Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Una la Muie
Toată dezbaterea despre remanierea Guvernului îmi aminteşte de un banc senzaţional cu un ungur la bufetul gării. Dar înainte de a-l spune, vreau să comentez, tot e un termen la modă, gestul câtorva democrat-liberali de a propune depunerea mandatului de către Emil Boc, propunere făcută la şedinţa lor de miercuri seară. S-a spus că aceştia, în frunte cu Elena Udrea şi Sever Voinescu, transmit mesajul preşedintelui de a fi schimbat Cabinetul care a dus partidul la limita de jos a sondajelor. Nu cred, dimpotrivă, în spatele lor este, fără îndoială, mesajul preşedintelui, dar şi convingerea acestuia că nu se poate întâmpla nimic în Parlament şi că Guvernul va trece hopul. Adică oamenii ăştia – şi şeful lor – nu înţeleg că partidul nu mai poate fi strunit, că pur şi simplu există riscul trădărilor masive şi că nu le mai pot controla nici măcar sperietorile tradiţionale ca Vasile Blaga sau Adriean Videanu. Adică… sunt pe altă lume!
Şi acum bancul. Se aşază ungurul la o masă la bufetul gării şi îi spune chelnerului: „Vreau dai la mine una la muie!“ Se uită ăla la el, nu pricepe ce se întâmplă, şi îl cheamă pe şeful de sală. „Dai la mine una la muie sau fac reclamaţie!“, spune ungurul nervos că nu e servit. Şeful ridică din umeri şi îl „serveşte”. A doua zi, la tribunal, judecătorul îl întreabă pe şeful de sală: „De ce l-ai lovit pe Janosz?“ „Pai, el mi-a cerut să-i dau una la muie…“ „Minte, domnu’ judecător, eu am cerut una la muie, soră la portocala, el mi-a dat una la muie, soră la moartea…“
Posted in Editoriale
1 Comment
Banc corporatist
Fără nici o introducere vă spun un banc, ce poate fi interpretat şi ca o poveste de groază:
La o companie multinaţională, angajaţii veneau la muncă la ora 9 dimineaţa şi plecau seara târziu, atunci când terminau tot ce aveau de făcut pe ziua respectivă.
Într-o zi, unul dintre angajaţi vine la ora 9.00 dimineaţa, lucrează, şi la ora 17.00 pune pixul jos, se duce la director şi îi spune:
– Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful este de acord şi îl lasă să plece.
A doua zi, angajatul vine la ora 9.00 dimineaţă, lucrează, la ora 17.00 pune pixul jos şi se duce la director:
– Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful este iarăşi de acord şi-l lasă.
A treia zi, vine la 9.00, la 17.00 pune pixul jos şi se duce la director:
– Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful îl lasă, ca să nu facă scandal.
Se duce însă la ceilalţi şi îi întreabă de ce ei vin la 9.00 şi stau până seara târziu la serviciu, iar ăsta pleacă la ora 17.00 în fiecare zi.
La care angajaţii îi răspund:
– Domnule director, ar trebui să-l înţelegeţi, omul este şi el în concediu…
Posted in Editoriale
5 Comments
Piticul şi cele şapte Albe ca Zăpada!
Telefonul vibra uşor şi El tresări. Întinse mâna după el şi citi: Ia liubliu tebia, brat! Era de la Putin. În mod normal, ar fi căzut capete dacă Îl deranja cineva înainte de programul de dimineaţă, dar cine se putea supăra pe Volodea! Boc zâmbi şi se ridică în capul oaselor. Strigă: “Sever, hai!”. Imediat în dormitor îşi făcu apariţia Voinescu, ducând ca pe o ofrandă o carafă cu apă neîncepută de izvor pentru lavoar şi oliţa de noapte. În timp ce slobozea prima urină, Boc întreba “Ce mai e nou?”. Sever, smerit, spune că Laura Kövesi a prins şi a premiat doi haiduci, Ciuvică Buze Reci şi Hrebe the Kid, care furau de la săraci şi dădeau la stat. Ştia el ce veşti Îi fac plăcere şefului! Boc începu să se spele pe ochi şi urma ritualul rugăciunii. El nu I se adresa direct lui Dumnezeu, folosea un intermediar. Victor Ponta, dintr-un colţ de unde nu îl ajungeau stropii, spune un Tatăl Nostru cu intonaţie. Când termină, El îi dă voie să meargă în curtea din spate, să se joace pe o grămadă de bălegar, numită de servitori Dealul lui Năstase, cu Crin Antonescu. Dar Victor poate pleca doar după ce promite că azi, în Parlament, va propune o lege ca de acum să fie remaniată doar Opoziţia, iar Guvernul să fie numit pe viaţă. Promite şi fuge.
