Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Băsescu știa! Asta știam, dar de unde? Asta nu știm…
Foarte ușor se trece peste un element care mie mi se pare definitoriu pentru perioada pe care o trăim. Este vorba despre afirmația făcută de Traian Băsescu; ”Știam ce se va întâmpla”, legată de huiduielile încasate la Iași și la Focșani. Afirmația a fost întărită și de Elena Udrea care a spus că, după ce ea și alți fruntași PDL au aflat că se organizează un miting violent ce îl vizează pe președinte, l-au sunat ca să îl avertizeze…, dar acesta știa deja. În cazul de față nu discutăm de vreun raport al SRI și SPP privind nervozitatea națiunii sau de măsuri sporite de securitate, pentru că s-au luat măsuri de reducere a cheltuielilor. Nu, declarațiile celor doi au fost clare: știau de organizarea unui miting de protest, cu implicarea unor rezerviști și a unor cadre din PSD și PNL. Udrea explică: primarii PDL au aflat de operațiune și i-au informat pe șefii lor, dar președintele de unde știa?
Ne-am obișnuit prea tare cu această expresie, ”președintele știe”, și nu îi mai acordăm atenția necesară. Comentariul obligatoriu într-o țară civilizată este ”de unde știe președintele?” L-au sunat aceiași primari care i-au informat pe Udrea, Flutur sau Pinalti? Nu cred. Supraveghează serviciile secrete partidele de Opoziție, organizațiile pensionarilor… Supraveghează chiar tot? Probail da, dar cred că răspunsul e mult mai simplu.
Rămân la părerea mea că dacă democrat-liberalii ar fi avut măcar indicii despre influențe politice la organizarea mitingului ar fi strâns probe. Ar fi adus mai mulți susținători în piețele din Iași și Focșani, ar fi făcut un gest precum cel al președintelui care duminică seara anunța stoparea recalculării pensiilor militarilor. Cred că ar fi făcut orice pentru ca huiduielile să nu fie atât de violente… atât de… din suflet.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Elena Udrea, mai tare decât Lucian Pahonțu!
Din toată cavalcada de cuvinte ce au străbătut România în ultimele ore m-au interesat cele spuse de președinte la Focșani: ”Și la Iași, și aici știam ce o să se întâmple”. Porumbelul i-a scăpat pe la ora 16.30. Televiziunile erau prea ocupate să prezinte huiduielile ca să prindă gravitatea informației. Adică instituțiile ce trebuie să îl ferească de belele pe președinte supraveghează sindicatele rezerviștilor? Cool, ar spune americanul obișnuit să se dezbrace în fundul gol dacă un vameș are o zi proastă! Seara, Elena Udrea a postat pe blogul său și o explicație, informațiile provin de la primarii PDL din județele Moldovei, oameni care aflaseră că pensionari din mai multe localități vor fi aduși la Iași pentru a-l huidui pe Traian Băsescu. Personal, o să cred când vor fi postate probe, pentru că, din întâmplare, știu cum lucrează aleșii locali și, dacă au avut asemenea informații, sigur le-au fructificat printr-o acțiune de tip ”paparazzi”. Dacă nu apar probe… atunci înseamnă că nu știau din vreme de o eventuală mobilizare de forțe. Sau că ea nu a existat.
Până la urmă nici nu e important dacă partidele se spionează între ele, nici dacă afirmațiile liderilor sunt reale sau false (doar trăim în România!), ci e interesant că percepția pe care o creează PDL este periculoasă. Să admitem că PSD și PNL sunt în spatele mitingurilor de la Iași sau Focșani. Dar la Bucureşti? La Deva? Dar ieri la Mioveni? Tot ei sunt în spate? Dacă da, atunci sondajele de opinie sunt corecte și aceste partide chiar dețin controlul asupra a 65% din populație.
P.S.: Deontologic era ca titlul trebuia să fie ”Primarii PDL mai tari ca SPP”, dar cine ar fi citit un text cu așa un titlu banal!?!?
