Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Nu cred că USL va înghiți un premier independent
Sunt siderat de agitația din ultimele ore, nici dacă proaspăt înființata USL ar face farmece nu s-ar aranja așa lucrurile. Punctul de plecare al întregului lor program politic – știți care, vorba președintelui, ”Jos Băsescu! Jos Boc!” – este căderea Guvernului Emil Boc. De la asta pleacă apoi toate, un Cabinet condus de un premier desemnat de Uniune, respingerea ideii de către Cotroceni, apoi dispute pe alte nume și… suspendarea, dacă lucrurile nu se rezolvă.
Sincer nu știu dacă se va ajunge aici, dar dacă se va întâmpla, pesediștii, liberalii și conservatorii vor ține cu dinții de respingerea oricărei propuneri venită dinspre Traian Băsescu. Evident, asta dacă Opoziția este chiar Opoziție.
Nu știu care va fi evoluția evenimentelor, dar soluția cea mai bună pentru Traian Băsescu este să îl păstreze pe Boc ( pentru a nu deschide o cutie a Pandorei) iar pentru USL este ca actualul premier să cadă în plasa himerei păstrării PD-L, cedând în schimb Palatul Victoria. Pentru că întrebarea ce se va pune atunci este: care PD-L? Unul fără Blaga, Videanu, Berceanu…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Hrebenciuc minte
Poate pe cei mai mulţi dintre dumneavoastră afirmaţia din titlu nu îi surprinde… Şi nu mă refer numai la cei care urăsc atât de mult PSD încât Viorel Hrebenciuc li se pare simbolul răului în politica de pe aici, ci şi la unii dintre susţinătorii stângii. Când spun asta mă refer la afirmaţia acestuia cum că Dan Nica a fost îndepărtat de la conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor după ce a declanşat un control printre poliţiştii de frontieră de la Stamora Moraviţa, protagoniştii unuia dintre dosarele ce fac furori acum. Controlul ar fi fost declanşat în septembrie 2009, lună în care Nica a fost schimbat, consecinţa fiind ieşirea PSD de la guvernare. Nu e adevărat, planul de control fusese pus la cale încă din luna iulie, când ministrul vizitase ţările din fosta Iugoslavie, fiind stabilită inclusiv infiltrarea unor ofiţeri sub acoperire, dar ancheta nu a primit nici avizul unui general din minister, nici pe cea a ministrului. Aşa că Nica doar a promis unor parteneri de dialog internaţional că va face verificări la Stamora, dar nu a făcut-o. De ce? Nu ştiu. Opt luni mai târziu, pe 28 mai 2010, un raport al SRI citit în şedinţa CSAT a dus la declanşarea amplelor operaţiuni de la frontieră.
P.S.: Vasile Marica este verificat în dosarele frontierelor, dar, din informaţiile mele, nu este singururl lider sindical cercetat. Pe listă se mai află o persoană din conducerea Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual şi una din conducerea „Pro Lex”…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Două partide noi, nu doar unul
Am auzit în ultimul timp tot mai multe voci, evident din Partidul Democrat Liberal sau apropiate lui, care vorbesc despre un nou partid, probabil fomaţiunea politică descrisă atât de plastic de Sebastian Lăzăroiu ca fiind „Alba ca Zăpada” politicii româneşti. Aceste voci spun că e nevoie de un partid care să nu mai aibă în componenţa sa elementele ce dezamăgesc la toate celelalte partide. Una dintre principalele trăsături pare a fi intransigenţa faţă de corupţie. Dar dintr-o întrebare, cred eu legitimă, s-ar putea să se nască ideea încă unui partid nou. Sigur, oricum toate sunt numai supoziţii.
S-a vorbit mai mult decât de obicei despre „Albă ca Zăpada” după ce în Parlament s-a consumat evenimentul Dan Păsat, dar adevărul este că o asemenea idee/iniţiativă nu se naşte de la un singur eveniment, hai două, dacă o considerăm şi pe Monica Iacob-Ridzi. Ideea e mult mai veche şi marşează, probabil, pe un set de valori – sau mesaje electorale, spuneţi-le cum vreţi – care cândva au fost de succes. Dar până unde merge intransigenţa? Cât să spui că nu îl cunoşti pe un om dacă e pus sub învinuire? Cât să ieşi la televizor şi să îl înjuri?
