Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Bancurile, un 69 al românului cu guvernantul
Mulţi m-au întrebat de ce am publicat numai bancuri în perioada sărbătorilor, aproape trăgându-mă la răspundere că nu am scris despre evenimentele ce au însoţit tradiţionalele râgâituri cu iz de piftie. Răspunsul meu e simplu, deşi unora li se va părea complicat, poate chiar conţinând ceva abscons.
În primul rând, cât de proşti să îi cred eu pe cititorii mei, mulţi, puţini, câţi or fi, să nu vadă evidenţele din cazul Adrian Sobaru? Adică de unde să mai iau eu cuvinte dincolo de imaginile în care slugile Puterii se încolonau să îşi voteze Guvernul, fiind totuşi atenţi să nu calce în pata de sânge lăsată pe podeaua Parlamentului de electricianl TVR? Sau cum să explic mai bine politica Opoziţiei care s-ar retras de la votul ce tocmai ar fi rezolvat, măcar în viziunea lor, problemele sinucigaşului? Nu cred că mă citeşte vreun om destul de bou să nu priceapă că Opoziţia iarăşi nu strânsese destule voturi pentru a dărâma Cabinetul, iar cei din arcul guvernamental nu puteau amâna votul încă o zi pentru simplul fapt că… plecau în vacanţă!
Sau, alt exemplu, un post tv, care din critica Puterii se limitează de ceva timp doar la înjurarea lui Băsescu şi Udrea, a dat ştire că Sobaru îşi încheiase o asigurare de viaţă, părând totul un soi de miniconspiraţie împotriva Guvernului. Nu cred că am vreun cititor atât de încuiat să nu îşi amintească faptul că numai cu puţin timp în urmă Boc şi apropiaţii săi erau premiaţi pe podiumuri plătite taman acum când postul aproape scapă de criză. Dacă vreunul e atât de prost să nu vadă legăturile, chiar îl rog să nu mă mai citească de acum încolo.
Un ultim exemplu, anunţ de impact în timp ce primii urători cu Pluguşorul porneau pe străzi: Cristi Borcea, de la Dinamo, nu poate veni în ţară pentru că medicii americani i-au depistat o intoxicaţie cu mercur. Cititorii mei ştiu deja că magnatul e căutat de procurori pentru a da explicaţii în cazul UCM Reşiţa. Mercurul din sânge va sta acolo până se va lămuri situaţia libanezului extrădat acum câteva zile în România.
Toate astea sunt evidenţe, realităţi ştiute de toţi şi imposibil de schimbat. Cel puţin deocamdată, iar în faţa unor astfel de situaţii, mămăliga explodează, iar bancurile sunt fitilul său. Bancul este pentru români un superb strigăt de disperare, de descătuşare, un 69 virtual în care guvernantul îl f… pe român, acesta stă, dar, prin umorul său, f… şi el cum poate. Bune, rele, mai inspirate sau mai deocheate, bancurile vor fi ultimele lucruri profund româneşti care se vor arunca de la balconul Parlamentului. Odată cu speranţa…
P.S.: Cum puteam încheia altfel? Un profesor se duce la o vrăjitoare ca să îl dezlege de viaţa grea pe care o duce.
– Ca să te pot dezlega de blesteme, trebuie să îmi spui care au fost cuvintele pe care le-ai auzit când a început totul.
– „Propunerea mea pentru funcţia de prim-ministru este domnul Emil Boc…”
Posted in Editoriale
Leave a comment
Bancul Anului cu Băse. De spus la petrecerea de Revelion!
Vine Băsescu la ultima şedinţă de Guvern pe 2010, cărând după el un tablou uriaş. În imagine, el, cu mâna dreaptă la vedere. Nervos, îi ia la rost pe miniştri:
– Am observat în ultimul timp că v-aţi cam luat-o-n cap. Iniţiative de care aflu de la televizor, negocieri, proiecte de ordonanţe de care eu nu ştiu nimic… Gata, starea asta de fapt trebuie să înceteze. De acum, înainte de fiecare şedinţă a voastră treceţi întâi şi sărutaţi mâna mea dreaptă din tabloul ăsta!
