Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Boc sau Blaga? Tănăsescu sau Georgescu?
Pentru omul de rând, singurul efect al alegerilor de sâmbătă din PDL va fi eventuala schimbare a Guvernului. Spun „eventuala” pentru că, indiferent ce i-a promis Emil Boc preşedintelui Traian Băsescu pentru a-l susţine în lupta de partid, un nou Cabinet are nevoie de un vot de susţinere în Parlament. Nu mai merge cu abţineri, ca la moţiunile de cenzură, unde Puterea a putut să-şi controleze oamenii, ţinându-i în bănci. Or, asta înseamnă că oricine va câştiga lupta internă vor exista nemulţumiţi şi, normal, şi pericolul voturilor negative.
Tocmai asta se preîntâmpină prin ambele soluţii de premieri independenţi care sunt luate acum în discuţie. Dacă va câştiga Vasile Blaga – încep cu versiunea mai puţin verosimilă –, Boc va mai rămâne premier ceva timp, chiar lipsit de autoritate, pentru că Buldogului îi va fi greu să-şi impună un premier la Cotroceni. Adică, economistul Călin Georgescu mai are de aşteptat. Dacă iese Boc, favorit pentru funcţie a devenit Mihai Tănăsescu, după ce Cristian Popa a refuzat cea mai înaltă demnitate executivă.
Există, normal, şi un plan care să contracareze voturile negative din propria alianţă prin atragerea de voturi de la Opoziţie. Numele lui Tănăsescu, de exemplu, poate rupe voturi de la PSD, aşa cum propunerea lui Ionuţ Popescu pentru o funcţie de ministru ar putea atrage câţiva liberali. La fel se va juca pentru fiecare tabără, prin propunerea lui Valeriu Steriu (devenit tehnocrat după numirea la Cotroceni) pentru a preîntâmpina trădări de la UNPR sau chiar desemnarea lui Georgescu, pentru a îi mai împăca pe cei ce acum îl susţin pe Blaga.
Opoziţia are şi ea, natural, un plan pentru a preveni derapajele parlamentarilor săi ce ar vedea o ieşire din criză (măcar pentru ei) prin numirea unor miniştri prieteni. Planul e inspirat de Arcul guvernamental, obligarea senatorilor şi deputaţilor să stea în bănci la votul de încredere al noului Guvern…
Scenarii…
Posted in Editoriale
2 Comments
Boc, Blaga şi Paleologu decid să se sinucidă… Boc şi Blaga discută despre susţinători… bancuri
Ultima zi de actualitate a acestor glume… Oricum, să-i iei în serios…
Boc şi Blaga discutau despre echipa de susţinători pe care fiecare a reuşit să o strângă în jurul său pentru alegerile din 14 mai. Zice Boc:
– Am pentru prim-vicepreşedinte un tip care seamănă cu un tigru dezlănţuit…
Se miră Blaga de succesul colegului său în a atrage oameni. Boc mai spune:
– Pentru secretar general am o membră de partid cu agilitatea unei căprioare. Iar ca vicepreşedinţi am un tip cu voinţa unui elefant, o femeie cu eleganţa unei păsări flamingo…
Blaga îl întrerupe:
– Emile, ce să zic, nici ai mei nu prea seamănă a oameni…
Sau… Cică Boc, Blaga şi Paleologu decid să se sinucidă. Se duc ei pe un vârf de munte, pe o stâncă sub care se căsca un hău. Când să sară aud o voce:
– Fiii mei, sunt Dumnezeu, v-am observat toată viaţa, aţi suferit mult, aşa că vă propun un târg: în momentul în care săriţi, puneţi-vă o dorinţă. Veţi vedea că se va împlini până ajungeţi jos…
Sare Boc şi, în ultima secundă strigă: „Voturi!”. Cade pe saci plini cu hârtii, scapă şi pleacă fericit să le numere…
Sare şi Blaga şi strigă: „Alegători!”. Pe fundul prăpastiei era o mulţime de oameni, cade peste ei, nu păţeşte nimic şi pleacă fericit.
Paleologu vine până la marginea prăpastiei, face un pas greşit, alunecă şi strigă: „Rahaaaat!”.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Saci cu maidanezi morţi sau cu voturi pentru primar?