Posted in Editoriale
2 Comments
Ouă clocite aruncate în preşedinte… :)
Reporter Antena 3: Astăzi, la mitingul de la Iaşi prilejuit de Ziua Unirii, pensionarii militari au aruncat cu ouă clocite în preşedintele Traian Băsescu…
Reporter TVR: La adunarea populară organizată la Iaşi de Ziua Unirii s-au auzit aplauze pe parcursul discursului preşedintelui…
Reporter CNN: Astăzi, în România a fost sărbătorită Ziua Unirii. În timpul unui miting mulţimea aplauda de câte ori pensionarii îi nimereau cu ouă pe vorbitori…
Posted in Editoriale
2 Comments
Cum de creşte PNL… şi de ce sunt militarii furioşi… Părere
PSD şi PNL, proaspăt asociat cu PC, s-au înţeles. Pe listele de la alegerile viitoare va fi paritate, unul dintre argumente fiind şi un sondaj ale cărui rezultate politicienii le ştiu deja. Potrivit lui, PNL şi PC ar câştiga la alegeri aproape 30%, un scor egal cu al PSD. Incredibil ar spune unii, manipulare… ar putea interpreta alţii. Poate că şi aşa e, dar un lucru e cert: doctrinele au tot mai puţină importanţă în peisajul politic românesc, mai valoroasă pentru alegătorul român este acum situarea de o parte sau de alta a baricadei numită ”Băsescu”. Or, Alianţa făcută de Crin Antonescu e posibil să fie privită drept un prim pas spre… ceva. Ceva palpabil, un gest, altceva decât înjuratul la televizor. Asta ar putea aduce voturi. În timp ce PSD îşi consolidează poziţia de lider în opţiuni fără a face mai nimic… aşteptând doar fiecare nouă gafă a Guvernului.
Gafe pe care până acum Traian Băsescu le-a reparat, din vorbe, cum a fost în cazul Schengen, sau prin fapte, ca în cazul pensiilor militarilor. Chiar, cum de nu au muşcat rezerviştii momeala preşedintelui ce îi salvează? Ce i-a enervat?
Cred că militarii au fost cei mai vehemenţi protestatari de până acum pentru simplul fapt că, în 6 ani, preşedintele i-a obişnuit cu ideea că sunt o clasă privilegiată. Nu a existat manifestaţie mai importantă la care să nu fie prezente şi uniforme, ei au fost mereu în discursurile prezidenţiale. De multe ori a părut că sunt şi singurii susţinători. Chiar când le-au fost reduse soldele, au rămas credincioşi… pentru că aveau pensia, compensatoriile. Mie mitingurile militarilor nu îmi par proteste, ci mai degrabă un strigăt disperat de ”iubită” părăsită.
P.S.: Preşedintele huiduit a reuşit totuşi ceva… s-a vorbit mult mai mult despre el decât despre proaspăt înfiripata Alianţă.
Posted in Editoriale
4 Comments
PSD și ACD la egalitate? 30%… Tema de săptămâna asta
Unul dintre subiectele ce urmează să fie dezbătute săptămâna asta va fi dat de un sondaj ale cărui date finale, potrivit informațiilor mele, sunt acum pe cale de a fi redactate. Tema propusă va fi aceea că, după formare Alianței dintre conservatori și liberali, cele două partide ar putea obține la alegeri un scor aproape egal cu al social-democraților. Această valoare ar fi în jurul lui 30%! Adică, dacă s-ar face și a doua asociere (PSD cu ACD) ele ar însuma 60% din Parlament.
Sondajul vine pe fondul a două discuții ce, fie că răzbat sau nu la suprafață, sunt destul de aprinse. Prima e legată de vocile din PNL care susțin că alianța cu partidul lui Dan Voiculescu e o mare pierdere de imagine – și, evident, electorat – pentru liberali. A doua e negocierea dintre Victor Ponta și Crin Antonescu privind paritatea pe liste a candidaților PSD și ai ACD.
Așadar, sondajul ce urmează a fi făcut public e un răspuns criticilor aduse de destui fruntași liberali și social-democrați. Argumentele liberalilor împotriva deciziei lui Antonescu sunt de ordin doctrinar și e invocată experiența din 2009, când asocierea lor cu urmașii lui Ion Iliescu le-a fost fatală. Așa că rezultatele sondajului nu vor face decât să echilibreze, oarecum, în argumente disputa, nicidecum să o stingă.
