Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Author Archives: Alecu Racoviceanu
Jurnal de tătic. Azi n-am chef de primăvară!
Luni. 08.02.2016 ora 08.17
Soarele îmi zgârie geamul cu unghii de foc. Aerul de afară miroase a ghiocei, muguri și pulpe care se răcoresc după ce luni bune au fost ascunse sub haine mai groase decât pot străbate frigul și ochiul nărăvaș al imaginației.
Nu am timp de primăvară. Mă sâcâie, mă enervează. Pentru prima oară într-o viață în care am urât frigul și zăpada, mi-aș fi dorit să ningă. Să viscolească. Aș fi vrut ca drumurile spre o localitate din Brașov, Tărlungeni, să fie acoperite, blocate și să fi fost interzisă orice plecare spre acest loc.
Dar natura nu ține cu mine. Soarele – tot mai arzător – îmi zgârie geamul cu unghii de foc.
Am telefonul la îndemână. Cu viteza unui pistolar care-și ciuruiește dușmanul, l-aș prinde și aș răspunde. Vibrează:
-Bună, ce faci?
-Stau. Ai vreo veste?
-Ce veste, ești nebun? Abia a plecat, la ora 8, de unde vești?
Da, sunt nebun, cum să fiu altfel? Ieri seară aveam două comori…
… azi am numai una…
În urmă cu o lună. Ora 22.30
Fetele au adormit. Deja Olel și Ponică au prins viață în lumea basmelor și zburdă cu picioarele lor de pluș moale printre norii roz care acoperă turnul palatului prințeselor.
(mai mult…)
Posted in Jurnal de tătic
1 Comment
Bluesul ciorapilor cu ceapă
De câteva luni bune, nu e zi de la Dumnezeu în care să nu vezi pe Facebook pe cineva că ”șeruiește” știrea că niște cercetători au descoperit minunea pe care o face o felie de ceapă pusă noaptea în ciorapi.
De ceva timp, eu mă întreb dacă ăștia de o propagă au și încercat șmecheria.
”O felie de ceapă pusă în șosete vă poate schimba viața!”
Ah, de-aș putea să ”click aici” și să văd cum e seara la ăștia în casă.
Vine el în dormitor. Se scarpină sub burtă și ”gândul cel de jos” e străfulgerat de amintirea vreunei poze de pe net. Din lipsă de altceva, merge spre nevastă-sa. Se oprește în ușă și nările-i freamătă ca ale cerbului care simte miros de lup la izvor:
-Ce pute aici?
-Ce pute, dragă?
Țineți minte bancul ăla porcos – și complet misogin! – cu orbul care intră-n pescărie și strigă ”Fetelor!” Ei bine, eroul nostru intră la femei și strigă ”Batog cu ceapă!”
Alt titlu, aceeași știre: ”Ce se întâmplă dacă ții ceapa în șosete”
Păi, ce poate să se întâmple? Se împute.
Fie ceapa, fie piciorul, depinde de igiena fiecăruia.
Oricum, în știrea ”șeruită” în neștire suntem asigurați că picioarele vor mirosi mai frumos ca înainte de acest tratament! Asta înseamnă că înainte miroseau mai urât!
Brrr!
Studiul, suntem asigurați de propagatori, are legătură și cu ”leacurile din străbuni” și cu medicina tradițională chinezească.
Ce-ți mai poți dori de la un tratament?
Parcă văd prin pereții unui institut de cercetare din marea Chină.
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
Leave a comment
Jurnal de tătic. Prințesa îmbufnată!
I-am promis Alecsiei că o spun la toată lumea, ca să nu mai avem discuții.
-Tati, nu poți să faci asta!
-De ce? Doar ți-am promis!
-Tu nu ești un pârâcios! Doamna a zis că e urât…
-Dar ce-ai făcut tu nu e urât?
I-am spus, o fac. Na:
Uitați-vă la ea cum a stat la tortul luat de bunici pentru ziua ei! Scuzați calitatea pozei, dar îmi tremurau și mâna și telefonul.
(mai mult…)
Posted in Jurnal de tătic
1 Comment
Sadic!

Pe când nu se găseau de niciunele, pe vremea lui ”ceașcă”, îl știam pe unul care încingea grătarul din bucătărie în fiecare duminică și îl ungea cu grăsime, rămasă de pe la Crăciun. Făcea în ciudă întregului cartier! Pe lapoviță și ploaie, eu pun poze cu femei frumoase care-și fac un selfie în soare.
Foto Alex Mazilu
Posted in O poză și o frază
Leave a comment
Jurnal de tătic. La mulți ani, prima mea zână!
Nu știu dacă e chiar așa, dar asta simt. La naștere, copiii sunt borna cea mai apropiată de natura umană în forma ei pură.
(mai mult…)
Posted in Jurnal de tătic
Leave a comment
Jurnal de tătic. Vezi aici bancul sadic care sfâșie inima taților de fete!