Imaginile de la Botoşani sunt şocante. Sacii aceia plini cu carne caldă, bărbaţii beţi care alergau printre mormanele de cadavre ca să arunce-n gazetari şi-n protestatari cu pietre, mizeria scursă înspre oraş de la groapa de gunoi, totul pare rupt dintr-un coşmar. E clar că peste 200 de câini nu puteau fi omorâţi într-o oră cu injecţii, e clar că nu s-a procedat „ca la carte”… Dar trebuia procedat în vreun fel? Adică acele animale, devenite fără apărare în padocurile primăriei, erau condamnate la moarte? Există altă soluţie? Şi în cazul meu simt că e vorba de o făţărnicie, asemănătoare cu îmbuibarea cu tobă şi caltaboş de Crăciun, dar evitând momentul dramatic ce precede pomana porcului.
Pe faţă, nimeni nu va exclama „bine le-au făcut!” sau „dă-i încolo de maidanezi”, dar mulţi dintre noi am trăit momente de frică din cauza haitelor de câini ce bântuie oraşele. Când te fereşti de un câine care te latră nu ţi-l imaginezi neapărat băgat într-un sac de plastic… dar se pune întrebarea „altfel cum?” Cine îi ţine, cine îi hrăneşte, cine îi tratează? Sunt întrebări la care răspunsul e unul singur, dar nu ne place să-l vedem.
PS Poate părea că primarul din Botoşani, Cătălin Flutur, a riscat enorm când subordonaţii săi au comandat masacrul… Nu e aşa, a câştigat, pentru că votul, ca şi frica de maidanezi, se consumă în intimitate. Plus că în partidul său există deja un exemplu care a câştigat pe spatele maidanezilor două mandate la Primăria Capitalei…
Posted in Editoriale
3 Comments
O zi obositoare în care nu s-a întâmplat nimic
Stau să mă gândesc care o fi cea mai importantă știre pe care am auzit-o în ultimele 24 de ore. Să fie tributul de încă o viață plătit de România imaginii sale în cancelariile străine? Poate că Patriciu și-a vândut trustul sieşi, la doar câteva zile după ce se ceruse în instanță executarea silită pentru niște datorii? Sau că Săftoiu, el, s-a înscris în PNL, unde Săftoiu, ea, era deja? Să fie oare știrea zilei că Mircia Munteanu s-a înscris în UNPR? Descinderile în căutarea a patru frați iranieni? Faptul că singurul care şi-a bătut joc de Ziua Regalității a fost chiar Regele Mihai, anunțând ruperea legăturilor cu familia de Hohenzollern-Sigmaringen, transformând o zi de dezbateri într-una de dezvăluiri?
Nu, nimic nu ne mai mișcă mai mult de câteva secunde, poate minute, cel mult. Avalanșa de știri e atât de mare încât nu mai apucăm să le acordăm importanța necesară. Abia am avut timp să spunem că acordurile internaționale pe care le preaslăvim zilnic înseamnă și războaie, iar războiul e făcut preponderent din moarte, că am auzit că Dinu Patriciu își ascunde trustul de datornici sub pulpana unui off-shore. Abia se specula că poate firma olandeză ar fi a altcuiva, care-și dorește liniște, că au apărut discuții despre cum liberalii au parafat relația cu Claudiu Săftoiu, un om care-și pusese demult experiența-n slujba lor. Apoi brusc: Casa Regală din România vrea să se numească ”de România”. Iar discuțiile despre bătrânul și fiul său care conduc Casa de Hohenzollern… Și apoi… s-au aprobat întrebările pentru Referendumul din București…
Pe voi nu vă obosesc ăștia?
Posted in Editoriale
4 Comments
10 mai… mai înseamnă ceva?