De aici s-ar putea naşte al doilea partid, care ar putea fi un PDL transformat. Declaraţiile mai multor lideri legate de cei cercetaţi în afacerea de la Vama Halmeu deschid deja acest drum. Un drum al unui partid în care să nu mai fie fiecare pentru sine. Evident, aşa cum am văzut eu din acele declaraţii, a recunoaşte că îl ştii pe unul nu înseamnă să te duci la procuror să îi ceri să îl lase-n pace pe respectivul, nici să îl bagi în portbagajul maşinii şi să-l scoţi peste graniţă, dar nici nu se poate la infinit ca o rezoluţie a unui procuror să ţină loc de condamnare la linşaj public. Până la urmă, a respecta justiţia înseamnă şi a respecta prezumţia de nevinovăţie…
P.S.: De fapt, după mine, discuţiile despre un partid nou ascund doar o ameninţare, aşa cum problema suspendării preşedintelui este doar un argument în viitoarea dispută dintre Cotroceni şi USL privind desemnarea unui premier. Mesajul ar putea fi că, dacă la alegerile din PDL nu iese un reprezentant al aşa-zisei aripi reformatoare, o parte din partid s-ar putea rupe, iniţiind un partid ce ar putea beneficia şi de sprijinul lui Traian Băsescu. Sunt doar speculaţii, aşa cum e şi aceea că, chemată de cei speriaţi de iminenta rupere a partidului, Elena Udrea ar putea candida şi ea la şefia PDL… Vorbe…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Niciodată nu a mers ca acum… Preşedintele juca şah cu un buldog
Cică Băsescu juca şah în parc cu un buldog. Se adună lumea în jurul lor şi toţi se minunau. La un moment dat, după ce vede cum câinele mută o piesă, unul zice:
– Domnule preşedinte, dar buldogul dumneavoastră chiar ştie să joace şah!
– Ştie pe dracu’, e a patra partidă pe care o pierde…
P.S.: Mai mulţi lideri ai PDL au dat zilele astea o lecţie de politică de partid. Da, îl cunoaştem pe Eugeniu Petrescu. Da, îl cunosc pe Radu Mărginean. În definitiv a cunoaște pe cineva nu e o infracțiune, iar a fi alături de un om la necaz nu înseamnă neapărat trafic de influență. Între aceste gesturi și lanțul viu de la Curtea de Apel Pitești e o mare diferență.
Posted in Editoriale
3 Comments
O întrebare pentru Preşedinţie: De ce doar Regina şi nu şi Regele? Şi încă una, pentru noi toţi: Câte Regine sunt? 2?
Toţi l-am auzit pe preşedintele Traian Băsescu spunând că îşi doreşte şi el ca în acţiunile ce vizează Punctele de Trecere a Frontierei să fie prinsă şi Regina care conduce din umbră reţelele de traficanţi de funcţii, de ţigări de contrabandă şi de ce or mai trafica ei pe acolo. Foarte frumos, aş spune, prins în şarada unui lider sindical, preşedintele nu face decât să confirme că urmăreşte ancheta asta. Că o face din 28 iunie 2010, când George Maior a prezentat deja prea celebrul său raport în şedinţa CSAT, sau din 30 septembrie, când, în urma unei analize prezentate tot la CSAT, era clar că protocolul pentru combaterea evaziunii fiscale încheiat între Sebastian Vlădescu şi Vasile Blaga era apă de ploaie, nu prea mai are importanţă. Sau are… dar nu în mica mea demonstraţie de astăzi.
Ce mă interesează, furat fiind şi eu de glumiţele liderului sindical Vasile Lincu, este de ce nimeni, dar absolut nimeni, nu vrea să fie prins şi Regele din această stupidă partidă de şah între stat şi restul lumii? Sigur, poate că statul îi pregăteşte Regelui o pedeapsă mai cumplită… să zicem singurătatea? Lipsit de pioni, cai, nebuni, ture şi chiar de Regina sa, Regele se va plictisi cumplit şi s-ar putea sinucide, cuprins fiind şi de remuşcări că a întinat imaginea politicii româneşti!
Pe de altă parte, mai mulţi cunoscuţi de-ai mei au o teorie interesantă. Că la această oră asistăm la două partide de şah, fiecare ţintind să ia Regina adversarului. Prima este cea plecată într-adevăr de la protocoalele de colaborare decise în CSAT, rezultatul vizibil deocamdată fiind arestările pe bandă rulantă din punctele vamale, iar a doua este cea de la Bihor, independentă de prima, ce are ţintele ei. Arta jucătorului ar fi să combine cele două partide, pentru că, dacă amândouă merg până la capăt, PDL ar pierde două Regine… Cea mai bună confirmare a acestei teorii este că ieri preşedintele a diferenţiat clar, într-un interviu radiofonic, cele două anchete, cea de la Bihor, de exemplu, lasă loc unui ”joc politic de cea mai joasă speţă”.
Hai că ne-a tâmpit pe toţi Lincu ăsta cu metaforele lui!
Posted in Editoriale
1 Comment
Taguri: Băsescu, Blaga, Vlădescu, Vamă, SRI, evaziune fiscală, CSAT…
Câteva din evenimentele recente m-au făcut să simt nevoia să aduc unele mici clarificări, pe care bănuiesc, sper, că le ştiaţi deja.
1. Documentul SRI, un raport privind evaziunea fiscală sprijinită de lucrători de la punctele de trecere a frontierei, prezentat de preşedintele Traian Băsescu la televizor este unul dintre documentele discutate în şedinţa CSAT din 28 iunie 2010. Raportul a fost citit membrilor CSAT chiar de directorul serviciului, George Maior. Pornind de la aceste constatări, s-a hotărât atunci înfiinţarea unui grup de lucru care să permită o mai bună colaborare a Ministerelor de Interne şi Finanţe cu Parchetul General. Documentul SRI viza mai multe domenii de evaziune fiscală, pornind de la produsele agroalimentare, construcţii, produse din alcool şi tutun şi ajungând la produsele energetice.