În sânul PSD însă, sondajul s-ar putea să aibă un rezultat mai puternic. Vocile de aici care se ridică împotriva Alianței nu sunt atât de importante, ca în cazul liberalilor, fiind vorba mai mult despre baroni locali ce simt că le sunt amenințate pozițiile în județe.
Posted in Editoriale
2 Comments
Cristian Paţurcă. Ultimul folkist
Acum, când trupul său stors de boală şi lipsuri este îngropat, Cristian Paţurcă merită mai multe cuvinte decât s-au spus. Poate că muzical nu a reuşit, nu a avut timp să facă prea multe. Un CD, un post de radio pe internet în pregătire şi prea puţine concerte. Totuşi, după mine, şi cred că mă pricep puţin, Paţurcă a fost printre ultimii folkişti autentici ai vremurilor noastre. Ştiu că această afirmaţie i-ar putea supăra pe unii dintre prietenii mei, dar în sinea lor ştiu că am dreptate.
Folkul, aşa cum îl ştim noi şi cum a fost definitit în anii ’40, în taberele sindicaliştilor americani, este o muzică protestatară. Ea vine din frământările pentru libertate, pentru drepturi, este o muzică militantă. Dacă rockul e muzica ”rebelilor fără cauză”, folkul este a ”rebelilor cu un ţel”. Ea apare când oamenii suferă, iar omul cu chitara scormoneşte în adâncul sufletelor lor după o brumă de speranţă şi o transformă în crez… M-a luat valul… Muzica asta a ajutat la început sindicatele, apoi militanţii pentru egalitate între albi şi negri, a vorbit despre pace în timpul Războiului din Vietnam… Apoi nu a mai fost nevoie de ea şi a devenit un simplu apendice al muzicii country.
În Europa de Est, folkul a avut anii săi de glorie în timpul comunismului, când oamenii aveau nevoie de el. După Revoluţie, eu cred că au mai cântat folk autentic doar doi oameni (culmea, prieteni şi, tot culmea, amândoi răpuşi prematur de boală) Vali Sterian şi Cristi Paţurcă. Dispariţia problemelor ce au generat melodiile lor de după anii ’90 a dus şi muzica lor spre uitare. Şi totuşi…
Muzica folk are acum o şansă unică, spre durerea multor dintre noi, ea are acum premizele sociale pentru a reînvia… Şi va renaşte!
Posted in Editoriale
2 Comments
Eunucii
Puţine lucruri mi-a fost dat să văd mai ridicole decât protestul unor sindicate şi patronate faţă de prevederile viitorului Cod al muncii! Marţi, puţin după prânz, am crezut că e Revoluţie, vreo opt indivizi de varii dimensiuni şi provenienţe se îmbulzeau în jurul unui microfon şi, cu feţele congestionate, anunţau că ei nu mai suportă situaţia. Pe scurt, m-am temut puţin pentru soarta rotofeiului Botiş, îl şi vedeam rupt în bucăţi de aprigii luptători. Nu a trecut mult însă, şi pe aceiaşi indivzi care păreau să fie de nestăvilit dacă nu sorbeau sânge de guvernant i-am văzut la uşa Palatului Victoria, aşteptând să fie primiţi de şeful lui Botiş, Boc… Din relatări am înţeles că la discuţia ce a urmat a participat şi omul a cărui soartă o deplângeam. Ieri, luptătorii erau din nou la negocieri. Ba aud acum că până vineri îşi formulează şi un punct de vedere scris privind negocierile pentru menţiunile din Cod.
Adică furtuna de marţi atât a ţinut? Nu mă mai mir atunci de faptul că singurul protest organizat de aceşti indivizi – şi alţii ca ei – a fost dansul pinguinilor în plină arşiţă a primăverii. De fapt, ăsta e nivelul luptei sindicale de la noi, incoerentă, declamativă şi… laşă.
Sincer, eu nu cred că vreunul dintre cei ce-şi disputau microfonul pentru a povesti ce sfârşit îl aşteaptă pe Botiş a avut vreo secundă reprezentarea că se duce la negocieri şi se schimbă ceva esenţial în proiectul de lege. De parcă s-a schimbat ceva în vreunul din cele propuse de actualul – şi, probabil, eternul – Guvern, oricâte negocieri sau lamentări au fost?