Stau să mă gândesc dacă ziua de 10 mai are vreo semnificație în mintea românilor? Probabil că nu, e doar un pretext de a rediscuta, sub apăsarea celor din ce în ce mai puțini care au informațiile, ce modalitate de guvernare este mai bună pentru România. Nu fastul sau rigoarea de elită a Casei Regale determină, însă, dezbaterea. Nu nostalgia pură determină oameni, care nici măcar nu erau născuți atunci când România era monarhie, să trimită astăzi mesaje de susținere a reveniri unui rege, ci altceva…
Eu cred că principalul argument este acela că o monarhie constituțională dă senzația că un rege dă ocazia unui Guvern să se manifeste liber, doar în beneficiul poporului, cenzurând derapajele prin… nimănui nu îi este clar prin ce, cenzura revenind doar Parlamentului. În funcție de perioadă – de fapt, în funcție de președintele momentului – nemulțumirile față de Executiv au îmbrăcat diverse forme, fie era prea obedient (Nicolae Văcăroiu, Emil Boc) fie prea independent (Adrian Năstase, Radu Vasile, Călin Popescu Tăriceanu). Adică în permanență a fost urât Guvernul, fie de oameni, fie de președintele din acel moment, iar discuția despre monarhie doar ar elimina una dintre sursele de ură…
Părerea mea este că dezbaterea privind o eventuală revenire a monarhiei va înceta atunci când oamenii vor avea un Guvern și un președinte care să-i mulțumească. Adică niciodată, ca orice nostalgie…
Și când lucrurile merg prost, nostalgiile sunt o mângâiere, așa că azi putem spune cu un zâmbet amar: ”Trăiască Regele!”
Posted in Editoriale
3 Comments
Clima se schimbă mai des decât situația
Nu știu ce am auzit mai des în ultimii ani: că s-a schimbat clima, de câte ori au fost inundații, viscole, arșițe sau că situația se va îmbunătăți. Cred că amândouă au fost rostite în egală măsură. Așa că, zgribulit de gerul umed și înțepător al lui mai 2011, recapitulez câteva din știrile de ultimă oră… și îmi dau seama că s-o schimba clima, dar și situația. În mai rău amândouă…
După mine, cea mai proastă știre a ultimei perioade a fost cea a scumpirii alimentelor cu 12%. Și nu fac din asta o lamentație ca pe televiziuni, ci o privesc rece (ca și cum aș putea altfel pe vremea asta?) și mă întreb dacă nu cumva anunțul dezinvolt făcut de producători a fost facilitat de declarațiile recente ale lui Adrian Vasilescu, primul oficial care a anunțat valul de scumpiri.
Sincer, eu cred că vorbele lui Vasilescu, dată fiind poziția sa de consilier al guvernatorului BNR și de inițiat în anunțurile ce urmează să le facă Mugur Isărescu, nu a dezlegat numai limbile producătorilor, ci a ajutat și la creșterea efectivă… Cred asta pentru că trăim în România – unde clima și situația pot doar să se înrăutățească – și printre condițiile economice favorizante ale unei scumpiri se numără și faptul că oamenii se obișnuiesc cu ideea… Iar declarații precum cele ale lui Vasilescu tocmai asta fac, obișnuiesc oamenii cu ideea.
Poate că 99,99999% din scumpirile la alimente sunt datorate de ce se întâmplă pe piețele românești și internaționale, dar restul, oricât de mic ar fi, e cauzat de tupeul comercianților cărora le-au dat public nas oficialii BNR.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Boc, Blaga și Paleologu decid să se sinucidă… banc
Cică Boc, Blaga și Paleologu decid să se sinucidă. Se duc ei pe un vârf de munte, pe o stâncă sub care se căsca un hău. Când să sară aud o voce:
-Fiii mei, sunt Dumnezeu, v-am observat toată viața, ați suferit mult, așa că vă propun un târg: în momentul în care săriți, puneți-vă o dorință. Veți vedea că se va împlini până ajungeți jos…
Sare Boc și, în ultima secundă strigă: ”Voturi!” Cade pe saci plini cu hârtii, scapă și pleacă fericit să le numere…
Sare și Blaga și strigă: ”Alegători!” Pe fundul prăpastiei erau o mulțime de oameni, cade peste ei, nu pățește nimic și pleacă fericit.
Paleologu vine până la marginea prăpastiei, face un pas greșit, alunecă și strigă: ”Rahaaaat!”
Posted in Editoriale
2 Comments
Cine va fi premier începând cu 16 mai?