Trec miniştrii prin faţa tabloului şi sărută mâna, dar preşedintele observă ceva. Treceau doi-trei miniştri, hop şi Boc, mai treceau două-trei, iar Boc, şi tot aşa. Apoi vede că Marko Bela stătea în spatele tabloului. Zice:
– Boc, ce faci acolo? Mă iei la mişto? Ce te tot bagi la coadă? Şi tu, Bela, ce mama dracului cauţi în spate?
– Şefu, se scuză Boc, nu vă enervaţi, ziceam să fie câteva în avans, poate aşa nu trece nici la anu’ nici o moţiune…
Bela iese de după tablou şi spune, mândru:
– Unguru’ nu pupă niciodată mâna românului!
Posted in Editoriale
9 Comments
Băsescu, Udrea și Blaga, în vizită la azil… Superbanc
Merg Băsescu, Udrea și Boc la un azil de bătrâni, să împartă daruri de sărbători. Doctorii le-o prezintă pe cea mai în vârstă femeie din așezământ, spunându-le oficialilor că, deși are 108 ani, femeia este foarte lucidă. Curioși, ei încep să-i pună întrebări.
– Spune, mamaie, mă cunoști? începe Boc.
– Sigur, fiule, ești Emil Boc, ai fost profesoraș în Cluj, apoi ai ajuns primar acolo. Te-a pus președinte la partid și apoi ai ajuns premier. Ce ai făcut aici…
– Lasă asta, mai bine spune dacă mă cunoști pe mine, spune Udrea.
– Da’cum, maică, să nu te știu. Ești fata aia care erai consilier la primărie, apoi te-a luat la Cotroceni și ai ținut-o numai într-un scandal, lumea vorbește multe de tine, da’ sunt aici oamenii ăștia și parcă nu aș mai spune.
Dar atunci Băsescu, nervos, țipă:
– Dacă o întreabă cineva pe babă cine sunt eu vă dau pe toți afară!
Posted in Editoriale
2 Comments
Udrea și Blaga…. Banc
Udrea se întâlnește cu Blaga și îi spune:
– Vasile, toată lumea spune de noi că ne certăm, că ne luptăm pentru partidul ăsta, eu zic, acuma, de sărbători, să facem o conferință de presă, să vadă lumea că ne înțelegem bine. Ideal ar fi tu să-mi spui ceva cald și lumea o să ne lase-n pace…
Zis și făcut, organizează ei conferința, vine toată presa, stau Blonda și Buldogul la poze. La un moment dat, ea zice:
– Și acum colegul meu, domnul Blaga o să îmi spună de față cu dumneavoastră ceva cald…
– Doamnă ministru, dragă Elena… arză-te-ar focul!!!!!!!!!!!!!!!
Posted in Editoriale
1 Comment
Cum s-a ajuns la tăierile de anul ăsta… Banc nou cu Boc și Băse
Băse l-a chemat pe Boc să discute cât să taie din salariile bugetarilor și din pensii.
– Auzi, Emile, câte partide sunt în coaliția asta care te susține?
– Patru, șefu, PDL, UNPR, UDMR și minoritățile… Da să știți că ăștia vor să taie cel mult 5%.