În tot acest timp, pe mulţi dintre indignaţi i-am văzut la televizor unde continuau discursul furibund din primele momente ale scandalului. Ştiţi ce concluzie am tras eu? Spectacol. Şi încă unul ieftin. Şi cam lung.
P.S.: Abia mă întrebam ieri cine va contabiliza politic scandalul cu pensiile militarilor. Am primit răspunsul: PDL şi UNPR… Clar ca lumina zilei!
Posted in Editoriale
3 Comments
”Armata e cu noi!”, ”Dansul Pinguinului” și ”Imnul Golanilor”
Scandalul pensiilor militarilor pare să se extindă. Dar, spre deosebire de alte dispute de acest fel finalitatea sa politică – pentru că suntem în România, nu? – mie nu mi se pare destul de clară. Sigur, aparent e simplu, banii tăiați polarizează nemulțumiții spre Opoziția proaspăt aliată. Se fac și eforturi în acest sens, se apelează la comisii parlamentare, la declarații tot mai furibunde…, dar eu tot simt că nici un partid din cele actuale nu va putea striga ”Armata e cu noi!” din tot sufletul.
Oamenii au fost întotdeauna mințiți, uneori mai greu, alteori mai ușor, dar vă fac o propunere: comparați Dansul ridicol al Pinguinului din vara anului trecut cu „Imnul Golanilor”, al deja regretatului Cristian Pațurcă… Știți care e, după mine, diferența? Speranța. Oamenii acum fac doar haz de necaz, dar soluții nu întrevăd.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Băsescu adună toţi pedeliştii şi le spune…
Cică Băsescu adună toţi pedeliştii în curtea Palatului Cotroceni şi le spune:
– Vin lupte electorale şi trebuie să ştim pe ce calităţi ale fiecăruia ne bazăm în confruntările ce urmează. Cei frumoşi să treacă în dreapta mea, cei deştepţi în stânga, iar cei bogaţi să vină în spatele meu…
Toţi încep să se grupeze. Fiecare ducându-se unde crede că îi e locul. Numai Elena Udrea rămâne în mijloc. O vede preşedintele şi o întreabă:
– Ce e, Elena? Nu mă asculţi?
– Ba da, domnule preşedinte, dar cum să mă rup în trei?
Posted in Editoriale
4 Comments
cera@hat.ro
Ar fi bine dacă ar exista undeva un loc unde să ne vărsăm nervii, frustrările, o găleată în care să turnăm toate lăturile ce ne domină existența de zi cu zi. Am fi mai destinși, mai relaxați. Cam ca politicienii noștri. Cu excepția unor nimeni de prin partidele lor, trimiși la televiziuni să se certe, politicienii nu par prea încrâncenați nici în ceea ce credem noi că au ei de făcut, nici în ce cred ei că e țelul lor.
Două exemple sunt intersante, Victor Ponta și Marian Vanghelie. Primul a fost la Monte Carlo și s-a dat cu o mașină purtând frunza turismului românesc, simbolul pentru care, acum câteva luni, am crezut că pesediștii își vor da foc în stradă, în semn de protest pentru banii luați de la gura mămicilor și dați desenatorilor cu internet pe calculator. Pe al doilea l-am văzut spunând că Elena Udrea face treabă bună la minister…
Poate că primul impuls este să îi înjuri, fie spunând că au trădat, fie că au înțeles prea târziu unde e geniul… Al doilea impuls, însă… Nu pot să nu observ că intransigența, ura, păstrarea unor convingeri indiferent de informațiile pe care le ai… toate aceste atribute ale unui politician rău, gata de a prelua puterea, știind exact ce are de făcut, nu se mai regăsesc decât la oamenii simpli. Sincer nu îmi e dor de răcnetele din studiouri, dar îmi pare rău de consumul nervos al celor ce încă se agită, ce simt că Băsescu trebuie apărat cu prețul flegmării celui de alături sau Udrea blestemată odată cu toate rudele unuia ce a avut păreri contrare…
Ar trebui să învățăm de la politicieni un lucru… Să fim mai relaxați și să ne vedem de ale noastre. Ei asta fac și se pare că le merge bine. Pentru frustrările ce nu se pot înfrâna rămâne să ne facem un mail precum cel din titlu și să scriem, să scriem, să scriem… În van, evident.