Ca și cum ar conta pentru cineva în afara celor implicați direct în porționarea Cabinetului, mă aflu și eu în treabă și caut răspunsul la o întrebare simplă: ce se va alege de actualul Guvern după alegerile interne din PD-L?
Dacă Emil Boc reușește să păstreze conducerea partidului, lucrul cel mai probabil la această oră, e aproape silit să-și dea demisia de mai toate declarațiile celor care-l susțin, declarații legate de departajarea fotoliului de președinte de partid de cel de premier. Probabil că se va face o propunere de Cabinet în care să fie și Vasile Blaga mulțumit, pentru a nu se înregistra ”derapaje” la votul de investire. Atunci iar vom căuta toți în arhive fotografii cu economistul Călin Georgescu…
Există și varianta ”câștigătorul ia totul” în care Boc ține și Guvernul și partidul, pentru că, dacă nu demisionează, PD-L nu îl va da jos niciodată de la Victoria, lovitura dată imaginii fiind cruntă… un partid își dărâmă propriul Guvern dar susține că e bine condus de omul respectiv… Ar fi de Cascadorii Râsului…
Dacă va câștiga Vasile Blaga… aici lucrurile sunt mai complicate. Tehnic, Boc poate demisiona, dar îl așteaptă o viață liniștită la Cluj, măcinat zi de zi de uitare. Ar fi sfârșitul său ca om politic, orice funcție i-ar oferi grupul Blaga în partid, el ar dispărea de pe scenă…
Pentru Boc, practic, singura soluție ca să păstreze Cabinetul este un deal cu echipa Blaga, cedează partidul și rămâne la Guvern… L-au discutat deja cei doi? Ține de ei să facă o asemenea tranzacție? Abia atunci s-ar pune în aplicare amenințarea Albă ca Zăpada?
Prea multe întrebări și e weekend…
Posted in Editoriale
2 Comments
Albă ca Zăpada, amenințarea ca piticii să stea uniți
Sacrificarea lui Sebastian Lăzăroiu pe altarul prieteniei PDL cu UDMR a readus în actualitate dezbaterea despre un nou partid, cel alintat drept Albă ca Zăpada. Momentul este, într-adevăr foarte bun, în PDL fiind multe discuții pe tema amenințărilor indirecte privind un eventual rezultat al alegerilor interne care să nu fie pe placul președintelui Traian Băsescu, amenințarea cea mai clară fiind înregistrarea mărcii ”Mișcarea Populară” pe numele Ioanei Băsescu.
După cum văd eu lucrurile, apariția unui partid nou nu va rezolva problema nehotărâților sau a nemulțumiților. Cred că disputa se va da între USl și PDL, lupta fiind nu atât în dezvăluiri serioase (vehemența din zilele noastre făcând publicul să le perceapă ca detalii) cât în cancanuri și, evident, în munca ”de la om la om”, prin cadourile electorale. Nici un partid nou nu poate lupta cu asta. Sigur, se va spune că ”așa nu se va schimba nimic niciodată”. Probabil, dar eu cred că asta e. UNPR, PC sau alte formațiuni apărute în peisajul politic la umbra unor partide mai mari nu sunt exemple de reușite în domeniu, dimpotrivă…
Cred că toată această tevatură este semnalul – nu subliminal, ci de-a dreptul asurzitor – este doar avertismentul că Traian Băsescu și-ar lua mâna de pe un partid care-l alege pe Vasile Blaga președinte. Atât pentru tabăra din microbuzul albastru, cât și pentru cea format din veteranii vremurilor ”pomului copt și omului bun”.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Propuneri de nume pentru baza de la Deveselu: Praz Harbour, GuantaPraz sau Cape Carcalvaral
Cică vin primii americani la Deveselu să vadă cum merg lucrările la noua bază militară. Pe ulița principală, văd doi inși. Primul săpa o groapă, al doilea venea după el și o acoperea la loc…
Mirați, americanii întreabă ce se întâmplă.
-Știți, spune un oficial român, în mod normal aici lucrează o echipă de 3 oameni. Unul sapă groapa, altul bagă în ea cablul, iar ultimul acoperă gaura. Dar… cel cu cablurile e acum în concediu.
