Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Băsescu îl lasă pe Boc la volan…
Cică Băsescu s-a hotărât să devină alt om, mai puţin autoritar, aşa că într-o dimineaţă se gândeşte să îl lase şi pe Boc să conducă. A zis să înceapă cu ceva mai uşor, aşa că ies amândoi la o plimbare cu maşina (evident Dusterul!) şi îl pune pe Boc la volan.
Preşedintele se aşază comod în spate. Se gândea ce bine e să ia şi alţii frâiele în mâini şi, deodată, vede că la o intersecţie aglomerată au trecut pe roşu. A vrut să îl ia pe şofer, pardon, Boc, de urechi, dar s-a răzgândit. A zis că va fi alt om… nu se mai întoarce.
La a doua intersecţie… iar pe roşu! Deja Băse se agita în spate. La a treia, la fel. Deja nu mai poate, se ridică puţin şi observă că Boc nici nu putea să vadă dincolo de bordul maşinii. Intervine:
– Boc, ne omori pe amândoi, fii mai atent cum conduci!
– Şefu’, eu conduc?
Posted in Editoriale
5 Comments
Quintus, Voiculescu şi Iliescu la înmormântarea lui…
Cică Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin erau la negocieri. Se întâniseră să tranşeze ultimele chestiuni legate de Alianţă. Deschide Ponta mapa cu care venise, citeşte şi spune:
– Dacă mâine trebuie să vă spun din nou că Ilie Sârbu este un premier viabil… mă arunc pe geam!
Constantin se uită şi el în mapa din faţa lui şi spune:
– Dacă şi mâine vă spun că fiecare ştire dată la Antena 3 merită câte o funcţie de consilier local… mă arunc de la etaj!
Crin parcurge hârtiile lui şi spune:
– Dacă iar susţin la negocieri că viitoarele şedinţe de Guvern se ţin în oraşele unde joacă FC Barcelona… mă arunc de la etaj!
A doua zi, fiecare îşi deschide mapa, citeşte şi… se aruncă-n gol…
La înmormântarea celor trei, Ion Iliescu, Dan Voiculescu şi Mircea Ionescu-Quintus erau huiduiţi de mulţimea nemulţumită că au dispărut toţi liderii Opoziţiei.
Iliescu, ferindu-se de flegme, strigă: Dacă îmi spunea că nu îl înghite pe socră-su, îi dădeam alt nume în mapă…
Voiculescu, ascuns după un cavou, spune: Dacă ştiam că vrea să apară numai el în emisiuni, îi dădeam pe ceilalţi pe Antena 1…
Quintus, dezinvolt, zice: Degeaba mă înjuraţi, Crin îşi făcea singur mapa!
Posted in Editoriale
3 Comments
Băsescu încearcă noul bici pe Igaş, Baconschi şi Boc… Banc
Cică Băsescu a primit cadou un bici. Şi a vrut imediat să îl încerce pe cineva. I-a chemat pe Boc, Baconschi şi Igaş. Se prezintă toţi şi Băse le zice:
– Am primit bicul ăsta. Fiţi mândri, îl încep pe voi! Fiecare câte 25 pe spate, dar aveţi dreptul la câte o dorinţă. Hai, Traiane…
-Şefu’, eu vreau o pernă… spune Igaş.
Îi dă perna, dar după 7-8 lovituri se rupe şi restul… direct pe carne.
Vine apoi Baconschi:
– Şefu’, eu vreau două perne… 10-12 lovituri, pernele se rup şi restul… direct pe carne.
Vine rândul lui Boc…
-Şefu’, pot să-l pun pe Baconschi în spate?
Posted in Editoriale
Leave a comment
A dispărut Șoric… Și?
Breaking News: Aurelian Șoric, dat afară din Poliție! Apoi informații, una după alta, colegii săi de la Corpul de Control au identificat 33 de abateri disciplinare, de la lipsă de fermitate la tâmpeniile debitate în mult prea celebra conferință de presă de după asasinarea lui Gheorghe Mararu. Nu va fi sesizat Parchetul… ceea ce înseamnă că lucrurile grave ce au invadat presa în perioada aceea nu au fost confirmate de controlul desfășurat la IPJ Neamț. Sau le verifică altă instituție? Nu știu.