Posted in Editoriale
1 Comment
Băsescu știa! Asta știam, dar de unde? Asta nu știm…
Foarte ușor se trece peste un element care mie mi se pare definitoriu pentru perioada pe care o trăim. Este vorba despre afirmația făcută de Traian Băsescu; ”Știam ce se va întâmpla”, legată de huiduielile încasate la Iași și la Focșani. Afirmația a fost întărită și de Elena Udrea care a spus că, după ce ea și alți fruntași PDL au aflat că se organizează un miting violent ce îl vizează pe președinte, l-au sunat ca să îl avertizeze…, dar acesta știa deja. În cazul de față nu discutăm de vreun raport al SRI și SPP privind nervozitatea națiunii sau de măsuri sporite de securitate, pentru că s-au luat măsuri de reducere a cheltuielilor. Nu, declarațiile celor doi au fost clare: știau de organizarea unui miting de protest, cu implicarea unor rezerviști și a unor cadre din PSD și PNL. Udrea explică: primarii PDL au aflat de operațiune și i-au informat pe șefii lor, dar președintele de unde știa?
Ne-am obișnuit prea tare cu această expresie, ”președintele știe”, și nu îi mai acordăm atenția necesară. Comentariul obligatoriu într-o țară civilizată este ”de unde știe președintele?” L-au sunat aceiași primari care i-au informat pe Udrea, Flutur sau Pinalti? Nu cred. Supraveghează serviciile secrete partidele de Opoziție, organizațiile pensionarilor… Supraveghează chiar tot? Probail da, dar cred că răspunsul e mult mai simplu.
Rămân la părerea mea că dacă democrat-liberalii ar fi avut măcar indicii despre influențe politice la organizarea mitingului ar fi strâns probe. Ar fi adus mai mulți susținători în piețele din Iași și Focșani, ar fi făcut un gest precum cel al președintelui care duminică seara anunța stoparea recalculării pensiilor militarilor. Cred că ar fi făcut orice pentru ca huiduielile să nu fie atât de violente… atât de… din suflet.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Elena Udrea, mai tare decât Lucian Pahonțu!
Din toată cavalcada de cuvinte ce au străbătut România în ultimele ore m-au interesat cele spuse de președinte la Focșani: ”Și la Iași, și aici știam ce o să se întâmple”. Porumbelul i-a scăpat pe la ora 16.30. Televiziunile erau prea ocupate să prezinte huiduielile ca să prindă gravitatea informației. Adică instituțiile ce trebuie să îl ferească de belele pe președinte supraveghează sindicatele rezerviștilor? Cool, ar spune americanul obișnuit să se dezbrace în fundul gol dacă un vameș are o zi proastă! Seara, Elena Udrea a postat pe blogul său și o explicație, informațiile provin de la primarii PDL din județele Moldovei, oameni care aflaseră că pensionari din mai multe localități vor fi aduși la Iași pentru a-l huidui pe Traian Băsescu. Personal, o să cred când vor fi postate probe, pentru că, din întâmplare, știu cum lucrează aleșii locali și, dacă au avut asemenea informații, sigur le-au fructificat printr-o acțiune de tip ”paparazzi”. Dacă nu apar probe… atunci înseamnă că nu știau din vreme de o eventuală mobilizare de forțe. Sau că ea nu a existat.
Până la urmă nici nu e important dacă partidele se spionează între ele, nici dacă afirmațiile liderilor sunt reale sau false (doar trăim în România!), ci e interesant că percepția pe care o creează PDL este periculoasă. Să admitem că PSD și PNL sunt în spatele mitingurilor de la Iași sau Focșani. Dar la Bucureşti? La Deva? Dar ieri la Mioveni? Tot ei sunt în spate? Dacă da, atunci sondajele de opinie sunt corecte și aceste partide chiar dețin controlul asupra a 65% din populație.
P.S.: Deontologic era ca titlul trebuia să fie ”Primarii PDL mai tari ca SPP”, dar cine ar fi citit un text cu așa un titlu banal!?!?