– Auzi, tai din salarii câte 5 procente pentru fiecare partid, așa, asta înseamnă 20%… Și mai tai 5% din partea mea…
– Am înțeles… Iese… 25%. Șefu, la pensii o să fie mai greu, UDMR și UNPR nu vor să taie nimic…
– Atunci sunt 10% de la voi și cu 5% din partea mea…
Posted in Editoriale
3 Comments
Udrea și Băsescu, la înmormântarea lui…. Banc
Cică, extenuat de lupta pentru ieșirea din criză și chinuit de faptul că românii nu îi apreciază eforturile… moare Boc. Funeralii naționale, doliu până în cele mai mici așezări, se pare că oamenii, când era deja prea târziu, pricepeau în sfârșit că a fost un erou. La înmormântare, Băsescu plânge de sare cămașa de pe el, și-ar fi smuls șuvița, dacă ar mai fi avut-o. Lângă el, cernită toată, Udrea suspina și ea. Când se termină totul, la ieșirea din cimitir, ea se apleacă la urechea lui și îi șoptește:
– Auzi, Traiane, acum că nu mai e Boc… crezi că ar fi posibil să îi iau locul?
– Sigur, dar grăbește-te să nu apuce ăștia să astupe groapa!
Posted in Editoriale
1 Comment
Hm!
Ce idee! Un editorial în care să spui ceva destul de interesant cât să încheie un an. Greu dacă nu apelezi la cel mai frumos strigăt de disperare al românilor, bancurile… Şi, ascultând promisiunile ce curg pe bandă rulantă la televizor, mă gândesc la un iluzoriu discurs ţinut de Traian Băsescu înainte de Sărbătorile de iarnă: ”Români, vreau să vă mulţumesc pentru că aţi manifestat răbdare în acest an şi aţi suportat măsurile de austeritate, de aceea, fiecare cetăţean va primi câte un cec de 1.000 de lei!!!!!”. Urale în stradă, discursul continuă: „Şi dacă lucrurile vor merge la fel şi în 2011, promit că, la anul, Boc va semna aceste cecuri!!!!!!”. La finalul discursului subscriem şi noi, întreaga redacţie:
Un Crăciun fericit şi un An Nou… altfel decât cel ce tocmai se încheie!
Posted in Editoriale
1 Comment
Nu, nu ne-aţi ucis viitorul!
Am văzut cum un om, tatăl unui copil mic, a vrut să se sinucidă în faţa camerelor de luat vederi. Am văzut apoi oamenii Puterii cum votează ca Guvernul lor să rămână la Palatul Victoria. Nu am văzut nici o ezitare înainte de a îşi continua neabătut drumul ce evident merge împotriva voinţei poporului. Şi atunci mi-am dat seama de ceva. Sunt un păcătos, e clar asta, dar înaintea mea, la coadă pentru a arde în Iad, sunt mulţi, foarte mulţi.
Şi am mai înţeles ceva, viitorul nu l-au ucis Ei, ci noi, tăcând…
Posted in Editoriale
5 Comments
Sezonul transferurilor în masă în presă
La începutul anului viitor veţi vedea pe alte posturi foarte mulţi jurnalişti ale căror nume le asimilaţi unor anumite televiziuni. Pentru a nu apărea confuzii, ştiu eu, să vă uitaţi, de exemplu, la B1 şi să credeţi că sunt ştirile de la Antena 3, m-am gândit să vă spun câteva lucruri, cele mai multe fiind cunoscute de noi, gazetarii, dar pe care evităm să le spunem, de cele mai multe ori doar pentru a nu ne strica relaţiile cu o televiziune sau alta.
Prima lovitură cu o migraţie în masă a reuşit-o Antena 3, care a atras mulţi realizatori, reporteri, producători de la Realitatea TV. A fost relativ uşor, pentru că la postul din Piaţa Presei Libere nu se plătiseră de mult salariile, iar zvonurile privind iminenta arestare a lui Sorin Ovidiu Vîntu şi închiderea staţiei au produs panică.