Boc intră în baie şi se aşază pe “tron”. Cristian Preda, care aştepta cuminte de ceva timp să-şi dovedească utilitatea, începe să citească presa zilei: “Obama dă Congresului exemplu România” sau “Statuia lui Boc din Paris va fi dezvelită astăzi”. Vasile Blaga rezolvă integrame. “Conducător măreţ din şapte?” “Emil Boc!”
Deodată, ochii premierului se măresc, se aude un pârâit şi un pleoscăit, audienţa izbucnind în aplauze. Integramele întotdeauna au stimulat stomacul Lui! Sare în cadă. Apa nu atinge direct corpul divinizat de toţi. Într-o concordie totală, Raluca Turcan, Norica Nicolai şi Ecaterina Andronescu freacă pielea cu trei bureţi de baie. În timp ce-l dezmierda atingerea fină, şeful glumeşte: “Remaniere, ai, fetelor?”. Toţi râd, fericiţi că El e într-o bună dispoziţie ce anunţă încă o zi măreaţă pentru ţară. Păşeşte din cadă pe mozaicul de pe jos. E o scenă alegorică după cel mai recent basm din cărţile pentru copii, “Piticul şi cele şapte Albe ca Zăpada”.
Calcă pe nasul Elenei Udrea, închipuită ca Morocănilă, şi sare zglobiu pe sânul lui Dumpy, o EBA bine desenată. Ce bine că nu mai are cine să-L certe sau să-I dea palme după ceafă! E la un pas să alunece, dar se redresează spre mulţumirea celor din jur care-şi amintesc ce impozite s-au pus după ce, în altă dimineaţă, El a căzut în fund, alunecând cu piciorul gol şi ud pe marmură!
Sub supravegherea lui Videanu şi a lui Berceanu, Lavinia Şandru şi Norica Nicolai aşază pe trupul Lui hainele. Nodul la cravata violet îl potriveşte doar Mircea Toader, atribut câştigat în anii în care era singurul care scutura seara praful de pe costum.
Primenit, golit, îmbrăcat, Boc iese în balcon să salute mulţimea. Deasupra sa e scrisă cu litere portocalii noua deviză a ţării: “Cine nu are pitici să-şi cumpere!”. În curte, cum îşi face apariţia El, un cor format din Vântu, Voiculescu şi Patriciu intonează noul imn al ţării, “Puşca şi cureaua lată, voi fi bărbat o dată, şi încă o dată, şi încă o dată”. Mulţumit de sine, Boc se uită în zare, la aleea Eroilor Neamului, străjuită de statui din bronz. E un Vlădescu slab, cu un Cod fiscal la cingătoare, un Şeitan binecuvântând un pensionar care-i pupă mâna, un Cseke ţinând în braţe un bebeluş şi un Dumitru cu o seceră în dreapta şi un snop de grâu în stânga…
Telefonul vibra uşor şi El tresări. Întinse mâna după el şi citi: “Vino la mine urgent!”. Se ridică şi sări în pantofi. Nu te joci cu minutele când te cheamă Zeus!
P.S. 1: Ritualul de dimineaţă e inspirat din cel al lui George al III-lea al Angliei, supranumit Regele Nebun.
P.S. 2: Numele şi faptele sunt inspirate din nişte fragmente de ziar găsite intr-un wc ecologic din Grădina Botanică de lângă Palatul Cotroceni.
Posted in Editoriale
3 Comments
Amestecate, adulterine
Un tip bagă capul pe uşa frizeriei şi întreabă: „Ocupat?”. „Da, răspunde frizerul, dacă vreţi să vă tundeţi veniţi peste două ore!” Tipul râde şi dispare. A doua zi, iar apare, se uită în frizerie şi spune: „Cel puţin două ore” şi dispare. Scena se repetă vreo săptămână. Intrigat, frizerul roagă un prieten să îl urmărească pe individ. Zis şi făcut! Se întoarce detectivul de ocazie, râzând în hohote. „Ei, unde se duce tipul după ce pleacă de aici?”, întreabă frizerul. Urmăritorul cade pe jos de râs: „La tine acasă!”.
Sau, fiţi atenţi, doi prieteni se întâlnesc. „Ce mai faci? Te-ai mutat la Oradea, am auzit.” „Da, e mult mai bine. Dar am o problemă.” „Care?” „Ne-am mutat mai întâi la Arad. Apoi la Braşov şi acum suntem în Oradea, dar mereu am avut acelaşi portar pe care l-am avut şi la Bucureşti!”