Posted in Editoriale
2 Comments
Ouă clocite aruncate în preşedinte… :)
Reporter Antena 3: Astăzi, la mitingul de la Iaşi prilejuit de Ziua Unirii, pensionarii militari au aruncat cu ouă clocite în preşedintele Traian Băsescu…
Reporter TVR: La adunarea populară organizată la Iaşi de Ziua Unirii s-au auzit aplauze pe parcursul discursului preşedintelui…
Reporter CNN: Astăzi, în România a fost sărbătorită Ziua Unirii. În timpul unui miting mulţimea aplauda de câte ori pensionarii îi nimereau cu ouă pe vorbitori…
Posted in Editoriale
2 Comments
Cum de creşte PNL… şi de ce sunt militarii furioşi… Părere
PSD şi PNL, proaspăt asociat cu PC, s-au înţeles. Pe listele de la alegerile viitoare va fi paritate, unul dintre argumente fiind şi un sondaj ale cărui rezultate politicienii le ştiu deja. Potrivit lui, PNL şi PC ar câştiga la alegeri aproape 30%, un scor egal cu al PSD. Incredibil ar spune unii, manipulare… ar putea interpreta alţii. Poate că şi aşa e, dar un lucru e cert: doctrinele au tot mai puţină importanţă în peisajul politic românesc, mai valoroasă pentru alegătorul român este acum situarea de o parte sau de alta a baricadei numită ”Băsescu”. Or, Alianţa făcută de Crin Antonescu e posibil să fie privită drept un prim pas spre… ceva. Ceva palpabil, un gest, altceva decât înjuratul la televizor. Asta ar putea aduce voturi. În timp ce PSD îşi consolidează poziţia de lider în opţiuni fără a face mai nimic… aşteptând doar fiecare nouă gafă a Guvernului.
Gafe pe care până acum Traian Băsescu le-a reparat, din vorbe, cum a fost în cazul Schengen, sau prin fapte, ca în cazul pensiilor militarilor. Chiar, cum de nu au muşcat rezerviştii momeala preşedintelui ce îi salvează? Ce i-a enervat?
Cred că militarii au fost cei mai vehemenţi protestatari de până acum pentru simplul fapt că, în 6 ani, preşedintele i-a obişnuit cu ideea că sunt o clasă privilegiată. Nu a existat manifestaţie mai importantă la care să nu fie prezente şi uniforme, ei au fost mereu în discursurile prezidenţiale. De multe ori a părut că sunt şi singurii susţinători. Chiar când le-au fost reduse soldele, au rămas credincioşi… pentru că aveau pensia, compensatoriile. Mie mitingurile militarilor nu îmi par proteste, ci mai degrabă un strigăt disperat de ”iubită” părăsită.
P.S.: Preşedintele huiduit a reuşit totuşi ceva… s-a vorbit mult mai mult despre el decât despre proaspăt înfiripata Alianţă.
Posted in Editoriale
4 Comments
PSD și ACD la egalitate? 30%… Tema de săptămâna asta
Unul dintre subiectele ce urmează să fie dezbătute săptămâna asta va fi dat de un sondaj ale cărui date finale, potrivit informațiilor mele, sunt acum pe cale de a fi redactate. Tema propusă va fi aceea că, după formare Alianței dintre conservatori și liberali, cele două partide ar putea obține la alegeri un scor aproape egal cu al social-democraților. Această valoare ar fi în jurul lui 30%! Adică, dacă s-ar face și a doua asociere (PSD cu ACD) ele ar însuma 60% din Parlament.
Sondajul vine pe fondul a două discuții ce, fie că răzbat sau nu la suprafață, sunt destul de aprinse. Prima e legată de vocile din PNL care susțin că alianța cu partidul lui Dan Voiculescu e o mare pierdere de imagine – și, evident, electorat – pentru liberali. A doua e negocierea dintre Victor Ponta și Crin Antonescu privind paritatea pe liste a candidaților PSD și ai ACD.
Așadar, sondajul ce urmează a fi făcut public e un răspuns criticilor aduse de destui fruntași liberali și social-democrați. Argumentele liberalilor împotriva deciziei lui Antonescu sunt de ordin doctrinar și e invocată experiența din 2009, când asocierea lor cu urmașii lui Ion Iliescu le-a fost fatală. Așa că rezultatele sondajului nu vor face decât să echilibreze, oarecum, în argumente disputa, nicidecum să o stingă.