La Antene se făceau angajari, deşi fuseseră daţi afară oameni, iar salariile celor rămaşi au fost diminuate, pentru că trustul Intact se pregătea pentru un cutremur, plecarea lui Sorin Oancea la B1 TV, eveniment previzibil încă din vară. Aşa cum era de bănuit, Oancea va atrage după el mulţi dintre angajaţii vechi din Antene. Deja Mihai Gâdea, a cărui structură este cea mai vizată de plecări, contabilizează demisiile şi se gândeşte la soluţii. Plecările din Realitatea au fost stopate după plata restanţelor, aşa că o soluţie ar fi vânătoarea de noi nume, unde altundeva, dacă nu în şcoli? Se pare că o soluţie va fi o ”făbricuţă” de vedete din fosta Casă a Scânteii.
La B1 reţeta se pare că va fi o combinaţie între ştirile ce au lansat Antena 3 şi divertismentul ce a menţinut Antena 1 în top, de aceea, aşa cum spun sursele mele, vom avea aici o televiziune de ştiri până vineri seara, când va deveni brusc o televiziune generalistă. Un zvon tot mai insistent este cel privind venirea Mihaelei Rădulescu pentru o emisiune sâmbăta sau duminica. Oamenii pe care schimbarea în acţionariat i-a prins în postul din Calea Victoriei au două întrebări: rămân emisiunile realizate împreună cu ziariştii de la „Evenimentul zilei” şi cele făcute de oamenii cu ”aplecări” ezoterice, ultimele făcând diferenţa în weekenduri între B1 şi alte televiziuni? Răspunsul la ambele întrebări este, potrivit surselor mele, ”da”, cu menţiunea ”deocamdată” la una dintre ele.
Concluzie: plecări în masă de la Realitatea la Antena 3, plecări de la Antenă la B1 şi de la B1 la mai noua 10 TV. Completări la primele două enumerate cu începători în ale breslei… Ceea ce nu e neapărat un lucru rău.
Posted in Editoriale
Leave a comment
De ce ar demisiona Ridzi?
Primul impuls al meu după ce am văzut votul dat de Parlament în cazul Monicăi Iacob-Ridzi a fost să mă întreb de ce nu demisionează femeia asta. Apoi am văzut că apar şi reacţii ale colegilor ei de partid, Elena Udrea, Sulfina Barbu, Cezar Preda, şi m-am gândit că ”uite, bă, le-a venit şi ăstora mintea la cap”! Apoi am avut ceva timp liber şi mi-am pus alte întrebări.
Prima e să demisioneze de unde? Din Parlament? Şi care ar fi câştigul PDL? Pierde un vot – şi nu e puţin lucru, în condiţiile în care Opoziţia se va trezi cândva – şi se vor organiza alegeri anticipate în colegiul unde fostul ministru a ieşit deputat. Adică în Hunedoara, fieful soţului ei, creditat cu 52% din opţiunile electoratului. Doar dacă Dumnezeu i-a luat minţile lui Tiberiu Ridzi, pedeliştii ar mai putea câştiga în acea zonă un nou mandat! Completez acum prima întrebare: de ce ar fi nebuni cei de la PDL să o facă pe Ridzi să demisioneze din Parlament?
Atunci poate că ei vor ca ea să plece din partid şi să rămână în Parlament. Ar fi, ’or crede ei, un câştig de imagine dacă formal Ridzi nu mai are statutul de membru, dar voteză de fiecare dată cu partidul din care a plecat? Eu nu reuşesc să văd acest avantaj, dimpotrivă, abia atunci se va specula că despărţirea s-a făcut doar de formă. Şi imaginile cu ea dându-i carnetul de partid frumoasei EBA, după ce a jucat ca independentă în campania pentru europarlamentare, sau cele de la festivităţile devenite astăzi subiect de dosar vor curge pe toate ecranele patriei.
Poate că demersul celor din PDL vizează înfăptuirea Justiţiei, după ce şi votul lor a contribuit la blocarea ei? Nu cred că nu au chiar nici un jurist prin preajmă care să le spună că demisia ei din Parlament sau din partid nu mai poate schimba nimic.