Mai intersant mi se pare că au fost sancționați cei care s-au solidarizat în primă fază cu fostul șef de inspectorat. Scăderi din salarii sau avertismente, probabil în funcție de cât de tare au țipat la mini-mitingul organizat pentru presă. Cred că abia aici este vorba despre un avertisment clar transmis de ministrul Traian Igaș. Ordinul e clar și milităresc: ”Comanda la mine!”
De fapt, așa cum am mai spus, toată tevatura din ultimele luni, schimbarea lui Petre Tobă (se pensionează? cum se aude) sau a lui Dan Valentin Fătuloiu (propus ambasador?) sunt doar semnale date de noul ministru că a preluat ministerul de la Vasile Blaga. Că e dificil? Sigur, până la urmă eu cred că nici măcar miniștrii ca Dan Nica sau Cristian David nu au reușit să preia cu adevărat ministerul de la oamenii lui Blaga. De exemplu, fostul șef al DGIPI a pierdut poziția pe care o avea în străinătate înainte de numire, iar acum se negociază pentru el abia o funcție de adjunct.
Sincer… după mine și schimbarea lui Cristian Baci din funcția de secretar general face parte tot din acest scenariu… În definitiv, doar așa va reuși să ia Igaș ministerul… cucerindu-l redută cu redută. Cu bătălii și evident cu pierderi.
Ah, scuze, vorbeam de Șoric… păi nu am ce să vă spun de el, un prost care s-a nimerit într-o luptă prea mare pentru el.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dan Voiculescu şi Broscuţa Miraculoasă… Probabil banc, probabil realitate
Dan Voiculescu se plimba pe marginea unui lac. La un moment dat… dă peste Broscuţa Miraculoasă, prinsă într-o plasă.
– Trecătorule, dacă mă scapi din plasa pescarilor îţi îndeplinesc trei dorinţe, dar, fii atent, e important, spune-mi numele unui aliat de-al tău şi tot ce îţi doreşti pentru tine lui i se va dărui de zece ori…
– A, ce bine, Crin Antonescu, Crin îl cheamă pe aliatul meu! Uite, prima dorinţă este să fiu preşedintele celui mai puternic partid.
– OK, dar îţi e clar că Antonescu va avea un partid de zece ori mai mare…
– Nu contează, alianţa noastră va fi înregistrată la tribunal… aşa că e bine şi pentru noi. A doua: vreau ca în partidul meu să se înscrie 10.000 de membri de la duşmani.
– OK, dar, îţi repet…
– Nu înţelegi că nu contează? Suntem aliaţi la tribunal, aşa că membrii sunt bineveniţi la oricare dintre noi…
– Bine, spune a treia dorinţă, că mă grăbesc.
– Aş vrea să fac un infarct mic…
Posted in Editoriale
1 Comment
Râmele (Ră)Sculate
Stau să mă gândesc dacă nu cumva bâlbele autorităţilor din ţara noastră legate de admiterea sau neadmiterea în spaţiul Schengen (după mine problema nu e încă tranşată) nu sunt şi o nouă lecţie privind felul în care anumiţi oameni sunt numiţi în funcţii. Mă gândesc, evident, la Teodor Baconschi. Zile precum cele pe care le trăim alimentează speculaţiile că numirea sa în Guvern, la 23 decembrie 2009, a fost doar o răsplată pentru serviciile aduse actualului preşedinte la al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale. Nici nu prea mai contează dacă e aşa sau nu. După ce va trece furia asta insipidă a cererilor în van de vacantare a fotoliului de la Cotroceni, pe de o parte, şi de comparaţii cu râmele ”sculate” la luptă cu devoratorii de melci sau wurşti, oamenii vor judeca la rece ce s-a întâmplat. Şi vor ajunge la următoarea concluzie.