În sânul PSD însă, sondajul s-ar putea să aibă un rezultat mai puternic. Vocile de aici care se ridică împotriva Alianței nu sunt atât de importante, ca în cazul liberalilor, fiind vorba mai mult despre baroni locali ce simt că le sunt amenințate pozițiile în județe.
Posted in Editoriale
2 Comments
Cristian Paţurcă. Ultimul folkist
Acum, când trupul său stors de boală şi lipsuri este îngropat, Cristian Paţurcă merită mai multe cuvinte decât s-au spus. Poate că muzical nu a reuşit, nu a avut timp să facă prea multe. Un CD, un post de radio pe internet în pregătire şi prea puţine concerte. Totuşi, după mine, şi cred că mă pricep puţin, Paţurcă a fost printre ultimii folkişti autentici ai vremurilor noastre. Ştiu că această afirmaţie i-ar putea supăra pe unii dintre prietenii mei, dar în sinea lor ştiu că am dreptate.
Folkul, aşa cum îl ştim noi şi cum a fost definitit în anii ’40, în taberele sindicaliştilor americani, este o muzică protestatară. Ea vine din frământările pentru libertate, pentru drepturi, este o muzică militantă. Dacă rockul e muzica ”rebelilor fără cauză”, folkul este a ”rebelilor cu un ţel”. Ea apare când oamenii suferă, iar omul cu chitara scormoneşte în adâncul sufletelor lor după o brumă de speranţă şi o transformă în crez… M-a luat valul… Muzica asta a ajutat la început sindicatele, apoi militanţii pentru egalitate între albi şi negri, a vorbit despre pace în timpul Războiului din Vietnam… Apoi nu a mai fost nevoie de ea şi a devenit un simplu apendice al muzicii country.
În Europa de Est, folkul a avut anii săi de glorie în timpul comunismului, când oamenii aveau nevoie de el. După Revoluţie, eu cred că au mai cântat folk autentic doar doi oameni (culmea, prieteni şi, tot culmea, amândoi răpuşi prematur de boală) Vali Sterian şi Cristi Paţurcă. Dispariţia problemelor ce au generat melodiile lor de după anii ’90 a dus şi muzica lor spre uitare. Şi totuşi…
Muzica folk are acum o şansă unică, spre durerea multor dintre noi, ea are acum premizele sociale pentru a reînvia… Şi va renaşte!
Posted in Editoriale
2 Comments
Eunucii
Puţine lucruri mi-a fost dat să văd mai ridicole decât protestul unor sindicate şi patronate faţă de prevederile viitorului Cod al muncii! Marţi, puţin după prânz, am crezut că e Revoluţie, vreo opt indivizi de varii dimensiuni şi provenienţe se îmbulzeau în jurul unui microfon şi, cu feţele congestionate, anunţau că ei nu mai suportă situaţia. Pe scurt, m-am temut puţin pentru soarta rotofeiului Botiş, îl şi vedeam rupt în bucăţi de aprigii luptători. Nu a trecut mult însă, şi pe aceiaşi indivzi care păreau să fie de nestăvilit dacă nu sorbeau sânge de guvernant i-am văzut la uşa Palatului Victoria, aşteptând să fie primiţi de şeful lui Botiş, Boc… Din relatări am înţeles că la discuţia ce a urmat a participat şi omul a cărui soartă o deplângeam. Ieri, luptătorii erau din nou la negocieri. Ba aud acum că până vineri îşi formulează şi un punct de vedere scris privind negocierile pentru menţiunile din Cod.
Adică furtuna de marţi atât a ţinut? Nu mă mai mir atunci de faptul că singurul protest organizat de aceşti indivizi – şi alţii ca ei – a fost dansul pinguinilor în plină arşiţă a primăverii. De fapt, ăsta e nivelul luptei sindicale de la noi, incoerentă, declamativă şi… laşă.
Sincer, eu nu cred că vreunul dintre cei ce-şi disputau microfonul pentru a povesti ce sfârşit îl aşteaptă pe Botiş a avut vreo secundă reprezentarea că se duce la negocieri şi se schimbă ceva esenţial în proiectul de lege. De parcă s-a schimbat ceva în vreunul din cele propuse de actualul – şi, probabil, eternul – Guvern, oricâte negocieri sau lamentări au fost?