Atunci s-a decis şi ca la nivelul fiecărui judeţ să fie înfiinţat un grup de acţiune local. Sunt curios dacă astfel de grupuri au funcţionat şi în judeţele Suceava, Timiş sau Caraş-Severin, unde s-au făcut acum arestările în masă? Şi dacă da, cine a făcut parte din ele? Şi de ce respectivele grupuri de acţiune nu au fost cooptate/folosite la acţiunile în forţă din ultimul timp?
2. Şedinţa CSAT venea pe fondul unei preocupări mai vechi a Guvernului Emil Boc pentru combaterea evaziunii fiscale şi a contrabandei. Miniştrii Sebastian Vlădescu şi Vasile Blaga au şi întocmit, în 14 mai 2010, un plan comun de acţiune, anunţat cu pompă într-o conferinţă de presă. Vlădescu a şi declarat atunci că demisionează dacă planul său nu aduce rezultate concrete în mai puţin de 6 luni. Nu a mai fost nevoie de vreo evaluare, el fiind remaniat în septembrie!
Nu cred că mai e nevoie să spun că ministerele reprezentate de Vasile Blaga şi Sebastian Vlădescu la şedinţa CSAT din 28 iunie 2010 sunt cele vizate de reţinerile cu autobuzul din aceste zile! Sau că proaspăt învinuitul director Radu Mărginean era şi atunci şeful vămilor din România… Spun asta pentru că Traian Băsescu a declarat că de la acea şedinţă a Consiliului au pornit acţiunile ce răvăşesc acum frontieriştii.
3. Măsurile hotărâte în iunie au fost discutate la încă o şedinţă a CSAT, pe 30 septembrie 2010, bilanţul acţiunilor de până atunci fiind de un plus de 361 de milioane de euro ce ar fi trebuit să ajungă la bugetul de stat. Sigur, la acea dată, locul remaniatului Vlădescu şi cel al lui Blaga, luat de valul de caschete aruncate în stradă la mitingul din 14 septembrie, fuseseră luate de Gheorghe Ialomiţianu şi de Traian Igaş. Ba chiar pentru cel de-al doilea era prima şedinţă CSAT la care participa ca ministru de interne. La vremea respectivă, potrivit datelor comunicate presei, în punctele vamale din mai multe zone ale ţării erau deja instalate camerele de supraveghere ale procurorilor şi ale ofiţerilor DGA.
4. La final, o întrebare la care încă nu am răspuns: ”Regina” din şaradele sindicaliştilor a participat vreodată la vreo şedinţă a CSAT?
Posted in Editoriale
Leave a comment
Ce ai făcut, Roberta? Păsat nu e Legea pensiilor!
M-am tot gândit la ce s-o fi întâmplat ieri la Camera Deputaţilor de nu a trecut de plen cererea procurorilor de reţinere a lui Dan Păsat. Am zis la început că o fi vorba despre frăţia corbilor, ştiţi care, cei care nu îşi scot ochii unii altora, dar nu cred că Păsat şi-a făcut chiar aşa de mulţi prieteni în grupul parlamentar condus de incisivul Mircea Toader.
Apoi am luat în calcul faptul că poate membrii coaliţiei de la guvernare iau foarte în serios nou-formata Uniune Social-Liberală şi e nevoie de gesturi de solidaritate pentru a ţine strâns de orice vot din Parlament, or, se ştie că mulţi traseişti sunt atraşi de culoarea portocalie doar de faptul că apropierea de Putere le dă senzaţia că sunt protejaţi de lege. Dacă văd că pot fi arestaţi uşor…
De fapt, soluţia este mult mai simplă… Roberta Anastase a fost prezentă la şedinţă, ne-a şi declarat că a votat ”cu bilele la vedere” pentru admiterea cererii procurorilor, dar nu a condus lucrările Camerei. De ce? Pentru că a avut ceva treabă şi, oricum, conducerea e asigurată pe rând de mai multe persoane, ieri fiind rândul lui Ioan Oltean, iar respectivul nu ştie regula simplă: dacă Opoziţia nu votează sau nu e în sală, Puterea obţine unanimitate. Ştiţi voi, ca la Legea pensiilor, în septembrie anul trecut.
Posted in Editoriale
2 Comments
Suspendarea blues
E deja o obișnuință pentru proaspăt înființata Uniune Social-Liberală ca Dan Voiculescu să spună ceva, liderii organizației să declare că nu e așa și apoi să se împlinească spusele profesorului. Nu îmi dau încă seama dacă e vorba despre capacitatea președintelui onorific al PC de a-i convinge pe asociații săi sau e doar un joc de imagine, ceva de genul Voiculescu nu apare în pozele de grup ale USL, dar cuvântul său e ascultat. Nici nu prea e important, cert e că, după ce a prevestit formarea Uniunii într-un moment în care Victor Ponta și Crin Antonescu se bălăcăreau reciproc, Voiculescu a vorbit acum de suspendarea președintelui Traian Băsescu. Și a dat și un termen, 25 martie.
Există cu adevărat un plan de suspendare a președintelui? Cred că da, deși probabil e mai degrabă un vis al Opoziției unite decât un plan cu date concrete de realizare. De fapt, eu cred că e un argument într-o discuție mai lungă, și anume cea a desemnării unui premier după ce USL ar reuși să adune destui fugari pentru a avea majoritatea în Parlament. Atunci, după răsturnarea Guvernului Boc, USL ar vrea ca președintele să desemneze premierul ales de membrii săi. Consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu a spus însă că președintele va desemna un premier al noii majorități, dar unul agreat de el… Adică o luăm de la capăt cu ghionturi, bălăcăreli sau, în funcție de cât de hotărâți sunt actorii scenei poltice, se ajunge la alegeri parlamentare anticipate…
Pe când aducerea permanent în discuție a suspendării, oricât de sfidătoare ar fi reacțiile președintelui pe această temă, poate avea ca efect așezarea tuturor părților implicate la o masă a negocierilor. Pentru că dintr-o nouă suspendare toată lumea ar avea de pierdut. Inclusiv Traian Băsescu.
P.S.: Nu cred că există veste mai proastă pentru pedeliști decât faptul că România nu mai trage ultimul miliard de la FMI. Pe acești bani mizau activiștii de partid când spuneau că la sfârșitul acestui an va fi mult mai bine pentru populație, erau ”pașaportul” pentru noi mandate la primării, în consilii sau chiar în Parlament.
Posted in Editoriale
2 Comments
Boc la frizer… banc adaptat
Cică merge Boc la frizer, se urcă pe scaun și, amabil, ca orice membru al breslei, frizerul începe să converseze:
-Ați văzut, domnule, ce au făcut partidele alea din Opoziție? Mă refer la Uniunea lor…
-Da, am văzut, dar practic nu e decât legalizarea unei alianțe care funcționează de mai mulți ani. Nu e nimic nou.
-Se poate, dar i-am auzit spunând că vor atrage parlamentari de la dumneavoastră din partid, de la independenți și vorbeau la televizor că sunt în discuții și cu maghiarii…
-Fii serios, cine se duce după ei? Nu se va schimba nimic, plus că nu cred că sunt în discuții cu nimeni. Au zilele numărate.
-Eu totuși zic să fiți mai atent că s-ar putea să aveți surpize..
-Auzi? Tu mă tunzi sau faci politică? Vezi-ți, domnule, de foarfeca ta!
-Mă scuzați, dar am observat că de câte ori vorbesc despre Uniune vi se ridică părul în cap și vă tund mai ușor…
Posted in Editoriale
1 Comment
Schengen, mon amour
E o bizarerie pe care nu reuşesc să mi-o explic – şi e ceva care mă face să cred că nu sunt singurul. Am văzut, pot spune chiar ”urmărit”, evoluţia cazului de la Vama Siret şi, mărturisesc, probele scurse în presă m-au convins de faptul că acolo era ceva putred, o cloacă destul de organizată pentru a decredibiliza munca tuturor celor implicaţi în protejarea frontierelor României şi, fiind vorba de o vamă din Est, ale Uniunii Europene. În alt caz, cel de la Vama Halmeu, nu cunosc probele trimise judecătorilor pentru a decide arestările, dar simt că e ceva dacă s-au dat 130.000 de euro pentru o numire interimară în funcţie şi numirea respectivă s-a pus în practică. Altceva nu înţeleg.
De ceva timp, prin discursurile preşedintelui Traian Băsescu, dar şi ale altor oficiali din ţara noastră, Franţa şi Germania sunt aprig certate pentru un presupus raport ce ar amâna aderarea noastră la spaţiul Schengen, totodată această aderare a fost şi un bun prilej ca suflul naţionalist să mai dezmorţească puţin oasele îngheţate de gerul ce părea că nu mai trece. I-am tăvălit pe francezi şi pe nemţi de le-au mers fulgii! Ne-am uşurat sufletele împovărate de anii în care priveam la orice oficial european ca la un trimis al lui Dumnezeu! Psihologic, unora le-o fi făcut bine, pe alţii, cei mai mulţi, nici nu i-a interesat… Dar…
Dacă la graniţa UE de la Siret vama era condusă şi administrată de o mafie, la Halmeu a fost numit un şef care recunoaşte că a dat şpagă ca să acceadă şi nu e încă foarte clar ce s-a întâmplat cu banii săi… de ce i-am certat pe francezi şi pe nemţi? Ce nu era în neregulă în afirmaţiile privind corupţia de la frontierele României?
Logic era ca toate criticile aduse europenilor să vină acum, după ce reţeaua de la Siret şi cea de la Halmeu au fost destructurate. Altfel, discursurile nu fac decât să confirme străinilor că politicienii români ştiu nu numai ce se întâmplă în mediile de anchetă… dar şi ce se va întâmpla, ori la noi în ţară ghicitul se impozitează.
Pe scurt: nu mă deranjează nici discursurile pe tonuri înalte, nici arestările de la Siret sau Halmeu… ordinea în care s-au petrecut ele e discutabilă.