Dar absolut nimic… În percepţia publică, fostul ministru al tineretului rămâne pedelistă.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Bancurile, un 69 al românului cu guvernantul
Mulţi m-au întrebat de ce am publicat numai bancuri în perioada sărbătorilor, aproape trăgându-mă la răspundere că nu am scris despre evenimentele ce au însoţit tradiţionalele râgâituri cu iz de piftie. Răspunsul meu e simplu, deşi unora li se va părea complicat, poate chiar conţinând ceva abscons.
În primul rând, cât de proşti să îi cred eu pe cititorii mei, mulţi, puţini, câţi or fi, să nu vadă evidenţele din cazul Adrian Sobaru? Adică de unde să mai iau eu cuvinte dincolo de imaginile în care slugile Puterii se încolonau să îşi voteze Guvernul, fiind totuşi atenţi să nu calce în pata de sânge lăsată pe podeaua Parlamentului de electricianl TVR? Sau cum să explic mai bine politica Opoziţiei care s-ar retras de la votul ce tocmai ar fi rezolvat, măcar în viziunea lor, problemele sinucigaşului? Nu cred că mă citeşte vreun om destul de bou să nu priceapă că Opoziţia iarăşi nu strânsese destule voturi pentru a dărâma Cabinetul, iar cei din arcul guvernamental nu puteau amâna votul încă o zi pentru simplul fapt că… plecau în vacanţă!
Sau, alt exemplu, un post tv, care din critica Puterii se limitează de ceva timp doar la înjurarea lui Băsescu şi Udrea, a dat ştire că Sobaru îşi încheiase o asigurare de viaţă, părând totul un soi de miniconspiraţie împotriva Guvernului. Nu cred că am vreun cititor atât de încuiat să nu îşi amintească faptul că numai cu puţin timp în urmă Boc şi apropiaţii săi erau premiaţi pe podiumuri plătite taman acum când postul aproape scapă de criză. Dacă vreunul e atât de prost să nu vadă legăturile, chiar îl rog să nu mă mai citească de acum încolo.
Un ultim exemplu, anunţ de impact în timp ce primii urători cu Pluguşorul porneau pe străzi: Cristi Borcea, de la Dinamo, nu poate veni în ţară pentru că medicii americani i-au depistat o intoxicaţie cu mercur. Cititorii mei ştiu deja că magnatul e căutat de procurori pentru a da explicaţii în cazul UCM Reşiţa. Mercurul din sânge va sta acolo până se va lămuri situaţia libanezului extrădat acum câteva zile în România.
Toate astea sunt evidenţe, realităţi ştiute de toţi şi imposibil de schimbat. Cel puţin deocamdată, iar în faţa unor astfel de situaţii, mămăliga explodează, iar bancurile sunt fitilul său. Bancul este pentru români un superb strigăt de disperare, de descătuşare, un 69 virtual în care guvernantul îl f… pe român, acesta stă, dar, prin umorul său, f… şi el cum poate. Bune, rele, mai inspirate sau mai deocheate, bancurile vor fi ultimele lucruri profund româneşti care se vor arunca de la balconul Parlamentului. Odată cu speranţa…
P.S.: Cum puteam încheia altfel? Un profesor se duce la o vrăjitoare ca să îl dezlege de viaţa grea pe care o duce.
– Ca să te pot dezlega de blesteme, trebuie să îmi spui care au fost cuvintele pe care le-ai auzit când a început totul.
– „Propunerea mea pentru funcţia de prim-ministru este domnul Emil Boc…”
Posted in Editoriale
Leave a comment
Bancul Anului cu Băse. De spus la petrecerea de Revelion!
Vine Băsescu la ultima şedinţă de Guvern pe 2010, cărând după el un tablou uriaş. În imagine, el, cu mâna dreaptă la vedere. Nervos, îi ia la rost pe miniştri:
– Am observat în ultimul timp că v-aţi cam luat-o-n cap. Iniţiative de care aflu de la televizor, negocieri, proiecte de ordonanţe de care eu nu ştiu nimic… Gata, starea asta de fapt trebuie să înceteze. De acum, înainte de fiecare şedinţă a voastră treceţi întâi şi sărutaţi mâna mea dreaptă din tabloul ăsta!