În tot acest timp, pe mulţi dintre indignaţi i-am văzut la televizor unde continuau discursul furibund din primele momente ale scandalului. Ştiţi ce concluzie am tras eu? Spectacol. Şi încă unul ieftin. Şi cam lung.
P.S.: Abia mă întrebam ieri cine va contabiliza politic scandalul cu pensiile militarilor. Am primit răspunsul: PDL şi UNPR… Clar ca lumina zilei!
Posted in Editoriale
3 Comments
”Armata e cu noi!”, ”Dansul Pinguinului” și ”Imnul Golanilor”
Scandalul pensiilor militarilor pare să se extindă. Dar, spre deosebire de alte dispute de acest fel finalitatea sa politică – pentru că suntem în România, nu? – mie nu mi se pare destul de clară. Sigur, aparent e simplu, banii tăiați polarizează nemulțumiții spre Opoziția proaspăt aliată. Se fac și eforturi în acest sens, se apelează la comisii parlamentare, la declarații tot mai furibunde…, dar eu tot simt că nici un partid din cele actuale nu va putea striga ”Armata e cu noi!” din tot sufletul.
Oamenii au fost întotdeauna mințiți, uneori mai greu, alteori mai ușor, dar vă fac o propunere: comparați Dansul ridicol al Pinguinului din vara anului trecut cu „Imnul Golanilor”, al deja regretatului Cristian Pațurcă… Știți care e, după mine, diferența? Speranța. Oamenii acum fac doar haz de necaz, dar soluții nu întrevăd.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Băsescu adună toţi pedeliştii şi le spune…
Cică Băsescu adună toţi pedeliştii în curtea Palatului Cotroceni şi le spune:
– Vin lupte electorale şi trebuie să ştim pe ce calităţi ale fiecăruia ne bazăm în confruntările ce urmează. Cei frumoşi să treacă în dreapta mea, cei deştepţi în stânga, iar cei bogaţi să vină în spatele meu…
Toţi încep să se grupeze. Fiecare ducându-se unde crede că îi e locul. Numai Elena Udrea rămâne în mijloc. O vede preşedintele şi o întreabă:
– Ce e, Elena? Nu mă asculţi?
– Ba da, domnule preşedinte, dar cum să mă rup în trei?
Posted in Editoriale
4 Comments
cera@hat.ro
Ar fi bine dacă ar exista undeva un loc unde să ne vărsăm nervii, frustrările, o găleată în care să turnăm toate lăturile ce ne domină existența de zi cu zi. Am fi mai destinși, mai relaxați. Cam ca politicienii noștri. Cu excepția unor nimeni de prin partidele lor, trimiși la televiziuni să se certe, politicienii nu par prea încrâncenați nici în ceea ce credem noi că au ei de făcut, nici în ce cred ei că e țelul lor.
Două exemple sunt intersante, Victor Ponta și Marian Vanghelie. Primul a fost la Monte Carlo și s-a dat cu o mașină purtând frunza turismului românesc, simbolul pentru care, acum câteva luni, am crezut că pesediștii își vor da foc în stradă, în semn de protest pentru banii luați de la gura mămicilor și dați desenatorilor cu internet pe calculator. Pe al doilea l-am văzut spunând că Elena Udrea face treabă bună la minister…
Poate că primul impuls este să îi înjuri, fie spunând că au trădat, fie că au înțeles prea târziu unde e geniul… Al doilea impuls, însă… Nu pot să nu observ că intransigența, ura, păstrarea unor convingeri indiferent de informațiile pe care le ai… toate aceste atribute ale unui politician rău, gata de a prelua puterea, știind exact ce are de făcut, nu se mai regăsesc decât la oamenii simpli. Sincer nu îmi e dor de răcnetele din studiouri, dar îmi pare rău de consumul nervos al celor ce încă se agită, ce simt că Băsescu trebuie apărat cu prețul flegmării celui de alături sau Udrea blestemată odată cu toate rudele unuia ce a avut păreri contrare…
Ar trebui să învățăm de la politicieni un lucru… Să fim mai relaxați și să ne vedem de ale noastre. Ei asta fac și se pare că le merge bine. Pentru frustrările ce nu se pot înfrâna rămâne să ne facem un mail precum cel din titlu și să scriem, să scriem, să scriem… În van, evident.
Posted in Editoriale
1 Comment