Posted in Editoriale
2 Comments
Nu cred că USL va înghiți un premier independent
Sunt siderat de agitația din ultimele ore, nici dacă proaspăt înființata USL ar face farmece nu s-ar aranja așa lucrurile. Punctul de plecare al întregului lor program politic – știți care, vorba președintelui, ”Jos Băsescu! Jos Boc!” – este căderea Guvernului Emil Boc. De la asta pleacă apoi toate, un Cabinet condus de un premier desemnat de Uniune, respingerea ideii de către Cotroceni, apoi dispute pe alte nume și… suspendarea, dacă lucrurile nu se rezolvă.
Sincer nu știu dacă se va ajunge aici, dar dacă se va întâmpla, pesediștii, liberalii și conservatorii vor ține cu dinții de respingerea oricărei propuneri venită dinspre Traian Băsescu. Evident, asta dacă Opoziția este chiar Opoziție.
Nu știu care va fi evoluția evenimentelor, dar soluția cea mai bună pentru Traian Băsescu este să îl păstreze pe Boc ( pentru a nu deschide o cutie a Pandorei) iar pentru USL este ca actualul premier să cadă în plasa himerei păstrării PD-L, cedând în schimb Palatul Victoria. Pentru că întrebarea ce se va pune atunci este: care PD-L? Unul fără Blaga, Videanu, Berceanu…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Hrebenciuc minte
Poate pe cei mai mulţi dintre dumneavoastră afirmaţia din titlu nu îi surprinde… Şi nu mă refer numai la cei care urăsc atât de mult PSD încât Viorel Hrebenciuc li se pare simbolul răului în politica de pe aici, ci şi la unii dintre susţinătorii stângii. Când spun asta mă refer la afirmaţia acestuia cum că Dan Nica a fost îndepărtat de la conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor după ce a declanşat un control printre poliţiştii de frontieră de la Stamora Moraviţa, protagoniştii unuia dintre dosarele ce fac furori acum. Controlul ar fi fost declanşat în septembrie 2009, lună în care Nica a fost schimbat, consecinţa fiind ieşirea PSD de la guvernare. Nu e adevărat, planul de control fusese pus la cale încă din luna iulie, când ministrul vizitase ţările din fosta Iugoslavie, fiind stabilită inclusiv infiltrarea unor ofiţeri sub acoperire, dar ancheta nu a primit nici avizul unui general din minister, nici pe cea a ministrului. Aşa că Nica doar a promis unor parteneri de dialog internaţional că va face verificări la Stamora, dar nu a făcut-o. De ce? Nu ştiu. Opt luni mai târziu, pe 28 mai 2010, un raport al SRI citit în şedinţa CSAT a dus la declanşarea amplelor operaţiuni de la frontieră.
P.S.: Vasile Marica este verificat în dosarele frontierelor, dar, din informaţiile mele, nu este singururl lider sindical cercetat. Pe listă se mai află o persoană din conducerea Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual şi una din conducerea „Pro Lex”…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Două partide noi, nu doar unul
Am auzit în ultimul timp tot mai multe voci, evident din Partidul Democrat Liberal sau apropiate lui, care vorbesc despre un nou partid, probabil fomaţiunea politică descrisă atât de plastic de Sebastian Lăzăroiu ca fiind „Alba ca Zăpada” politicii româneşti. Aceste voci spun că e nevoie de un partid care să nu mai aibă în componenţa sa elementele ce dezamăgesc la toate celelalte partide. Una dintre principalele trăsături pare a fi intransigenţa faţă de corupţie. Dar dintr-o întrebare, cred eu legitimă, s-ar putea să se nască ideea încă unui partid nou. Sigur, oricum toate sunt numai supoziţii.
S-a vorbit mai mult decât de obicei despre „Albă ca Zăpada” după ce în Parlament s-a consumat evenimentul Dan Păsat, dar adevărul este că o asemenea idee/iniţiativă nu se naşte de la un singur eveniment, hai două, dacă o considerăm şi pe Monica Iacob-Ridzi. Ideea e mult mai veche şi marşează, probabil, pe un set de valori – sau mesaje electorale, spuneţi-le cum vreţi – care cândva au fost de succes. Dar până unde merge intransigenţa? Cât să spui că nu îl cunoşti pe un om dacă e pus sub învinuire? Cât să ieşi la televizor şi să îl înjuri?