Adevărata problemă a ministrului Baconschi, după mine, nu e atacul la adresa Europei făcut după ce mai toate rapoartele erau deja întocmite şi trimise mai-marilor comunităţii, ci faptul că el a fost ambasadorul nostru la Paris, timp de mai bine de 2 ani, şi acolo nu a fost în stare să-şi stabilească o serie de contacte destul de stabile măcar ca preşedintele Băsescu să nu fie silit să se plângă la televizor că nu a fost informat direct de Nicolas Sarkozy de eventuala decizie de amânare a acceptării noastre în spaţiul Schengen. (mai mult…)
Posted in Editoriale
1 Comment
”Scurtul” cu Europa al lui Băsescu a fost aşa de reuşit că şi Opoziţia a fumat ţigara de după…
Nu îmi pot explica nicicum de unde îşi culege Opoziţia din România sfătuitorii. Dacă ar avea cineva curiozitatea să facă un sondaj de opinie în acest weekend ar vedea că preşedintele Traian Băsescu a punctat la capitolul simpatie atacând atât de dur Franţa şi Germania, pentru simplul motiv că românului îi place să se spună despre el că nu se pleacă-n faţa nimănui. Că după aia o face sau că momentul de mândrie îl costă… românul se plânge abia după aceea.
Era evident pentru oricine că un astfel de discurs va capta simpatia românilor. Singurii care nu au înţeles asta au fost liderii Opoziţiei… moment mai prost decât ăsta pentru a cere demisia preşedintelui nu există. Indiferent de considerentele diplomatice, de politică externă, era clar că e o demisie cerută fără nici cea mai mică susţinere populară. Adică un eşec perfect previzibil!
Ăsta e unul din zecile de exemple de situaţii în care Băsescu sare în sondaje, iar elanul îl primeşte chiar de la cei mai mari duşmani… Sau nu or fi chiar aşa de duşmani?
Posted in Editoriale
4 Comments
Muia de la Cernavodă
Cazul de la Cernavodă conţine o uriaşă lecţie pentru presa din România. Evident, pentru cine are timp să o observe şi să o analizeze. Şi aş vrea de la început să nu mă exclud din titlu, adică să pară că majoritatea jurnaliştilor au luat-o, în timp ce eu mestecam gumă de mentă, nu, am furat-o şi eu. E vorba despre faptul că o zi întreagă s-a discutat pe toate posturile tv despre ucigaşul în serie Bogdan Mitu, în timp ce anchetatorii, ştim deja sigur, verificau informaţia că autorul uciderii soţilor Garoafă era un prieten al celui dispărut. De ce s-a întâmplat asta? Probabil din cauză că uităm prea des că presa de investigaţii, în special când e vorba despre omoruri, nu se face precum cea politică sau cea economică, o ştire, fie ea şi asumată de cineva, nu e o certitudine, până nu vezi cu ochii tăi probele. Probabil şi pentru că puţinii care am practicat acest gen de presă – poate senzaţională, poate serioasă – am ruginit. Aşa se explică de ce miercuri, toată ziua, am văzut şi am făcut numai speculaţii. Seara se vorbea de ”răsturnare de situaţie”… rahat, răsturnarea era doar o scuză pentru ce făcusem în timpul zilei. A fost o zi în care trebuia să ne reamintim că presa despre omoruri se face văzând, iar nu vorbind.
Mitu a fost prea mult un personaj central al dezbaterilor, s-a vorbit chiar de impactul psihologic al aflării veştii că ai o boală mortală. Ce boală? Să fim serioşi, singura sa boală cred că era o schizofrenie al cărei debut a fost ”baia” în Canalul Dunăre-Marea Neagră! Era înţeles cu Deli-Iorga? Nu mai fac speculaţii… mi-am readus brusc aminte cum e când o probă, aparent mică, răstoarnă brusc orice construcţie, oricât de solidă.