Posted in Editoriale
4 Comments
Boc sau Blaga? Tănăsescu sau Georgescu?
Pentru omul de rând, singurul efect al alegerilor de sâmbătă din PDL va fi eventuala schimbare a Guvernului. Spun „eventuala” pentru că, indiferent ce i-a promis Emil Boc preşedintelui Traian Băsescu pentru a-l susţine în lupta de partid, un nou Cabinet are nevoie de un vot de susţinere în Parlament. Nu mai merge cu abţineri, ca la moţiunile de cenzură, unde Puterea a putut să-şi controleze oamenii, ţinându-i în bănci. Or, asta înseamnă că oricine va câştiga lupta internă vor exista nemulţumiţi şi, normal, şi pericolul voturilor negative.
Tocmai asta se preîntâmpină prin ambele soluţii de premieri independenţi care sunt luate acum în discuţie. Dacă va câştiga Vasile Blaga – încep cu versiunea mai puţin verosimilă –, Boc va mai rămâne premier ceva timp, chiar lipsit de autoritate, pentru că Buldogului îi va fi greu să-şi impună un premier la Cotroceni. Adică, economistul Călin Georgescu mai are de aşteptat. Dacă iese Boc, favorit pentru funcţie a devenit Mihai Tănăsescu, după ce Cristian Popa a refuzat cea mai înaltă demnitate executivă.
Există, normal, şi un plan care să contracareze voturile negative din propria alianţă prin atragerea de voturi de la Opoziţie. Numele lui Tănăsescu, de exemplu, poate rupe voturi de la PSD, aşa cum propunerea lui Ionuţ Popescu pentru o funcţie de ministru ar putea atrage câţiva liberali. La fel se va juca pentru fiecare tabără, prin propunerea lui Valeriu Steriu (devenit tehnocrat după numirea la Cotroceni) pentru a preîntâmpina trădări de la UNPR sau chiar desemnarea lui Georgescu, pentru a îi mai împăca pe cei ce acum îl susţin pe Blaga.
Opoziţia are şi ea, natural, un plan pentru a preveni derapajele parlamentarilor săi ce ar vedea o ieşire din criză (măcar pentru ei) prin numirea unor miniştri prieteni. Planul e inspirat de Arcul guvernamental, obligarea senatorilor şi deputaţilor să stea în bănci la votul de încredere al noului Guvern…
Scenarii…
Posted in Editoriale
2 Comments
Boc, Blaga şi Paleologu decid să se sinucidă… Boc şi Blaga discută despre susţinători… bancuri
Ultima zi de actualitate a acestor glume… Oricum, să-i iei în serios…
Boc şi Blaga discutau despre echipa de susţinători pe care fiecare a reuşit să o strângă în jurul său pentru alegerile din 14 mai. Zice Boc:
– Am pentru prim-vicepreşedinte un tip care seamănă cu un tigru dezlănţuit…
Se miră Blaga de succesul colegului său în a atrage oameni. Boc mai spune:
– Pentru secretar general am o membră de partid cu agilitatea unei căprioare. Iar ca vicepreşedinţi am un tip cu voinţa unui elefant, o femeie cu eleganţa unei păsări flamingo…
Blaga îl întrerupe:
– Emile, ce să zic, nici ai mei nu prea seamănă a oameni…
Sau… Cică Boc, Blaga şi Paleologu decid să se sinucidă. Se duc ei pe un vârf de munte, pe o stâncă sub care se căsca un hău. Când să sară aud o voce:
– Fiii mei, sunt Dumnezeu, v-am observat toată viaţa, aţi suferit mult, aşa că vă propun un târg: în momentul în care săriţi, puneţi-vă o dorinţă. Veţi vedea că se va împlini până ajungeţi jos…
Sare Boc şi, în ultima secundă strigă: „Voturi!”. Cade pe saci plini cu hârtii, scapă şi pleacă fericit să le numere…
Sare şi Blaga şi strigă: „Alegători!”. Pe fundul prăpastiei era o mulţime de oameni, cade peste ei, nu păţeşte nimic şi pleacă fericit.
Paleologu vine până la marginea prăpastiei, face un pas greşit, alunecă şi strigă: „Rahaaaat!”.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Saci cu maidanezi morţi sau cu voturi pentru primar?