De aici s-ar putea naşte al doilea partid, care ar putea fi un PDL transformat. Declaraţiile mai multor lideri legate de cei cercetaţi în afacerea de la Vama Halmeu deschid deja acest drum. Un drum al unui partid în care să nu mai fie fiecare pentru sine. Evident, aşa cum am văzut eu din acele declaraţii, a recunoaşte că îl ştii pe unul nu înseamnă să te duci la procuror să îi ceri să îl lase-n pace pe respectivul, nici să îl bagi în portbagajul maşinii şi să-l scoţi peste graniţă, dar nici nu se poate la infinit ca o rezoluţie a unui procuror să ţină loc de condamnare la linşaj public. Până la urmă, a respecta justiţia înseamnă şi a respecta prezumţia de nevinovăţie…
P.S.: De fapt, după mine, discuţiile despre un partid nou ascund doar o ameninţare, aşa cum problema suspendării preşedintelui este doar un argument în viitoarea dispută dintre Cotroceni şi USL privind desemnarea unui premier. Mesajul ar putea fi că, dacă la alegerile din PDL nu iese un reprezentant al aşa-zisei aripi reformatoare, o parte din partid s-ar putea rupe, iniţiind un partid ce ar putea beneficia şi de sprijinul lui Traian Băsescu. Sunt doar speculaţii, aşa cum e şi aceea că, chemată de cei speriaţi de iminenta rupere a partidului, Elena Udrea ar putea candida şi ea la şefia PDL… Vorbe…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Niciodată nu a mers ca acum… Preşedintele juca şah cu un buldog
Cică Băsescu juca şah în parc cu un buldog. Se adună lumea în jurul lor şi toţi se minunau. La un moment dat, după ce vede cum câinele mută o piesă, unul zice:
– Domnule preşedinte, dar buldogul dumneavoastră chiar ştie să joace şah!
– Ştie pe dracu’, e a patra partidă pe care o pierde…
P.S.: Mai mulţi lideri ai PDL au dat zilele astea o lecţie de politică de partid. Da, îl cunoaştem pe Eugeniu Petrescu. Da, îl cunosc pe Radu Mărginean. În definitiv a cunoaște pe cineva nu e o infracțiune, iar a fi alături de un om la necaz nu înseamnă neapărat trafic de influență. Între aceste gesturi și lanțul viu de la Curtea de Apel Pitești e o mare diferență.
Posted in Editoriale
3 Comments
O întrebare pentru Preşedinţie: De ce doar Regina şi nu şi Regele? Şi încă una, pentru noi toţi: Câte Regine sunt? 2?
Toţi l-am auzit pe preşedintele Traian Băsescu spunând că îşi doreşte şi el ca în acţiunile ce vizează Punctele de Trecere a Frontierei să fie prinsă şi Regina care conduce din umbră reţelele de traficanţi de funcţii, de ţigări de contrabandă şi de ce or mai trafica ei pe acolo. Foarte frumos, aş spune, prins în şarada unui lider sindical, preşedintele nu face decât să confirme că urmăreşte ancheta asta. Că o face din 28 iunie 2010, când George Maior a prezentat deja prea celebrul său raport în şedinţa CSAT, sau din 30 septembrie, când, în urma unei analize prezentate tot la CSAT, era clar că protocolul pentru combaterea evaziunii fiscale încheiat între Sebastian Vlădescu şi Vasile Blaga era apă de ploaie, nu prea mai are importanţă. Sau are… dar nu în mica mea demonstraţie de astăzi.
Ce mă interesează, furat fiind şi eu de glumiţele liderului sindical Vasile Lincu, este de ce nimeni, dar absolut nimeni, nu vrea să fie prins şi Regele din această stupidă partidă de şah între stat şi restul lumii? Sigur, poate că statul îi pregăteşte Regelui o pedeapsă mai cumplită… să zicem singurătatea? Lipsit de pioni, cai, nebuni, ture şi chiar de Regina sa, Regele se va plictisi cumplit şi s-ar putea sinucide, cuprins fiind şi de remuşcări că a întinat imaginea politicii româneşti!
Pe de altă parte, mai mulţi cunoscuţi de-ai mei au o teorie interesantă. Că la această oră asistăm la două partide de şah, fiecare ţintind să ia Regina adversarului. Prima este cea plecată într-adevăr de la protocoalele de colaborare decise în CSAT, rezultatul vizibil deocamdată fiind arestările pe bandă rulantă din punctele vamale, iar a doua este cea de la Bihor, independentă de prima, ce are ţintele ei. Arta jucătorului ar fi să combine cele două partide, pentru că, dacă amândouă merg până la capăt, PDL ar pierde două Regine… Cea mai bună confirmare a acestei teorii este că ieri preşedintele a diferenţiat clar, într-un interviu radiofonic, cele două anchete, cea de la Bihor, de exemplu, lasă loc unui ”joc politic de cea mai joasă speţă”.
Hai că ne-a tâmpit pe toţi Lincu ăsta cu metaforele lui!
Posted in Editoriale
1 Comment
Taguri: Băsescu, Blaga, Vlădescu, Vamă, SRI, evaziune fiscală, CSAT…
Câteva din evenimentele recente m-au făcut să simt nevoia să aduc unele mici clarificări, pe care bănuiesc, sper, că le ştiaţi deja.
1. Documentul SRI, un raport privind evaziunea fiscală sprijinită de lucrători de la punctele de trecere a frontierei, prezentat de preşedintele Traian Băsescu la televizor este unul dintre documentele discutate în şedinţa CSAT din 28 iunie 2010. Raportul a fost citit membrilor CSAT chiar de directorul serviciului, George Maior. Pornind de la aceste constatări, s-a hotărât atunci înfiinţarea unui grup de lucru care să permită o mai bună colaborare a Ministerelor de Interne şi Finanţe cu Parchetul General. Documentul SRI viza mai multe domenii de evaziune fiscală, pornind de la produsele agroalimentare, construcţii, produse din alcool şi tutun şi ajungând la produsele energetice.