Posted in Editoriale
Leave a comment
Cazul „Chitic”
Un cowboy stătea liniştit în bar când, deodată, unul strigă: „Vezi, bă, că îţi ia calul!”. Cowboy-ul ţâşneşte afară şi vede că animalul era la locul lui. Intră din nou în bar şi îl împuşcă pe ăla care a strigat. Barmanul spune, în timp ce trăgea cadavrul din cârciumă: „Băi, mai terminaţi cu şahul că ne omoară ăsta pe toţi!”.
Chiar credeţi că nu e nici o legătură între banc şi titlu? Rămâne să vă gândiţi dumneavoastră cine e cowboy-ul nervos şi cine sunt cei care se încăpăţânează să joace şah pe un teren de rugby.
Posted in Editoriale
2 Comments
3 devine 5 şi doi 0 fac un 8
A trecut întâlnirea dintre Emil Boc şi membrii de frunte ai partidului. Puţine declaraţii, logic, dacă stăm să ne gândim că armonia aproape militărească din trecut a PDL este o simplă amintire.
Noi anunţasem ieri o listă de trei miniştri pe care parlamentarii i-ar vrea sacrificaţi pentru a continua sprijinul acordat Cabinetului. E vorba despre Sebastian Vlădescu, Gabriel Sandu şi Radu Berceanu. Era lista ideală, un nume greu din partid, unul care a monopolizat un întreg segment de afaceri şi un independent. Totuşi, sursele noastre spun că pedeliştii i-au mai „sugerat” premierului două nume care ar putea fi schimbate când îşi va face el evaluarea subalternilor din cabinet, Cseke Atilla şi Cătălin Predoiu. Primul e clar un sacrificiu de dragul opiniei publice a cărei sete de sânge se pare că Parchetul nu reuşeşte să o satisfacă doar cu încătuşarea unei asistente medicale. Al doilea ar putea fi doar o încercare de a-i face loc unui favorit pentru fotoliul ocupat de destul de mult timp de fostul liberal.
De fapt, toată vorbăria despre remaniere mie îmi miroase doar a încercare de a-i lăsa fără argumente publice pe cei care vor să părăsească partidul sau pe autorii moţiunii de cenzură, pentru că altfel efectul schimbării unui ministru cu altul e absolut nul în ceea ce priveşte eficienţa.
3 pe o listă, 5 pe alta, 9 posibili trădători, 8 voturi ce lipsesc unei moţiuni de succes, cifrele fac un haos din politica românească. Asta îmi aminteşte de diferenţa dintre 8 şi 69… dacă eşti 0 apreciezi 8-ul, dacă eşti un 0 cu codiţă, merge şi un 69!
P.S.: Ieri, după ce am scris că în Ministerul de Interne se discută despre impunerea a câte cinci zile de concediu fără plată pe lună salariaţilor, au apărut în diverse structuri liste pe care fiecare om ar trebui să semneze că e de acord să îşi ia micul concediu fără bani. Mulţi au refuzat să semneze.
Posted in Editoriale
Leave a comment
5 zile pe lună fără plată la Anticorupţia din Interne?
Se pare că unul dintre miniştrii care nu vrea să fie prins cu pantalonii în vine la o eventuală evaluare a scăderii cheltuielilor cu 25% este Vasile Blaga, mai ales că ştie că poziţia sa în partid e nesigură şi o critică oricât de mică ar atrage un val de proteste în PDL. Aşa că omul încearcă să scape cu faţa curată.
Aşa cum s-a întâmplat cu toate instituţiile bugetare, poliţiştilor li s-au tăiat 25% din venituri. Mai loviţi au fost cei de la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) şi cei de la Direcţia Generală Anticorupţie (DGA). La aceste servicii secrete s-au redus două sporuri importante. În primul rând, a dispărut sporul de aparat central, de 12%, tăiat la toate structurile din minister. Apoi a fost tăiat un spor ce părea important în condiţiile în care sărăcia face să crească infracţiunile de tot felul, e vorba de sporul de anticorupţie, de aproximativ 30%. Cât se economiseşte prin asta, comparativ, de exemplu, cu achiziţiile de carne de vită pentru hotelurile ministerului de la mare şi de la munte? Mai nimic.
Sigur, vor fi voci care să spună că un spor nu poate opri la un cadru de poliţie pornirea de a fi corupt. Se poate, dar un asemenea spor, fie el cât de mic, opreşte corupţia nesimţită, suta de mii de lei vechi luată de la un şofer, sticla de vin primită pentru a înlesni emiterea unui act oarecare. Genul de tâmpenii ce macină încet, dar sigur imaginea ministerului.
Şi acum vine bomba. La această oră, specialiştii ministerului calculează economia care s-ar face dacă toţi salariaţii MAI ar avea, încă din luna septembrie, câte cinci zile de concediu fără plată. Pentru ei înseamnă încă o reducere de 23,4% a veniturilor. Adică ieşit în stradă!
Posted in Editoriale
4 Comments
O întrebare legitimă: mai controlează FSB informaţiile culese de SIE?
Deşi văd că nu pare să mai suscite interes, cazul diplomatului expulzat de Rusia lasă în urmă destule întrebări. La vedere, lupta e dusă de preşedintele Traian Băsescu, care riscă un scandal naţional trimiţând ajutoare de 25 de milioane de euro în Republica Moldova, în condiţiile în care la noi se taie orice cheltuială.
Una dintre întrebări este dacă la această oră FSB, serviciul secret rusesc, mai controlează informaţiile culese de agenţii SIE la Moscova? Vă reamintesc faptul că FSB a comunicat că sursa lui Gabriel Grecu, diplomatul prins în flagrant delict, un oarecare „cetăţean M” i-a furnizat materiale secrete, militare şi de analiză, şi predecesorului lui Grecu la ambasadă, Dinu Pistolea. Acesta, după retragerea de la post, în 2008, a devenit profesor de Informaţii pentru Apărare, la Universitatea Naţională pentru Apărare. O avea ce să le explice studenţilor!
FSB riscă, indiferent ce se spune în comunicatele oficale, să taie o scurgere controlată de informaţii doar în două variante: A – nevoia unui succes mediatic era mai mare decât importanţa strategică a controlului asupra datelor interceptate de o ţară prea mică; B – când cetăţeanul M şi Grecu au fost deconspiraţi, un alt „izvor” dădea deja informaţii bine calculate unui alt român. Tind să cred că varianta B e cea corectă, pentru că altfel FSB se expune unui scandal şi mai mare în propria ţară. Doar departamentele de analiză ale SIE pot discerne la această oră care este soluţia corectă la mica noastră dilemă.
Acum un banc, cu personaje, evident, imaginare.
Un rus, un moldovean şi un român discutau despre femei. Rusul zice: Ieri, am stropit-o pe Nataşa cu votcă şi apoi am sărutat-o pe tot corpul. După ce am făcut dragoste, a ţipat cinci minute! Intră şi moldoveanul în vorbă: Eu am dat-o pe Mărioara cu ardei iute pe corp, am sărutat-o cu foc şi, aprins apoi, am posedat-o de a ţipat o jumătate de oră! Românul spune: Astea sunt nimicuri, eu am uns-o pe Gherghina cu untură, am masat-o îndelung, am făcut dragoste şi după aia a ţipat şase ore! Ceilalţi doi cad în admiraţie: Dar ce i-ai făcut de a ţipat aşa? El zice: M-am şters pe mâini de perdea!
Posted in Editoriale
Leave a comment
Umilitor! FSB anunţă SIE, prin Itar-Tass, că îl intoxică de doi ani!
Simt nevoia să explic unele dintre episoadele din filmul de spionaj care îl are ca erou principal pe Gabriel Grecu, fost funcţionar la Ambasada României la Moscova. Grecu a fost reţinut şi audiat luni, în ciuda convenţiilor internaţionale, dar, aşa cum reiese din informaţiile furnizate de FSB presei din Rusia, nu a fost reţinut şi furnizorul informaţiilor clasificate pe care se presupune că diplomatul român ar fi trebuit să le copieze în parcarea supermarketului. După decizia de expulzare a românului, MAE de la Bucureşti declara persona non grata un diplomat rus. Atunci încep loviturile directe date de FSB.
Printr-un comunicat, preluat întâi de Itar-Tass, se spune că predecesorul lui Grecu la ambasadă a strâns şi el informaţii despre Transnistria şi chiar informaţii compromiţătoare despre lideri transnistreni. Se spune că sursa a fost „moştenită” de Grecu după 2008, când a fost mutat de la Erevan la Moscova.
Practic, FSB anunţă public, caz mai mult decât rar, că de mai bine de doi ani controlează informaţiile pe care le primea SIE prin intermediul celor doi diplomaţi. Controlul informaţiei înseamnă, în bună măsură, şi intoxicare cu informaţii false. Pe scurt, FSB susţine că, printr-un ofiţer acoperit, a decis ce informaţii să primească Daniel Pistolea, până în 2008, când a fost retras de la post, şi apoi Gabriel Grecu, până luni, 16 august, când FSB a decis că se poate lipsi de o scurgere controlată de date, avantajul fiind un câştig de imagine. Câştig valorificat pe două planuri, pe de o parte, opinia publică din Rusia a criticat FSB pentru că a permis americanilor identificarea a 10 spioni, iar pe de alta, conducerea de stat e supărată pentru că nu s-a reuşit oprirea scurgerilor de informaţii despre victimele şi pagubele reale ale incendiilor din această vară.
A mai fost un element care a făcut MAE român să tacă mâlc. Marţi s-au dat nişte imagini la televiziunile ruseşti. După reacţia română s-au mai adăugat 4 secunde de imagini cu Grecu vorbind în biroul unui anchetator. Vorbind? Ce? Până se află, singura reacţie românească este atitudinea ostentativă a preşedintelui Traian Băsescu, întâlniri cu Vlad Filat, ajutoare pentru reconstrucţia caselor distruse de inundaţii în Moldova. Ca politică externă, trebuie să recunosc, asta e o atitudine mai bună decât o cursă a expulzărilor pe care nu avem cum să nu o pierdem. În paralel, cred că sunt destule plecări din Moscova spre Bucureşti.
Posted in Editoriale
2 Comments
Cât mai e până vom scuza politic un doctor care intră beat în operaţie?
Mă înspăimântă cursul dezbaterilor publice despre tragedia de la Maternitatea Giuleşti. Mă sperie, cel mai tare, prostia cu sistemul care a ucis patru (sau cine ştie câţi vor fi până la final) bebeluşi. Repet, de aceea, ce cred, sistemul ucide din lipsă de medicamente, din economii la igienă, dar la Terapie Intensivă unde au fost copţi de vii copiii a ucis un grup de oameni, independent de tâmpenia lui Cseke Atilla (alături de băiatul ăsta mi-aş face o poză, să o arăt oricui mă mai face vreodată urât) sau de indolenţa lui Sorin Oprescu. Sărăcia sau lipsa dotărilor nu scapă de arest un poliţist, de exemplu, care ia o şpagă mai mică decât bacşişul lăsat de şeful său la restaurant. Nici nu scuză un funcţionar de ghişeu ce pretinde bani pentru a-ţi elibera o hârtie. La fel ar trebui priviţi şi lucrătorii din sistemul de sănătate. Judecaţi cu aceeaşi măsură.
Ancheta ar trebui să aibă două paliere, unul ar trebui să privească modul în care s-a făcut modernizarea sălii devenite abator uman, cine şi ce trebuia să cumpere sau să monteze, cine verifica efectuarea lucrărilor sau starea aparatelor, iar cealaltă linie a anchetei ar trebui axată pe personalul care era de serviciu în seara incendiului. Mâna criminală rămâne, în opinia mea, cea care a închis în urma sa uşa de la camera unde erau 11 infanţi.
În paralel, nu ne opreşte nimeni să discutăm despre subfinanţarea spitalelor, dar a evita vina efectivă, umană, e o crimă. Aşa am făcut după ce nişte prunci au fost arşi în maternitate şi nimeni nu ştie acum ce s-a întâmplat cu asistenta ce a greşit atunci. Aşa am făcut cu orice eveniment dramatic din sănătate, am discutat doar despre criminalii din vârful piramidei şi i-am uitat pe cei care omoară efectiv. Ne îndreptăm, din păcate, spre momentul în care vom căuta circumstanţe atenuante pentru un doctor care va intra beat în sala de operaţii, spunând că e deprimat că i s-a tăiat din salariu.
Posted in Editoriale
6 Comments
Una la Muie
Toată dezbaterea despre remanierea Guvernului îmi aminteşte de un banc senzaţional cu un ungur la bufetul gării. Dar înainte de a-l spune, vreau să comentez, tot e un termen la modă, gestul câtorva democrat-liberali de a propune depunerea mandatului de către Emil Boc, propunere făcută la şedinţa lor de miercuri seară. S-a spus că aceştia, în frunte cu Elena Udrea şi Sever Voinescu, transmit mesajul preşedintelui de a fi schimbat Cabinetul care a dus partidul la limita de jos a sondajelor. Nu cred, dimpotrivă, în spatele lor este, fără îndoială, mesajul preşedintelui, dar şi convingerea acestuia că nu se poate întâmpla nimic în Parlament şi că Guvernul va trece hopul. Adică oamenii ăştia – şi şeful lor – nu înţeleg că partidul nu mai poate fi strunit, că pur şi simplu există riscul trădărilor masive şi că nu le mai pot controla nici măcar sperietorile tradiţionale ca Vasile Blaga sau Adriean Videanu. Adică… sunt pe altă lume!
Şi acum bancul. Se aşază ungurul la o masă la bufetul gării şi îi spune chelnerului: „Vreau dai la mine una la muie!“ Se uită ăla la el, nu pricepe ce se întâmplă, şi îl cheamă pe şeful de sală. „Dai la mine una la muie sau fac reclamaţie!“, spune ungurul nervos că nu e servit. Şeful ridică din umeri şi îl „serveşte”. A doua zi, la tribunal, judecătorul îl întreabă pe şeful de sală: „De ce l-ai lovit pe Janosz?“ „Pai, el mi-a cerut să-i dau una la muie…“ „Minte, domnu’ judecător, eu am cerut una la muie, soră la portocala, el mi-a dat una la muie, soră la moartea…“
Posted in Editoriale
1 Comment
Banc corporatist
Fără nici o introducere vă spun un banc, ce poate fi interpretat şi ca o poveste de groază:
La o companie multinaţională, angajaţii veneau la muncă la ora 9 dimineaţa şi plecau seara târziu, atunci când terminau tot ce aveau de făcut pe ziua respectivă.
Într-o zi, unul dintre angajaţi vine la ora 9.00 dimineaţa, lucrează, şi la ora 17.00 pune pixul jos, se duce la director şi îi spune:
– Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful este de acord şi îl lasă să plece.
A doua zi, angajatul vine la ora 9.00 dimineaţă, lucrează, la ora 17.00 pune pixul jos şi se duce la director:
– Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful este iarăşi de acord şi-l lasă.
A treia zi, vine la 9.00, la 17.00 pune pixul jos şi se duce la director:
– Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful îl lasă, ca să nu facă scandal.
Se duce însă la ceilalţi şi îi întreabă de ce ei vin la 9.00 şi stau până seara târziu la serviciu, iar ăsta pleacă la ora 17.00 în fiecare zi.
La care angajaţii îi răspund:
– Domnule director, ar trebui să-l înţelegeţi, omul este şi el în concediu…
Posted in Editoriale
5 Comments
Piticul şi cele şapte Albe ca Zăpada!
Telefonul vibra uşor şi El tresări. Întinse mâna după el şi citi: Ia liubliu tebia, brat! Era de la Putin. În mod normal, ar fi căzut capete dacă Îl deranja cineva înainte de programul de dimineaţă, dar cine se putea supăra pe Volodea! Boc zâmbi şi se ridică în capul oaselor. Strigă: “Sever, hai!”. Imediat în dormitor îşi făcu apariţia Voinescu, ducând ca pe o ofrandă o carafă cu apă neîncepută de izvor pentru lavoar şi oliţa de noapte. În timp ce slobozea prima urină, Boc întreba “Ce mai e nou?”. Sever, smerit, spune că Laura Kövesi a prins şi a premiat doi haiduci, Ciuvică Buze Reci şi Hrebe the Kid, care furau de la săraci şi dădeau la stat. Ştia el ce veşti Îi fac plăcere şefului! Boc începu să se spele pe ochi şi urma ritualul rugăciunii. El nu I se adresa direct lui Dumnezeu, folosea un intermediar. Victor Ponta, dintr-un colţ de unde nu îl ajungeau stropii, spune un Tatăl Nostru cu intonaţie. Când termină, El îi dă voie să meargă în curtea din spate, să se joace pe o grămadă de bălegar, numită de servitori Dealul lui Năstase, cu Crin Antonescu. Dar Victor poate pleca doar după ce promite că azi, în Parlament, va propune o lege ca de acum să fie remaniată doar Opoziţia, iar Guvernul să fie numit pe viaţă. Promite şi fuge.
Boc intră în baie şi se aşază pe “tron”. Cristian Preda, care aştepta cuminte de ceva timp să-şi dovedească utilitatea, începe să citească presa zilei: “Obama dă Congresului exemplu România” sau “Statuia lui Boc din Paris va fi dezvelită astăzi”. Vasile Blaga rezolvă integrame. “Conducător măreţ din şapte?” “Emil Boc!”
Deodată, ochii premierului se măresc, se aude un pârâit şi un pleoscăit, audienţa izbucnind în aplauze. Integramele întotdeauna au stimulat stomacul Lui! Sare în cadă. Apa nu atinge direct corpul divinizat de toţi. Într-o concordie totală, Raluca Turcan, Norica Nicolai şi Ecaterina Andronescu freacă pielea cu trei bureţi de baie. În timp ce-l dezmierda atingerea fină, şeful glumeşte: “Remaniere, ai, fetelor?”. Toţi râd, fericiţi că El e într-o bună dispoziţie ce anunţă încă o zi măreaţă pentru ţară. Păşeşte din cadă pe mozaicul de pe jos. E o scenă alegorică după cel mai recent basm din cărţile pentru copii, “Piticul şi cele şapte Albe ca Zăpada”.
Calcă pe nasul Elenei Udrea, închipuită ca Morocănilă, şi sare zglobiu pe sânul lui Dumpy, o EBA bine desenată. Ce bine că nu mai are cine să-L certe sau să-I dea palme după ceafă! E la un pas să alunece, dar se redresează spre mulţumirea celor din jur care-şi amintesc ce impozite s-au pus după ce, în altă dimineaţă, El a căzut în fund, alunecând cu piciorul gol şi ud pe marmură!
Sub supravegherea lui Videanu şi a lui Berceanu, Lavinia Şandru şi Norica Nicolai aşază pe trupul Lui hainele. Nodul la cravata violet îl potriveşte doar Mircea Toader, atribut câştigat în anii în care era singurul care scutura seara praful de pe costum.
Primenit, golit, îmbrăcat, Boc iese în balcon să salute mulţimea. Deasupra sa e scrisă cu litere portocalii noua deviză a ţării: “Cine nu are pitici să-şi cumpere!”. În curte, cum îşi face apariţia El, un cor format din Vântu, Voiculescu şi Patriciu intonează noul imn al ţării, “Puşca şi cureaua lată, voi fi bărbat o dată, şi încă o dată, şi încă o dată”. Mulţumit de sine, Boc se uită în zare, la aleea Eroilor Neamului, străjuită de statui din bronz. E un Vlădescu slab, cu un Cod fiscal la cingătoare, un Şeitan binecuvântând un pensionar care-i pupă mâna, un Cseke ţinând în braţe un bebeluş şi un Dumitru cu o seceră în dreapta şi un snop de grâu în stânga…
Telefonul vibra uşor şi El tresări. Întinse mâna după el şi citi: “Vino la mine urgent!”. Se ridică şi sări în pantofi. Nu te joci cu minutele când te cheamă Zeus!
P.S. 1: Ritualul de dimineaţă e inspirat din cel al lui George al III-lea al Angliei, supranumit Regele Nebun.
P.S. 2: Numele şi faptele sunt inspirate din nişte fragmente de ziar găsite intr-un wc ecologic din Grădina Botanică de lângă Palatul Cotroceni.
Posted in Editoriale
3 Comments
Amestecate, adulterine
Un tip bagă capul pe uşa frizeriei şi întreabă: „Ocupat?”. „Da, răspunde frizerul, dacă vreţi să vă tundeţi veniţi peste două ore!” Tipul râde şi dispare. A doua zi, iar apare, se uită în frizerie şi spune: „Cel puţin două ore” şi dispare. Scena se repetă vreo săptămână. Intrigat, frizerul roagă un prieten să îl urmărească pe individ. Zis şi făcut! Se întoarce detectivul de ocazie, râzând în hohote. „Ei, unde se duce tipul după ce pleacă de aici?”, întreabă frizerul. Urmăritorul cade pe jos de râs: „La tine acasă!”.
Sau, fiţi atenţi, doi prieteni se întâlnesc. „Ce mai faci? Te-ai mutat la Oradea, am auzit.” „Da, e mult mai bine. Dar am o problemă.” „Care?” „Ne-am mutat mai întâi la Arad. Apoi la Braşov şi acum suntem în Oradea, dar mereu am avut acelaşi portar pe care l-am avut şi la Bucureşti!”
Posted in Editoriale
Leave a comment
Cazul „Chitic”
Un cowboy stătea liniştit în bar când, deodată, unul strigă: „Vezi, bă, că îţi ia calul!”. Cowboy-ul ţâşneşte afară şi vede că animalul era la locul lui. Intră din nou în bar şi îl împuşcă pe ăla care a strigat. Barmanul spune, în timp ce trăgea cadavrul din cârciumă: „Băi, mai terminaţi cu şahul că ne omoară ăsta pe toţi!”.
Chiar credeţi că nu e nici o legătură între banc şi titlu? Rămâne să vă gândiţi dumneavoastră cine e cowboy-ul nervos şi cine sunt cei care se încăpăţânează să joace şah pe un teren de rugby.