Imaginile de la Botoşani sunt şocante. Sacii aceia plini cu carne caldă, bărbaţii beţi care alergau printre mormanele de cadavre ca să arunce-n gazetari şi-n protestatari cu pietre, mizeria scursă înspre oraş de la groapa de gunoi, totul pare rupt dintr-un coşmar. E clar că peste 200 de câini nu puteau fi omorâţi într-o oră cu injecţii, e clar că nu s-a procedat „ca la carte”… Dar trebuia procedat în vreun fel? Adică acele animale, devenite fără apărare în padocurile primăriei, erau condamnate la moarte? Există altă soluţie? Şi în cazul meu simt că e vorba de o făţărnicie, asemănătoare cu îmbuibarea cu tobă şi caltaboş de Crăciun, dar evitând momentul dramatic ce precede pomana porcului.
Pe faţă, nimeni nu va exclama „bine le-au făcut!” sau „dă-i încolo de maidanezi”, dar mulţi dintre noi am trăit momente de frică din cauza haitelor de câini ce bântuie oraşele. Când te fereşti de un câine care te latră nu ţi-l imaginezi neapărat băgat într-un sac de plastic… dar se pune întrebarea „altfel cum?” Cine îi ţine, cine îi hrăneşte, cine îi tratează? Sunt întrebări la care răspunsul e unul singur, dar nu ne place să-l vedem.
PS Poate părea că primarul din Botoşani, Cătălin Flutur, a riscat enorm când subordonaţii săi au comandat masacrul… Nu e aşa, a câştigat, pentru că votul, ca şi frica de maidanezi, se consumă în intimitate. Plus că în partidul său există deja un exemplu care a câştigat pe spatele maidanezilor două mandate la Primăria Capitalei…
Posted in Editoriale
3 Comments
O zi obositoare în care nu s-a întâmplat nimic
Stau să mă gândesc care o fi cea mai importantă știre pe care am auzit-o în ultimele 24 de ore. Să fie tributul de încă o viață plătit de România imaginii sale în cancelariile străine? Poate că Patriciu și-a vândut trustul sieşi, la doar câteva zile după ce se ceruse în instanță executarea silită pentru niște datorii? Sau că Săftoiu, el, s-a înscris în PNL, unde Săftoiu, ea, era deja? Să fie oare știrea zilei că Mircia Munteanu s-a înscris în UNPR? Descinderile în căutarea a patru frați iranieni? Faptul că singurul care şi-a bătut joc de Ziua Regalității a fost chiar Regele Mihai, anunțând ruperea legăturilor cu familia de Hohenzollern-Sigmaringen, transformând o zi de dezbateri într-una de dezvăluiri?
Nu, nimic nu ne mai mișcă mai mult de câteva secunde, poate minute, cel mult. Avalanșa de știri e atât de mare încât nu mai apucăm să le acordăm importanța necesară. Abia am avut timp să spunem că acordurile internaționale pe care le preaslăvim zilnic înseamnă și războaie, iar războiul e făcut preponderent din moarte, că am auzit că Dinu Patriciu își ascunde trustul de datornici sub pulpana unui off-shore. Abia se specula că poate firma olandeză ar fi a altcuiva, care-și dorește liniște, că au apărut discuții despre cum liberalii au parafat relația cu Claudiu Săftoiu, un om care-și pusese demult experiența-n slujba lor. Apoi brusc: Casa Regală din România vrea să se numească ”de România”. Iar discuțiile despre bătrânul și fiul său care conduc Casa de Hohenzollern… Și apoi… s-au aprobat întrebările pentru Referendumul din București…
Pe voi nu vă obosesc ăștia?
Posted in Editoriale
4 Comments
10 mai… mai înseamnă ceva?