P.S.: În afară de asta, nu ştiu dacă fac bine că anunţ eu… mă despart astăzi profesional de un om cu care am făcut echipă timp de peste 16 ani, Lidia Mitchievici. Nu vreau să fac nici un comentariu, doar că primul articol semnat Lidia Popeangă – Al. Racoviceanu a apărut în „Evenimentul zilei“ pe 24 octombrie 1994. De atunci am văzut împreună presa scrisă crescând şi apoi decăzând şi, fără să mă laud, am jucat şi noi un rol, poate mic, poate uneori negativ, în acest fenomen. De aceea spun: Mulţumesc, Lidia, succes!
Posted in Editoriale
4 Comments
Legile lui Murphy… promulgate
Legea Salarizării unice – Amendamentul Lor: Salariile în instituţiile bugetare vor fi calculate de aşa natură ca venitul lunar al unei persoane să ajungă pentru o UNICĂ zi…
Legea Bugetului de Stat – Amendamentul Udrea: Bugetul fiecărui minister se va calcula de aşa natură încât cei care au STAT în 2010 să stea bine şi în 2011…
Legea Administraţiei Publice – Amendamentul Institutului de Medicină Legală: Românii care nu mor în iarna 2010-2011 vor regreta în iarna 2011-2012…
Posted in Editoriale
2 Comments
Cum bate criza la ușă? Boc, Boc… și un profesor constipat
Un profesor se duce la medicul de familie, ținându-se cu mâna de burtă, vizibil chinuit de durere.
– Domnule doctor, vă rog salvați-mă, sunt constipat de o săptămână. Nu mai suport crampele…
Doctorul îi dă niște laxative și îi spune să vină din nou peste câteva zile. Deprimat, profesorul se întoarce și spune că e tot constipat. Îi dă mai multe pilule. Pacientul revenea mereu, tot mai chircit de durere.
– Domnule, spune medicul, exasperat, dar ce meserie ai?
– Sunt profesor…
– Păi de ce nu ai spus de la început? Ia de aici 10 lei să mănânci ceva mai întâi…..
Posted in Editoriale
3 Comments
Băsescu îl lasă pe Boc la volan…
Cică Băsescu s-a hotărât să devină alt om, mai puţin autoritar, aşa că într-o dimineaţă se gândeşte să îl lase şi pe Boc să conducă. A zis să înceapă cu ceva mai uşor, aşa că ies amândoi la o plimbare cu maşina (evident Dusterul!) şi îl pune pe Boc la volan.
Preşedintele se aşază comod în spate. Se gândea ce bine e să ia şi alţii frâiele în mâini şi, deodată, vede că la o intersecţie aglomerată au trecut pe roşu. A vrut să îl ia pe şofer, pardon, Boc, de urechi, dar s-a răzgândit. A zis că va fi alt om… nu se mai întoarce.
La a doua intersecţie… iar pe roşu! Deja Băse se agita în spate. La a treia, la fel. Deja nu mai poate, se ridică puţin şi observă că Boc nici nu putea să vadă dincolo de bordul maşinii. Intervine:
– Boc, ne omori pe amândoi, fii mai atent cum conduci!
– Şefu’, eu conduc?
Posted in Editoriale
5 Comments
Quintus, Voiculescu şi Iliescu la înmormântarea lui…
Cică Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin erau la negocieri. Se întâniseră să tranşeze ultimele chestiuni legate de Alianţă. Deschide Ponta mapa cu care venise, citeşte şi spune:
– Dacă mâine trebuie să vă spun din nou că Ilie Sârbu este un premier viabil… mă arunc pe geam!
Constantin se uită şi el în mapa din faţa lui şi spune:
– Dacă şi mâine vă spun că fiecare ştire dată la Antena 3 merită câte o funcţie de consilier local… mă arunc de la etaj!
Crin parcurge hârtiile lui şi spune:
– Dacă iar susţin la negocieri că viitoarele şedinţe de Guvern se ţin în oraşele unde joacă FC Barcelona… mă arunc de la etaj!