Atunci s-a decis şi ca la nivelul fiecărui judeţ să fie înfiinţat un grup de acţiune local. Sunt curios dacă astfel de grupuri au funcţionat şi în judeţele Suceava, Timiş sau Caraş-Severin, unde s-au făcut acum arestările în masă? Şi dacă da, cine a făcut parte din ele? Şi de ce respectivele grupuri de acţiune nu au fost cooptate/folosite la acţiunile în forţă din ultimul timp?
2. Şedinţa CSAT venea pe fondul unei preocupări mai vechi a Guvernului Emil Boc pentru combaterea evaziunii fiscale şi a contrabandei. Miniştrii Sebastian Vlădescu şi Vasile Blaga au şi întocmit, în 14 mai 2010, un plan comun de acţiune, anunţat cu pompă într-o conferinţă de presă. Vlădescu a şi declarat atunci că demisionează dacă planul său nu aduce rezultate concrete în mai puţin de 6 luni. Nu a mai fost nevoie de vreo evaluare, el fiind remaniat în septembrie!
Nu cred că mai e nevoie să spun că ministerele reprezentate de Vasile Blaga şi Sebastian Vlădescu la şedinţa CSAT din 28 iunie 2010 sunt cele vizate de reţinerile cu autobuzul din aceste zile! Sau că proaspăt învinuitul director Radu Mărginean era şi atunci şeful vămilor din România… Spun asta pentru că Traian Băsescu a declarat că de la acea şedinţă a Consiliului au pornit acţiunile ce răvăşesc acum frontieriştii.
3. Măsurile hotărâte în iunie au fost discutate la încă o şedinţă a CSAT, pe 30 septembrie 2010, bilanţul acţiunilor de până atunci fiind de un plus de 361 de milioane de euro ce ar fi trebuit să ajungă la bugetul de stat. Sigur, la acea dată, locul remaniatului Vlădescu şi cel al lui Blaga, luat de valul de caschete aruncate în stradă la mitingul din 14 septembrie, fuseseră luate de Gheorghe Ialomiţianu şi de Traian Igaş. Ba chiar pentru cel de-al doilea era prima şedinţă CSAT la care participa ca ministru de interne. La vremea respectivă, potrivit datelor comunicate presei, în punctele vamale din mai multe zone ale ţării erau deja instalate camerele de supraveghere ale procurorilor şi ale ofiţerilor DGA.
4. La final, o întrebare la care încă nu am răspuns: ”Regina” din şaradele sindicaliştilor a participat vreodată la vreo şedinţă a CSAT?
Posted in Editoriale
Leave a comment
Ce ai făcut, Roberta? Păsat nu e Legea pensiilor!
M-am tot gândit la ce s-o fi întâmplat ieri la Camera Deputaţilor de nu a trecut de plen cererea procurorilor de reţinere a lui Dan Păsat. Am zis la început că o fi vorba despre frăţia corbilor, ştiţi care, cei care nu îşi scot ochii unii altora, dar nu cred că Păsat şi-a făcut chiar aşa de mulţi prieteni în grupul parlamentar condus de incisivul Mircea Toader.
Apoi am luat în calcul faptul că poate membrii coaliţiei de la guvernare iau foarte în serios nou-formata Uniune Social-Liberală şi e nevoie de gesturi de solidaritate pentru a ţine strâns de orice vot din Parlament, or, se ştie că mulţi traseişti sunt atraşi de culoarea portocalie doar de faptul că apropierea de Putere le dă senzaţia că sunt protejaţi de lege. Dacă văd că pot fi arestaţi uşor…
De fapt, soluţia este mult mai simplă… Roberta Anastase a fost prezentă la şedinţă, ne-a şi declarat că a votat ”cu bilele la vedere” pentru admiterea cererii procurorilor, dar nu a condus lucrările Camerei. De ce? Pentru că a avut ceva treabă şi, oricum, conducerea e asigurată pe rând de mai multe persoane, ieri fiind rândul lui Ioan Oltean, iar respectivul nu ştie regula simplă: dacă Opoziţia nu votează sau nu e în sală, Puterea obţine unanimitate. Ştiţi voi, ca la Legea pensiilor, în septembrie anul trecut.
Posted in Editoriale
2 Comments
Suspendarea blues
E deja o obișnuință pentru proaspăt înființata Uniune Social-Liberală ca Dan Voiculescu să spună ceva, liderii organizației să declare că nu e așa și apoi să se împlinească spusele profesorului. Nu îmi dau încă seama dacă e vorba despre capacitatea președintelui onorific al PC de a-i convinge pe asociații săi sau e doar un joc de imagine, ceva de genul Voiculescu nu apare în pozele de grup ale USL, dar cuvântul său e ascultat. Nici nu prea e important, cert e că, după ce a prevestit formarea Uniunii într-un moment în care Victor Ponta și Crin Antonescu se bălăcăreau reciproc, Voiculescu a vorbit acum de suspendarea președintelui Traian Băsescu. Și a dat și un termen, 25 martie.