Stau să mă gândesc dacă ziua de 10 mai are vreo semnificație în mintea românilor? Probabil că nu, e doar un pretext de a rediscuta, sub apăsarea celor din ce în ce mai puțini care au informațiile, ce modalitate de guvernare este mai bună pentru România. Nu fastul sau rigoarea de elită a Casei Regale determină, însă, dezbaterea. Nu nostalgia pură determină oameni, care nici măcar nu erau născuți atunci când România era monarhie, să trimită astăzi mesaje de susținere a reveniri unui rege, ci altceva…
Eu cred că principalul argument este acela că o monarhie constituțională dă senzația că un rege dă ocazia unui Guvern să se manifeste liber, doar în beneficiul poporului, cenzurând derapajele prin… nimănui nu îi este clar prin ce, cenzura revenind doar Parlamentului. În funcție de perioadă – de fapt, în funcție de președintele momentului – nemulțumirile față de Executiv au îmbrăcat diverse forme, fie era prea obedient (Nicolae Văcăroiu, Emil Boc) fie prea independent (Adrian Năstase, Radu Vasile, Călin Popescu Tăriceanu). Adică în permanență a fost urât Guvernul, fie de oameni, fie de președintele din acel moment, iar discuția despre monarhie doar ar elimina una dintre sursele de ură…
Părerea mea este că dezbaterea privind o eventuală revenire a monarhiei va înceta atunci când oamenii vor avea un Guvern și un președinte care să-i mulțumească. Adică niciodată, ca orice nostalgie…
Și când lucrurile merg prost, nostalgiile sunt o mângâiere, așa că azi putem spune cu un zâmbet amar: ”Trăiască Regele!”
Posted in Editoriale
3 Comments
Clima se schimbă mai des decât situația
Nu știu ce am auzit mai des în ultimii ani: că s-a schimbat clima, de câte ori au fost inundații, viscole, arșițe sau că situația se va îmbunătăți. Cred că amândouă au fost rostite în egală măsură. Așa că, zgribulit de gerul umed și înțepător al lui mai 2011, recapitulez câteva din știrile de ultimă oră… și îmi dau seama că s-o schimba clima, dar și situația. În mai rău amândouă…
După mine, cea mai proastă știre a ultimei perioade a fost cea a scumpirii alimentelor cu 12%. Și nu fac din asta o lamentație ca pe televiziuni, ci o privesc rece (ca și cum aș putea altfel pe vremea asta?) și mă întreb dacă nu cumva anunțul dezinvolt făcut de producători a fost facilitat de declarațiile recente ale lui Adrian Vasilescu, primul oficial care a anunțat valul de scumpiri.
Sincer, eu cred că vorbele lui Vasilescu, dată fiind poziția sa de consilier al guvernatorului BNR și de inițiat în anunțurile ce urmează să le facă Mugur Isărescu, nu a dezlegat numai limbile producătorilor, ci a ajutat și la creșterea efectivă… Cred asta pentru că trăim în România – unde clima și situația pot doar să se înrăutățească – și printre condițiile economice favorizante ale unei scumpiri se numără și faptul că oamenii se obișnuiesc cu ideea… Iar declarații precum cele ale lui Vasilescu tocmai asta fac, obișnuiesc oamenii cu ideea.
Poate că 99,99999% din scumpirile la alimente sunt datorate de ce se întâmplă pe piețele românești și internaționale, dar restul, oricât de mic ar fi, e cauzat de tupeul comercianților cărora le-au dat public nas oficialii BNR.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Boc, Blaga și Paleologu decid să se sinucidă… banc
Cică Boc, Blaga și Paleologu decid să se sinucidă. Se duc ei pe un vârf de munte, pe o stâncă sub care se căsca un hău. Când să sară aud o voce:
-Fiii mei, sunt Dumnezeu, v-am observat toată viața, ați suferit mult, așa că vă propun un târg: în momentul în care săriți, puneți-vă o dorință. Veți vedea că se va împlini până ajungeți jos…
Sare Boc și, în ultima secundă strigă: ”Voturi!” Cade pe saci plini cu hârtii, scapă și pleacă fericit să le numere…
Sare și Blaga și strigă: ”Alegători!” Pe fundul prăpastiei erau o mulțime de oameni, cade peste ei, nu pățește nimic și pleacă fericit.
Paleologu vine până la marginea prăpastiei, face un pas greșit, alunecă și strigă: ”Rahaaaat!”
Posted in Editoriale
2 Comments
Cine va fi premier începând cu 16 mai?