Trec miniştrii prin faţa tabloului şi sărută mâna, dar preşedintele observă ceva. Treceau doi-trei miniştri, hop şi Boc, mai treceau două-trei, iar Boc, şi tot aşa. Apoi vede că Marko Bela stătea în spatele tabloului. Zice:
– Boc, ce faci acolo? Mă iei la mişto? Ce te tot bagi la coadă? Şi tu, Bela, ce mama dracului cauţi în spate?
– Şefu, se scuză Boc, nu vă enervaţi, ziceam să fie câteva în avans, poate aşa nu trece nici la anu’ nici o moţiune…
Bela iese de după tablou şi spune, mândru:
– Unguru’ nu pupă niciodată mâna românului!
Posted in Editoriale
9 Comments
Băsescu, Udrea și Blaga, în vizită la azil… Superbanc
Merg Băsescu, Udrea și Boc la un azil de bătrâni, să împartă daruri de sărbători. Doctorii le-o prezintă pe cea mai în vârstă femeie din așezământ, spunându-le oficialilor că, deși are 108 ani, femeia este foarte lucidă. Curioși, ei încep să-i pună întrebări.
– Spune, mamaie, mă cunoști? începe Boc.
– Sigur, fiule, ești Emil Boc, ai fost profesoraș în Cluj, apoi ai ajuns primar acolo. Te-a pus președinte la partid și apoi ai ajuns premier. Ce ai făcut aici…
– Lasă asta, mai bine spune dacă mă cunoști pe mine, spune Udrea.
– Da’cum, maică, să nu te știu. Ești fata aia care erai consilier la primărie, apoi te-a luat la Cotroceni și ai ținut-o numai într-un scandal, lumea vorbește multe de tine, da’ sunt aici oamenii ăștia și parcă nu aș mai spune.
Dar atunci Băsescu, nervos, țipă:
– Dacă o întreabă cineva pe babă cine sunt eu vă dau pe toți afară!
Posted in Editoriale
2 Comments
Udrea și Blaga…. Banc
Udrea se întâlnește cu Blaga și îi spune:
– Vasile, toată lumea spune de noi că ne certăm, că ne luptăm pentru partidul ăsta, eu zic, acuma, de sărbători, să facem o conferință de presă, să vadă lumea că ne înțelegem bine. Ideal ar fi tu să-mi spui ceva cald și lumea o să ne lase-n pace…
Zis și făcut, organizează ei conferința, vine toată presa, stau Blonda și Buldogul la poze. La un moment dat, ea zice:
– Și acum colegul meu, domnul Blaga o să îmi spună de față cu dumneavoastră ceva cald…
– Doamnă ministru, dragă Elena… arză-te-ar focul!!!!!!!!!!!!!!!
Posted in Editoriale
1 Comment
Cum s-a ajuns la tăierile de anul ăsta… Banc nou cu Boc și Băse
Băse l-a chemat pe Boc să discute cât să taie din salariile bugetarilor și din pensii.
– Auzi, Emile, câte partide sunt în coaliția asta care te susține?
– Patru, șefu, PDL, UNPR, UDMR și minoritățile… Da să știți că ăștia vor să taie cel mult 5%.