Există cu adevărat un plan de suspendare a președintelui? Cred că da, deși probabil e mai degrabă un vis al Opoziției unite decât un plan cu date concrete de realizare. De fapt, eu cred că e un argument într-o discuție mai lungă, și anume cea a desemnării unui premier după ce USL ar reuși să adune destui fugari pentru a avea majoritatea în Parlament. Atunci, după răsturnarea Guvernului Boc, USL ar vrea ca președintele să desemneze premierul ales de membrii săi. Consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu a spus însă că președintele va desemna un premier al noii majorități, dar unul agreat de el… Adică o luăm de la capăt cu ghionturi, bălăcăreli sau, în funcție de cât de hotărâți sunt actorii scenei poltice, se ajunge la alegeri parlamentare anticipate…
Pe când aducerea permanent în discuție a suspendării, oricât de sfidătoare ar fi reacțiile președintelui pe această temă, poate avea ca efect așezarea tuturor părților implicate la o masă a negocierilor. Pentru că dintr-o nouă suspendare toată lumea ar avea de pierdut. Inclusiv Traian Băsescu.
P.S.: Nu cred că există veste mai proastă pentru pedeliști decât faptul că România nu mai trage ultimul miliard de la FMI. Pe acești bani mizau activiștii de partid când spuneau că la sfârșitul acestui an va fi mult mai bine pentru populație, erau ”pașaportul” pentru noi mandate la primării, în consilii sau chiar în Parlament.
Posted in Editoriale
2 Comments
Boc la frizer… banc adaptat
Cică merge Boc la frizer, se urcă pe scaun și, amabil, ca orice membru al breslei, frizerul începe să converseze:
-Ați văzut, domnule, ce au făcut partidele alea din Opoziție? Mă refer la Uniunea lor…
-Da, am văzut, dar practic nu e decât legalizarea unei alianțe care funcționează de mai mulți ani. Nu e nimic nou.
-Se poate, dar i-am auzit spunând că vor atrage parlamentari de la dumneavoastră din partid, de la independenți și vorbeau la televizor că sunt în discuții și cu maghiarii…
-Fii serios, cine se duce după ei? Nu se va schimba nimic, plus că nu cred că sunt în discuții cu nimeni. Au zilele numărate.
-Eu totuși zic să fiți mai atent că s-ar putea să aveți surpize..
-Auzi? Tu mă tunzi sau faci politică? Vezi-ți, domnule, de foarfeca ta!
-Mă scuzați, dar am observat că de câte ori vorbesc despre Uniune vi se ridică părul în cap și vă tund mai ușor…
Posted in Editoriale
1 Comment
Schengen, mon amour
E o bizarerie pe care nu reuşesc să mi-o explic – şi e ceva care mă face să cred că nu sunt singurul. Am văzut, pot spune chiar ”urmărit”, evoluţia cazului de la Vama Siret şi, mărturisesc, probele scurse în presă m-au convins de faptul că acolo era ceva putred, o cloacă destul de organizată pentru a decredibiliza munca tuturor celor implicaţi în protejarea frontierelor României şi, fiind vorba de o vamă din Est, ale Uniunii Europene. În alt caz, cel de la Vama Halmeu, nu cunosc probele trimise judecătorilor pentru a decide arestările, dar simt că e ceva dacă s-au dat 130.000 de euro pentru o numire interimară în funcţie şi numirea respectivă s-a pus în practică. Altceva nu înţeleg.
De ceva timp, prin discursurile preşedintelui Traian Băsescu, dar şi ale altor oficiali din ţara noastră, Franţa şi Germania sunt aprig certate pentru un presupus raport ce ar amâna aderarea noastră la spaţiul Schengen, totodată această aderare a fost şi un bun prilej ca suflul naţionalist să mai dezmorţească puţin oasele îngheţate de gerul ce părea că nu mai trece. I-am tăvălit pe francezi şi pe nemţi de le-au mers fulgii! Ne-am uşurat sufletele împovărate de anii în care priveam la orice oficial european ca la un trimis al lui Dumnezeu! Psihologic, unora le-o fi făcut bine, pe alţii, cei mai mulţi, nici nu i-a interesat… Dar…
Dacă la graniţa UE de la Siret vama era condusă şi administrată de o mafie, la Halmeu a fost numit un şef care recunoaşte că a dat şpagă ca să acceadă şi nu e încă foarte clar ce s-a întâmplat cu banii săi… de ce i-am certat pe francezi şi pe nemţi? Ce nu era în neregulă în afirmaţiile privind corupţia de la frontierele României?
Logic era ca toate criticile aduse europenilor să vină acum, după ce reţeaua de la Siret şi cea de la Halmeu au fost destructurate. Altfel, discursurile nu fac decât să confirme străinilor că politicienii români ştiu nu numai ce se întâmplă în mediile de anchetă… dar şi ce se va întâmpla, ori la noi în ţară ghicitul se impozitează.
Pe scurt: nu mă deranjează nici discursurile pe tonuri înalte, nici arestările de la Siret sau Halmeu… ordinea în care s-au petrecut ele e discutabilă.
Posted in Editoriale
2 Comments