnalistică pentru a deschide fiecare buletin de ştiri cu noutăţi din Cairo. Este o aşa frământare în sufletele românilor privind ce se întâmplă la mii de kilometri distanţă? Au simţit brusc producătorii de ştiri că e un subiect de interes?

Ar putea răspunsul să rezide în facilitatea difuzării acestor materiale? Adică le ai, le difuzezi şi ai umplut ziua de emisie sau paginile ziarului? Dar nu este aşa. Se munceşte, se investeşte în descrierea situaţiei din Egipt, corespondenţi speciali, dezbateri în studiouri, ceea ce înseamnă invitaţi, prezentatori, documentare…

Poate că e în România o absenţă de ştiri de ultimă oră şi atunci evenimentele din Cairo ţin în priză eventualii spectatori. Nu pare să fie aşa, scena politică este un cazan, atât pe palierul luptelor Opoziţie-Putere, cât şi la nivelul disputelor din cadrul partidului de guvernământ. Preţurile cresc din nou, ameninţări cu greve, ţara noastră oferă la fel de multe subiecte ca şi acum trei sau patru zile, când Egiptul ocupa încă locul ce i se cuvine în minţile şi în atenţia românilor… Şi atunci?

Eu cred că titlul nu trebuia dat cu semnul întrebării…

Posted in Editoriale | 3 Comments

Imparţial… Un banc cu EBA şi unul cu Năstase

Cică EBA se hotăreşte să mai facă o şcoală ca să nu se mai facă de râs la conferinţe. La seminarul despre Adam Smith, profesorul o întreabă:
-Domnişoară, cine a scris ”Avuţia Naţiunilor”?
-Nu ştiu…
-Hai, e simplu, e numit şi părintele gândirii economice moderne…
-Nu ştiu…
-Uite, îl cheamă Smith şi mai cum?

-Îl cheamă, domnişoară, ca pe primul bărbat…
Fata se fâstâceşte, roşeşte şi apoi spune:
-Syda?
Sau… Adrian Năstase dă un interviu la Forbes despre averea sa. Reporterul îl întreabă:
-Puteţi să ne spuneţi cum aţi devenit bogat?
-Da, evident, am dus odată de la Cornu la Bucureşti două ouă. Am reuşit să le vând în piaţă cu doi lei. M-am întors la fermă şi am luat patru ouă şi a doua zi le-am dat cu patru lei. A treia zi am adus opt ouă şi…
-Adică aţi făcut avere din ouă?
-Dacă nu mă lăsaţi să termin… A patra zi, când m-am întors acasă, am aflat că a murit mătuşa mea, Tamara, şi că am moştenit un milion de dolari!

Posted in Editoriale | 2 Comments

CSM, CC, alţii, junk

Ipoteze
Magistraţii, aproape toţi cu care am vorbit în ultimele zile, nu prea înţeleg ce se va întâmpla cu CSM după decizia Curţii Constituţionale. Pe holuri, la o cafea şi o ţigară cancerigenă, au formulat următoarele ipoteze:
1. Se reia doar votul din Senat, pentru fiecare membru ales, nu iar în grup, iar dacă magistraţii aflaţi la al doilea mandat nu trec testul ăsta se reorganizează alegeri doar pentru aceste poziţii. Alţii însă susţin că:
2. Alegerile ar trebui reorganizate din prima pentru aceste poziţii şi abia apoi se merge din nou la validare cu ”toată trupa”. Totuşi, unii spun că:
3. Dacă tot se discută mandatele Lidiei Bărbulescu, al lui Dan Chiujdea şi Dan Lupaşcu atunci să se facă alegeri şi pentru doi membri al căror mandat personal nu s-a încheiat, dar sunt speculaţii că ar fi încheiat odată cu al celorlalţi. E vorba despre Bogdan Licu şi Graţiana Isac. În fine, sunt voci ce susţin că:
4. Dacă a fost invalidat CSM, atunci trebuie refăcute în totalitate alegerile, pentru toate poziţiile… În oricare din cazuri, revalidarea membrilor CSM ar putea dura până la şase luni. Natural apar…
Speculaţii
1. Primele speculaţii ce se fac sunt legate de instituţia abilitată să decidă ce e de făcut după decizia Curţii. Constituţională? Ministerul Justiţiei? Senatul sau poate Înalta Curte de Casaţie? Nu ştie nimeni plus că:
2. Cine preia atribuţiile de zi cu zi ale CSM, transferuri, detaşări, intrări sau ieşiri din magistratură, până se va reglementa situaţia? Unii spun Ministerul Justiţiei, alţii cer să decidă toate aceste lucruri la Înalta Curte. Unii spun că ar reveni competenţa CSAT-ului!
O varză totală… I-am lăsat fumând pe culoar şi întrebându-se unii pe alţii ce e de făcut.

Posted in Editoriale | 1 Comment

Banc de pe Facebook… Ceaușescu la vrăjitoare… Nu subscriu

Cică președintele merge la o vrăjitoare ca să își afle viitorul. Se uită baba în bobi și spune:
-Vă văd într-o mașină mare, decapotabilă, pe un bulevard mare. Pe margine, mulțimile aclamă fericite…
-Cum? Românii vor fi fericiți în sfârșit? Mai zi-mi.
-Lumea aruncă flori în calea mașinii, se îmbrățișează pe străzi. Poartă drapele…
-Doamne, ce frumos, dar spune-mi eu ce fac în timpul ăsta?
-Nu pot să văd că e închis capacul la coșciug…
PS Bancul l-am primit cu alt personaj, mult, mult mai actual, dar m-am gândit că azi e 26 ianuarie…. și la liniștea mea. Dar asta nu vă oprește să îl citiți în nota în care l-am citit și eu prima dată…

Posted in Editoriale | 1 Comment