A doua zi, fiecare îşi deschide mapa, citeşte şi… se aruncă-n gol…
La înmormântarea celor trei, Ion Iliescu, Dan Voiculescu şi Mircea Ionescu-Quintus erau huiduiţi de mulţimea nemulţumită că au dispărut toţi liderii Opoziţiei.
Iliescu, ferindu-se de flegme, strigă: Dacă îmi spunea că nu îl înghite pe socră-su, îi dădeam alt nume în mapă…
Voiculescu, ascuns după un cavou, spune: Dacă ştiam că vrea să apară numai el în emisiuni, îi dădeam pe ceilalţi pe Antena 1…
Quintus, dezinvolt, zice: Degeaba mă înjuraţi, Crin îşi făcea singur mapa!
Posted in Editoriale
3 Comments
Băsescu încearcă noul bici pe Igaş, Baconschi şi Boc… Banc
Cică Băsescu a primit cadou un bici. Şi a vrut imediat să îl încerce pe cineva. I-a chemat pe Boc, Baconschi şi Igaş. Se prezintă toţi şi Băse le zice:
– Am primit bicul ăsta. Fiţi mândri, îl încep pe voi! Fiecare câte 25 pe spate, dar aveţi dreptul la câte o dorinţă. Hai, Traiane…
-Şefu’, eu vreau o pernă… spune Igaş.
Îi dă perna, dar după 7-8 lovituri se rupe şi restul… direct pe carne.
Vine apoi Baconschi:
– Şefu’, eu vreau două perne… 10-12 lovituri, pernele se rup şi restul… direct pe carne.
Vine rândul lui Boc…
-Şefu’, pot să-l pun pe Baconschi în spate?
Posted in Editoriale
Leave a comment
A dispărut Șoric… Și?
Breaking News: Aurelian Șoric, dat afară din Poliție! Apoi informații, una după alta, colegii săi de la Corpul de Control au identificat 33 de abateri disciplinare, de la lipsă de fermitate la tâmpeniile debitate în mult prea celebra conferință de presă de după asasinarea lui Gheorghe Mararu. Nu va fi sesizat Parchetul… ceea ce înseamnă că lucrurile grave ce au invadat presa în perioada aceea nu au fost confirmate de controlul desfășurat la IPJ Neamț. Sau le verifică altă instituție? Nu știu.
Mai intersant mi se pare că au fost sancționați cei care s-au solidarizat în primă fază cu fostul șef de inspectorat. Scăderi din salarii sau avertismente, probabil în funcție de cât de tare au țipat la mini-mitingul organizat pentru presă. Cred că abia aici este vorba despre un avertisment clar transmis de ministrul Traian Igaș. Ordinul e clar și milităresc: ”Comanda la mine!”
De fapt, așa cum am mai spus, toată tevatura din ultimele luni, schimbarea lui Petre Tobă (se pensionează? cum se aude) sau a lui Dan Valentin Fătuloiu (propus ambasador?) sunt doar semnale date de noul ministru că a preluat ministerul de la Vasile Blaga. Că e dificil? Sigur, până la urmă eu cred că nici măcar miniștrii ca Dan Nica sau Cristian David nu au reușit să preia cu adevărat ministerul de la oamenii lui Blaga. De exemplu, fostul șef al DGIPI a pierdut poziția pe care o avea în străinătate înainte de numire, iar acum se negociază pentru el abia o funcție de adjunct.
Sincer… după mine și schimbarea lui Cristian Baci din funcția de secretar general face parte tot din acest scenariu… În definitiv, doar așa va reuși să ia Igaș ministerul… cucerindu-l redută cu redută. Cu bătălii și evident cu pierderi.
Ah, scuze, vorbeam de Șoric… păi nu am ce să vă spun de el, un prost care s-a nimerit într-o luptă prea mare pentru el.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dan Voiculescu şi Broscuţa Miraculoasă… Probabil banc, probabil realitate
Dan Voiculescu se plimba pe marginea unui lac. La un moment dat… dă peste Broscuţa Miraculoasă, prinsă într-o plasă.