La noi acasă se râde foarte mult.
Râdem de bancuri, șotii, glumim unul pe seama celuilalt. Ba chiar și dacă vreunul dintre noi se lovește sau se julește sfârșește tot prin a râde.
Acum vreun an, un an și jumătate, când Sofia spunea doar Olel, Tati și Dirli-dirli, Alecsia a conceput un banc pe seama ei. Combinase ea ce auzea pe la grădi, poate vreun banc spus de vreunul dintre noi și i-a ieșit asta:
(mai mult…)
Posted in Jurnal de tătic
Leave a comment
Avantajele doamnelor cu fundul mare. Studiu științific
Știți genul ăsta de știri? Prima care-ți atrage atenția e poza.
Abia apoi vezi titlul: ” Studiu. Femeile cu fundul mare sunt mai sănătoase și mai deștepte”. Dai click. Adică e clar că prima constatare o poate face în câteva fracțiuni de secundă orice bărbat, dar nu mai auzisem de cineva care să privească un fund de femeie și să-și spună: Deșteaptă fată! Se vede de aici!
Primul lucru pe care-l afli e că nu e constatarea unui admirator de funduri care a dat apoi teste de perspicacitate doamnelor – cea mai ciudată metodă de a intra în vorbă, trebuie să recunoașteți – ci e rodul muncii la o catedră de la Universitatea Oxford!
Bă, ești nebun, adică viața universitară nu e deloc searbădă, ternă ca o pagină îngălbenită de manual, mirosind a deșeurile laboratorului de chimie! Pe undeva e un profesor, poate chiar o echipă, care ajunge la serviciu și spune: Ce avem azi de făcut? Ah, nu mai suport, iar ne uităm la funduri de dame? Vreau o mărire de salariu!
Își șterge apoi ochelarii, pune pe masă cana de cafea și strigă: Să intre prima! Încăpeți, doamnă, vă simt inteligentă! Da, cum să spun, inteligentă rău!
Mai mult, studiul a vizat 16.000 de funduri, pardon, doamne. Păi într-o viață nu ai timp să te uiți după atâtea poponețe. Ce înseamnă sacrificiul de dascăl!
Și cum crezi că-l cheamă pe profesorul ăsta de măsoară mintea în lungimea elasticului de la chiloți?
(mai mult…)
Posted in Texte de vineri
2 Comments
Jurnal de tătic. AUUUU! Alecsia s-a despărțit… de iubit!
Nu pot descrie exact cum a fost când am scris titlul jurnalului meu de astăzi. Am tastat ”Jurnal de tătic” și după aia degetele nu mă mai ajutau. S-au blocat precum gheara unui șoim care-și caută prada. Am scris apoi A-ul de la Alecsia, mi-am adus aminte ce am de notat și a ieșit, vedeți și dumneavoastră ce!
AUUUUU!
Să fim serioși, care tată de fată spune cu nonșalanță ”Fiică-mea s-a despărțit de iubit!” și apoi își vede de treaba lui? Eu nu am avut norocul să cunosc vreunul. Toți au un tremur în voce atunci când rostesc ”fiică-mea” și ”iubit” în aceeași frază. Ce să mai vorbim când fata are doar 7 ani!
Dar ce vreau să notez în jurnal? Aha, mi-am amintit.
(mai mult…)
Posted in Jurnal de tătic
Leave a comment
Adevăr sau minciună?

Privind poza asta, îmi dau seama că o femeie preferă să dezvăluie 10% și să lase restul mister. Fiind mai mult pe placul vostru,a voastră să fie! Ne-o veni și nouă, bărbaților, rândul să primim o poză.
Foto Alex Mazilu
Posted in O poză și o frază
Leave a comment
Tăcerea nudurilor
Motto: Să privim partea bună a lucrurilor, ce scândurică mică-mică ne trebuie nouă să acoperim rușinea, dacă ne-o vizita iranianul și trece prin fața Muzeului de Istorie.
Nu se poate să nu fi avut nici o tresărire când ați văzut imaginile cu statuile puse în cutii de lemn, cu ocazia vizitei președintelui iranian în Italia. Știu că vor sări pe mine ”gardienii guralivi, tineri și frumoși ai civilizației interdicțiilor” și-mi vor spune că e genială schema premierului italian. Că aveau nevoie de aurul negru cu care țara proaspăt ieșită de sub embargou va face o clismă Europei. Că ”te faci frate cu dracu’ până treci puntea” și că, uite, francezii nu au mai făcut rabat!
Prostii!
Indiferent de motivație, mesajul e clar. Una dintre cele mai vechi și stabile civilizații europene e gata oricând să-și taie din tradiții pentru că, na, ce să-i faci, așa e corect. Și problema nu e că un țuțer ajuns șef acum la ei se poate căciuli până la a face reverențele cu spatele la invitat, ci că acolo nu e scandal.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment










