Jurnal de tătic. Azi n-am chef de primăvară!

Luni. 08.02.2016 ora 08.17

Soarele îmi zgârie geamul cu unghii de foc. Aerul de afară miroase a ghiocei, muguri și pulpe care se răcoresc după ce luni bune au fost ascunse sub haine mai groase decât pot străbate frigul și ochiul nărăvaș al imaginației.
Nu am timp de primăvară. Mă sâcâie, mă enervează. Pentru prima oară într-o viață în care am urât frigul și zăpada, mi-aș fi dorit să ningă. Să viscolească. Aș fi vrut ca drumurile spre o localitate din Brașov, Tărlungeni, să fie acoperite, blocate și să fi fost interzisă orice plecare spre acest loc.
Dar natura nu ține cu mine. Soarele – tot mai arzător – îmi zgârie geamul cu unghii de foc.
Am telefonul la îndemână. Cu viteza unui pistolar care-și ciuruiește dușmanul, l-aș prinde și aș răspunde. Vibrează:
-Bună, ce faci?
-Stau. Ai vreo veste?
-Ce veste, ești nebun? Abia a plecat, la ora 8, de unde vești?
Da, sunt nebun, cum să fiu altfel? Ieri seară aveam două comori…

jurnal 94

… azi am numai una…

În urmă cu o lună. Ora 22.30

Fetele au adormit. Deja Olel și Ponică au prins viață în lumea basmelor și zburdă cu picioarele lor de pluș moale printre norii roz care acoperă turnul palatului prințeselor.

-Alecsia vrea să meargă în tabără. La Tărlungeni…
Atunci, de la Silvana, am auzit pentru prima oară de această localitate. Azi, după nopți întregi în care rațiunea s-a luptat cu instinctul, îmi dau seama că e singurul loc din lume unde îmi doresc să fiu.
La dracul cu Thailanda, plaje mirifice, munți scobiți în cer și piatră! Vreau la Tărlungeni, unde o fi asta!
Regi, prinți, șefi sau super-șefi, nu-mi doresc nicio poziție, doar să fiu o muscă în preajma Alecsiei și, dacă e pe cale să pățească oarece, mă înfoi ca un zmeu și…

Acum 3 săptămâni. Ora 23.00

-Am plătit tabăra…
-Care tabără?
-Păi nu am vorbit săptămâna trecută? A Alecsiei, merge cu Doamna… Ai spus că ești de acord.
Nu, nu am spus că sunt de acord! Am dat din cap când am auzit întrebarea, dar nu era nicidecum o aprobare, ci un gest instinctual, ca al luptătorului care încasează un pumn în falcă…

Luni. 08.02.2016. ora 08.23

Iau telefonul și sun. Vocea Silvanei pare deranjată:
-Da, ce e?
-Mă gândeam că poate ai aflat ceva…
-Ești nebun, nici nu cred că au apucat să iasă din București.
Da, sunt nebun. Aseară aveam două prințese. Azi una a crescut și a plecat în prima tabără.
Și, din câte am fost la viața mea, din câte locuri am văzut, eu nu-mi doresc altceva decât să fiu o muscă în Tărlungeni. Unde o mai fi și chestia asta!

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

One Response to Jurnal de tătic. Azi n-am chef de primăvară!

  1. Costelusa Padurescu says:

    Cât de mult te înțeleg <3! Când fiica mea a plecat în prima tabără, am plâns în fiecare zi, de parcă plecase în altă galaxie. Acum are ea două fetițe și nu au fost despărțite mai mult de 24 de ore. Istoria se repetă. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.