– Auzi, tai din salarii câte 5 procente pentru fiecare partid, așa, asta înseamnă 20%… Și mai tai 5% din partea mea…
– Am înțeles… Iese… 25%. Șefu, la pensii o să fie mai greu, UDMR și UNPR nu vor să taie nimic…
– Atunci sunt 10% de la voi și cu 5% din partea mea…
Posted in Editoriale
3 Comments
Udrea și Băsescu, la înmormântarea lui…. Banc
Cică, extenuat de lupta pentru ieșirea din criză și chinuit de faptul că românii nu îi apreciază eforturile… moare Boc. Funeralii naționale, doliu până în cele mai mici așezări, se pare că oamenii, când era deja prea târziu, pricepeau în sfârșit că a fost un erou. La înmormântare, Băsescu plânge de sare cămașa de pe el, și-ar fi smuls șuvița, dacă ar mai fi avut-o. Lângă el, cernită toată, Udrea suspina și ea. Când se termină totul, la ieșirea din cimitir, ea se apleacă la urechea lui și îi șoptește:
– Auzi, Traiane, acum că nu mai e Boc… crezi că ar fi posibil să îi iau locul?
– Sigur, dar grăbește-te să nu apuce ăștia să astupe groapa!
Posted in Editoriale
1 Comment
Hm!
Ce idee! Un editorial în care să spui ceva destul de interesant cât să încheie un an. Greu dacă nu apelezi la cel mai frumos strigăt de disperare al românilor, bancurile… Şi, ascultând promisiunile ce curg pe bandă rulantă la televizor, mă gândesc la un iluzoriu discurs ţinut de Traian Băsescu înainte de Sărbătorile de iarnă: ”Români, vreau să vă mulţumesc pentru că aţi manifestat răbdare în acest an şi aţi suportat măsurile de austeritate, de aceea, fiecare cetăţean va primi câte un cec de 1.000 de lei!!!!!”. Urale în stradă, discursul continuă: „Şi dacă lucrurile vor merge la fel şi în 2011, promit că, la anul, Boc va semna aceste cecuri!!!!!!”. La finalul discursului subscriem şi noi, întreaga redacţie:
Un Crăciun fericit şi un An Nou… altfel decât cel ce tocmai se încheie!
Posted in Editoriale
1 Comment
Nu, nu ne-aţi ucis viitorul!
Am văzut cum un om, tatăl unui copil mic, a vrut să se sinucidă în faţa camerelor de luat vederi. Am văzut apoi oamenii Puterii cum votează ca Guvernul lor să rămână la Palatul Victoria. Nu am văzut nici o ezitare înainte de a îşi continua neabătut drumul ce evident merge împotriva voinţei poporului. Şi atunci mi-am dat seama de ceva. Sunt un păcătos, e clar asta, dar înaintea mea, la coadă pentru a arde în Iad, sunt mulţi, foarte mulţi.
Şi am mai înţeles ceva, viitorul nu l-au ucis Ei, ci noi, tăcând…
Posted in Editoriale
5 Comments
Sezonul transferurilor în masă în presă
La începutul anului viitor veţi vedea pe alte posturi foarte mulţi jurnalişti ale căror nume le asimilaţi unor anumite televiziuni. Pentru a nu apărea confuzii, ştiu eu, să vă uitaţi, de exemplu, la B1 şi să credeţi că sunt ştirile de la Antena 3, m-am gândit să vă spun câteva lucruri, cele mai multe fiind cunoscute de noi, gazetarii, dar pe care evităm să le spunem, de cele mai multe ori doar pentru a nu ne strica relaţiile cu o televiziune sau alta.
Prima lovitură cu o migraţie în masă a reuşit-o Antena 3, care a atras mulţi realizatori, reporteri, producători de la Realitatea TV. A fost relativ uşor, pentru că la postul din Piaţa Presei Libere nu se plătiseră de mult salariile, iar zvonurile privind iminenta arestare a lui Sorin Ovidiu Vîntu şi închiderea staţiei au produs panică.
La Antene se făceau angajari, deşi fuseseră daţi afară oameni, iar salariile celor rămaşi au fost diminuate, pentru că trustul Intact se pregătea pentru un cutremur, plecarea lui Sorin Oancea la B1 TV, eveniment previzibil încă din vară. Aşa cum era de bănuit, Oancea va atrage după el mulţi dintre angajaţii vechi din Antene. Deja Mihai Gâdea, a cărui structură este cea mai vizată de plecări, contabilizează demisiile şi se gândeşte la soluţii. Plecările din Realitatea au fost stopate după plata restanţelor, aşa că o soluţie ar fi vânătoarea de noi nume, unde altundeva, dacă nu în şcoli? Se pare că o soluţie va fi o ”făbricuţă” de vedete din fosta Casă a Scânteii.
La B1 reţeta se pare că va fi o combinaţie între ştirile ce au lansat Antena 3 şi divertismentul ce a menţinut Antena 1 în top, de aceea, aşa cum spun sursele mele, vom avea aici o televiziune de ştiri până vineri seara, când va deveni brusc o televiziune generalistă. Un zvon tot mai insistent este cel privind venirea Mihaelei Rădulescu pentru o emisiune sâmbăta sau duminica. Oamenii pe care schimbarea în acţionariat i-a prins în postul din Calea Victoriei au două întrebări: rămân emisiunile realizate împreună cu ziariştii de la „Evenimentul zilei” şi cele făcute de oamenii cu ”aplecări” ezoterice, ultimele făcând diferenţa în weekenduri între B1 şi alte televiziuni? Răspunsul la ambele întrebări este, potrivit surselor mele, ”da”, cu menţiunea ”deocamdată” la una dintre ele.
Concluzie: plecări în masă de la Realitatea la Antena 3, plecări de la Antenă la B1 şi de la B1 la mai noua 10 TV. Completări la primele două enumerate cu începători în ale breslei… Ceea ce nu e neapărat un lucru rău.
Posted in Editoriale
Leave a comment
De ce ar demisiona Ridzi?
Primul impuls al meu după ce am văzut votul dat de Parlament în cazul Monicăi Iacob-Ridzi a fost să mă întreb de ce nu demisionează femeia asta. Apoi am văzut că apar şi reacţii ale colegilor ei de partid, Elena Udrea, Sulfina Barbu, Cezar Preda, şi m-am gândit că ”uite, bă, le-a venit şi ăstora mintea la cap”! Apoi am avut ceva timp liber şi mi-am pus alte întrebări.
Prima e să demisioneze de unde? Din Parlament? Şi care ar fi câştigul PDL? Pierde un vot – şi nu e puţin lucru, în condiţiile în care Opoziţia se va trezi cândva – şi se vor organiza alegeri anticipate în colegiul unde fostul ministru a ieşit deputat. Adică în Hunedoara, fieful soţului ei, creditat cu 52% din opţiunile electoratului. Doar dacă Dumnezeu i-a luat minţile lui Tiberiu Ridzi, pedeliştii ar mai putea câştiga în acea zonă un nou mandat! Completez acum prima întrebare: de ce ar fi nebuni cei de la PDL să o facă pe Ridzi să demisioneze din Parlament?
Atunci poate că ei vor ca ea să plece din partid şi să rămână în Parlament. Ar fi, ’or crede ei, un câştig de imagine dacă formal Ridzi nu mai are statutul de membru, dar voteză de fiecare dată cu partidul din care a plecat? Eu nu reuşesc să văd acest avantaj, dimpotrivă, abia atunci se va specula că despărţirea s-a făcut doar de formă. Şi imaginile cu ea dându-i carnetul de partid frumoasei EBA, după ce a jucat ca independentă în campania pentru europarlamentare, sau cele de la festivităţile devenite astăzi subiect de dosar vor curge pe toate ecranele patriei.
Poate că demersul celor din PDL vizează înfăptuirea Justiţiei, după ce şi votul lor a contribuit la blocarea ei? Nu cred că nu au chiar nici un jurist prin preajmă care să le spună că demisia ei din Parlament sau din partid nu mai poate schimba nimic.
Dar absolut nimic… În percepţia publică, fostul ministru al tineretului rămâne pedelistă.
Posted in Editoriale
Leave a comment