Ca și cum ar conta pentru cineva în afara celor implicați direct în porționarea Cabinetului, mă aflu și eu în treabă și caut răspunsul la o întrebare simplă: ce se va alege de actualul Guvern după alegerile interne din PD-L?
Dacă Emil Boc reușește să păstreze conducerea partidului, lucrul cel mai probabil la această oră, e aproape silit să-și dea demisia de mai toate declarațiile celor care-l susțin, declarații legate de departajarea fotoliului de președinte de partid de cel de premier. Probabil că se va face o propunere de Cabinet în care să fie și Vasile Blaga mulțumit, pentru a nu se înregistra ”derapaje” la votul de investire. Atunci iar vom căuta toți în arhive fotografii cu economistul Călin Georgescu…
Există și varianta ”câștigătorul ia totul” în care Boc ține și Guvernul și partidul, pentru că, dacă nu demisionează, PD-L nu îl va da jos niciodată de la Victoria, lovitura dată imaginii fiind cruntă… un partid își dărâmă propriul Guvern dar susține că e bine condus de omul respectiv… Ar fi de Cascadorii Râsului…
Dacă va câștiga Vasile Blaga… aici lucrurile sunt mai complicate. Tehnic, Boc poate demisiona, dar îl așteaptă o viață liniștită la Cluj, măcinat zi de zi de uitare. Ar fi sfârșitul său ca om politic, orice funcție i-ar oferi grupul Blaga în partid, el ar dispărea de pe scenă…
Pentru Boc, practic, singura soluție ca să păstreze Cabinetul este un deal cu echipa Blaga, cedează partidul și rămâne la Guvern… L-au discutat deja cei doi? Ține de ei să facă o asemenea tranzacție? Abia atunci s-ar pune în aplicare amenințarea Albă ca Zăpada?
Prea multe întrebări și e weekend…
Posted in Editoriale
2 Comments
Albă ca Zăpada, amenințarea ca piticii să stea uniți
Sacrificarea lui Sebastian Lăzăroiu pe altarul prieteniei PDL cu UDMR a readus în actualitate dezbaterea despre un nou partid, cel alintat drept Albă ca Zăpada. Momentul este, într-adevăr foarte bun, în PDL fiind multe discuții pe tema amenințărilor indirecte privind un eventual rezultat al alegerilor interne care să nu fie pe placul președintelui Traian Băsescu, amenințarea cea mai clară fiind înregistrarea mărcii ”Mișcarea Populară” pe numele Ioanei Băsescu.
După cum văd eu lucrurile, apariția unui partid nou nu va rezolva problema nehotărâților sau a nemulțumiților. Cred că disputa se va da între USl și PDL, lupta fiind nu atât în dezvăluiri serioase (vehemența din zilele noastre făcând publicul să le perceapă ca detalii) cât în cancanuri și, evident, în munca ”de la om la om”, prin cadourile electorale. Nici un partid nou nu poate lupta cu asta. Sigur, se va spune că ”așa nu se va schimba nimic niciodată”. Probabil, dar eu cred că asta e. UNPR, PC sau alte formațiuni apărute în peisajul politic la umbra unor partide mai mari nu sunt exemple de reușite în domeniu, dimpotrivă…
Cred că toată această tevatură este semnalul – nu subliminal, ci de-a dreptul asurzitor – este doar avertismentul că Traian Băsescu și-ar lua mâna de pe un partid care-l alege pe Vasile Blaga președinte. Atât pentru tabăra din microbuzul albastru, cât și pentru cea format din veteranii vremurilor ”pomului copt și omului bun”.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Propuneri de nume pentru baza de la Deveselu: Praz Harbour, GuantaPraz sau Cape Carcalvaral
Cică vin primii americani la Deveselu să vadă cum merg lucrările la noua bază militară. Pe ulița principală, văd doi inși. Primul săpa o groapă, al doilea venea după el și o acoperea la loc…
Mirați, americanii întreabă ce se întâmplă.
-Știți, spune un oficial român, în mod normal aici lucrează o echipă de 3 oameni. Unul sapă groapa, altul bagă în ea cablul, iar ultimul acoperă gaura. Dar… cel cu cablurile e acum în concediu.
Posted in Editoriale
4 Comments