– Trecătorule, dacă mă scapi din plasa pescarilor îţi îndeplinesc trei dorinţe, dar, fii atent, e important, spune-mi numele unui aliat de-al tău şi tot ce îţi doreşti pentru tine lui i se va dărui de zece ori…
– A, ce bine, Crin Antonescu, Crin îl cheamă pe aliatul meu! Uite, prima dorinţă este să fiu preşedintele celui mai puternic partid.
– OK, dar îţi e clar că Antonescu va avea un partid de zece ori mai mare…
– Nu contează, alianţa noastră va fi înregistrată la tribunal… aşa că e bine şi pentru noi. A doua: vreau ca în partidul meu să se înscrie 10.000 de membri de la duşmani.
– OK, dar, îţi repet…
– Nu înţelegi că nu contează? Suntem aliaţi la tribunal, aşa că membrii sunt bineveniţi la oricare dintre noi…
– Bine, spune a treia dorinţă, că mă grăbesc.
– Aş vrea să fac un infarct mic…
Posted in Editoriale
1 Comment
Râmele (Ră)Sculate
Stau să mă gândesc dacă nu cumva bâlbele autorităţilor din ţara noastră legate de admiterea sau neadmiterea în spaţiul Schengen (după mine problema nu e încă tranşată) nu sunt şi o nouă lecţie privind felul în care anumiţi oameni sunt numiţi în funcţii. Mă gândesc, evident, la Teodor Baconschi. Zile precum cele pe care le trăim alimentează speculaţiile că numirea sa în Guvern, la 23 decembrie 2009, a fost doar o răsplată pentru serviciile aduse actualului preşedinte la al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale. Nici nu prea mai contează dacă e aşa sau nu. După ce va trece furia asta insipidă a cererilor în van de vacantare a fotoliului de la Cotroceni, pe de o parte, şi de comparaţii cu râmele ”sculate” la luptă cu devoratorii de melci sau wurşti, oamenii vor judeca la rece ce s-a întâmplat. Şi vor ajunge la următoarea concluzie.
Adevărata problemă a ministrului Baconschi, după mine, nu e atacul la adresa Europei făcut după ce mai toate rapoartele erau deja întocmite şi trimise mai-marilor comunităţii, ci faptul că el a fost ambasadorul nostru la Paris, timp de mai bine de 2 ani, şi acolo nu a fost în stare să-şi stabilească o serie de contacte destul de stabile măcar ca preşedintele Băsescu să nu fie silit să se plângă la televizor că nu a fost informat direct de Nicolas Sarkozy de eventuala decizie de amânare a acceptării noastre în spaţiul Schengen. (mai mult…)
Posted in Editoriale
1 Comment
”Scurtul” cu Europa al lui Băsescu a fost aşa de reuşit că şi Opoziţia a fumat ţigara de după…
Nu îmi pot explica nicicum de unde îşi culege Opoziţia din România sfătuitorii. Dacă ar avea cineva curiozitatea să facă un sondaj de opinie în acest weekend ar vedea că preşedintele Traian Băsescu a punctat la capitolul simpatie atacând atât de dur Franţa şi Germania, pentru simplul motiv că românului îi place să se spună despre el că nu se pleacă-n faţa nimănui. Că după aia o face sau că momentul de mândrie îl costă… românul se plânge abia după aceea.
Era evident pentru oricine că un astfel de discurs va capta simpatia românilor. Singurii care nu au înţeles asta au fost liderii Opoziţiei… moment mai prost decât ăsta pentru a cere demisia preşedintelui nu există. Indiferent de considerentele diplomatice, de politică externă, era clar că e o demisie cerută fără nici cea mai mică susţinere populară. Adică un eşec perfect previzibil!
Ăsta e unul din zecile de exemple de situaţii în care Băsescu sare în sondaje, iar elanul îl primeşte chiar de la cei mai mari duşmani… Sau nu or fi chiar aşa de duşmani?
Posted in Editoriale
4 Comments
Muia de la Cernavodă
Cazul de la Cernavodă conţine o uriaşă lecţie pentru presa din România. Evident, pentru cine are timp să o observe şi să o analizeze. Şi aş vrea de la început să nu mă exclud din titlu, adică să pară că majoritatea jurnaliştilor au luat-o, în timp ce eu mestecam gumă de mentă, nu, am furat-o şi eu. E vorba despre faptul că o zi întreagă s-a discutat pe toate posturile tv despre ucigaşul în serie Bogdan Mitu, în timp ce anchetatorii, ştim deja sigur, verificau informaţia că autorul uciderii soţilor Garoafă era un prieten al celui dispărut. De ce s-a întâmplat asta? Probabil din cauză că uităm prea des că presa de investigaţii, în special când e vorba despre omoruri, nu se face precum cea politică sau cea economică, o ştire, fie ea şi asumată de cineva, nu e o certitudine, până nu vezi cu ochii tăi probele. Probabil şi pentru că puţinii care am practicat acest gen de presă – poate senzaţională, poate serioasă – am ruginit. Aşa se explică de ce miercuri, toată ziua, am văzut şi am făcut numai speculaţii. Seara se vorbea de ”răsturnare de situaţie”… rahat, răsturnarea era doar o scuză pentru ce făcusem în timpul zilei. A fost o zi în care trebuia să ne reamintim că presa despre omoruri se face văzând, iar nu vorbind.
Mitu a fost prea mult un personaj central al dezbaterilor, s-a vorbit chiar de impactul psihologic al aflării veştii că ai o boală mortală. Ce boală? Să fim serioşi, singura sa boală cred că era o schizofrenie al cărei debut a fost ”baia” în Canalul Dunăre-Marea Neagră! Era înţeles cu Deli-Iorga? Nu mai fac speculaţii… mi-am readus brusc aminte cum e când o probă, aparent mică, răstoarnă brusc orice construcţie, oricât de solidă.
P.S.: În afară de asta, nu ştiu dacă fac bine că anunţ eu… mă despart astăzi profesional de un om cu care am făcut echipă timp de peste 16 ani, Lidia Mitchievici. Nu vreau să fac nici un comentariu, doar că primul articol semnat Lidia Popeangă – Al. Racoviceanu a apărut în „Evenimentul zilei“ pe 24 octombrie 1994. De atunci am văzut împreună presa scrisă crescând şi apoi decăzând şi, fără să mă laud, am jucat şi noi un rol, poate mic, poate uneori negativ, în acest fenomen. De aceea spun: Mulţumesc, Lidia, succes!
Posted in Editoriale
4 Comments
Legile lui Murphy… promulgate
Legea Salarizării unice – Amendamentul Lor: Salariile în instituţiile bugetare vor fi calculate de aşa natură ca venitul lunar al unei persoane să ajungă pentru o UNICĂ zi…
Legea Bugetului de Stat – Amendamentul Udrea: Bugetul fiecărui minister se va calcula de aşa natură încât cei care au STAT în 2010 să stea bine şi în 2011…
Legea Administraţiei Publice – Amendamentul Institutului de Medicină Legală: Românii care nu mor în iarna 2010-2011 vor regreta în iarna 2011-2012…
Posted in Editoriale
2 Comments
Cum bate criza la ușă? Boc, Boc… și un profesor constipat
Un profesor se duce la medicul de familie, ținându-se cu mâna de burtă, vizibil chinuit de durere.
– Domnule doctor, vă rog salvați-mă, sunt constipat de o săptămână. Nu mai suport crampele…
Doctorul îi dă niște laxative și îi spune să vină din nou peste câteva zile. Deprimat, profesorul se întoarce și spune că e tot constipat. Îi dă mai multe pilule. Pacientul revenea mereu, tot mai chircit de durere.
– Domnule, spune medicul, exasperat, dar ce meserie ai?
– Sunt profesor…
– Păi de ce nu ai spus de la început? Ia de aici 10 lei să mănânci ceva mai întâi…..
Posted in Editoriale
3 Comments