Posted in Editoriale
2 Comments
3 devine 5 şi doi 0 fac un 8
A trecut întâlnirea dintre Emil Boc şi membrii de frunte ai partidului. Puţine declaraţii, logic, dacă stăm să ne gândim că armonia aproape militărească din trecut a PDL este o simplă amintire.
Noi anunţasem ieri o listă de trei miniştri pe care parlamentarii i-ar vrea sacrificaţi pentru a continua sprijinul acordat Cabinetului. E vorba despre Sebastian Vlădescu, Gabriel Sandu şi Radu Berceanu. Era lista ideală, un nume greu din partid, unul care a monopolizat un întreg segment de afaceri şi un independent. Totuşi, sursele noastre spun că pedeliştii i-au mai „sugerat” premierului două nume care ar putea fi schimbate când îşi va face el evaluarea subalternilor din cabinet, Cseke Atilla şi Cătălin Predoiu. Primul e clar un sacrificiu de dragul opiniei publice a cărei sete de sânge se pare că Parchetul nu reuşeşte să o satisfacă doar cu încătuşarea unei asistente medicale. Al doilea ar putea fi doar o încercare de a-i face loc unui favorit pentru fotoliul ocupat de destul de mult timp de fostul liberal.
De fapt, toată vorbăria despre remaniere mie îmi miroase doar a încercare de a-i lăsa fără argumente publice pe cei care vor să părăsească partidul sau pe autorii moţiunii de cenzură, pentru că altfel efectul schimbării unui ministru cu altul e absolut nul în ceea ce priveşte eficienţa.
3 pe o listă, 5 pe alta, 9 posibili trădători, 8 voturi ce lipsesc unei moţiuni de succes, cifrele fac un haos din politica românească. Asta îmi aminteşte de diferenţa dintre 8 şi 69… dacă eşti 0 apreciezi 8-ul, dacă eşti un 0 cu codiţă, merge şi un 69!
P.S.: Ieri, după ce am scris că în Ministerul de Interne se discută despre impunerea a câte cinci zile de concediu fără plată pe lună salariaţilor, au apărut în diverse structuri liste pe care fiecare om ar trebui să semneze că e de acord să îşi ia micul concediu fără bani. Mulţi au refuzat să semneze.
Posted in Editoriale
Leave a comment
5 zile pe lună fără plată la Anticorupţia din Interne?
Se pare că unul dintre miniştrii care nu vrea să fie prins cu pantalonii în vine la o eventuală evaluare a scăderii cheltuielilor cu 25% este Vasile Blaga, mai ales că ştie că poziţia sa în partid e nesigură şi o critică oricât de mică ar atrage un val de proteste în PDL. Aşa că omul încearcă să scape cu faţa curată.
Aşa cum s-a întâmplat cu toate instituţiile bugetare, poliţiştilor li s-au tăiat 25% din venituri. Mai loviţi au fost cei de la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) şi cei de la Direcţia Generală Anticorupţie (DGA). La aceste servicii secrete s-au redus două sporuri importante. În primul rând, a dispărut sporul de aparat central, de 12%, tăiat la toate structurile din minister. Apoi a fost tăiat un spor ce părea important în condiţiile în care sărăcia face să crească infracţiunile de tot felul, e vorba de sporul de anticorupţie, de aproximativ 30%. Cât se economiseşte prin asta, comparativ, de exemplu, cu achiziţiile de carne de vită pentru hotelurile ministerului de la mare şi de la munte? Mai nimic.
Sigur, vor fi voci care să spună că un spor nu poate opri la un cadru de poliţie pornirea de a fi corupt. Se poate, dar un asemenea spor, fie el cât de mic, opreşte corupţia nesimţită, suta de mii de lei vechi luată de la un şofer, sticla de vin primită pentru a înlesni emiterea unui act oarecare. Genul de tâmpenii ce macină încet, dar sigur imaginea ministerului.
Şi acum vine bomba. La această oră, specialiştii ministerului calculează economia care s-ar face dacă toţi salariaţii MAI ar avea, încă din luna septembrie, câte cinci zile de concediu fără plată. Pentru ei înseamnă încă o reducere de 23,4% a veniturilor. Adică ieşit în stradă!
Posted in Editoriale
4 Comments
O întrebare legitimă: mai controlează FSB informaţiile culese de SIE?
Deşi văd că nu pare să mai suscite interes, cazul diplomatului expulzat de Rusia lasă în urmă destule întrebări. La vedere, lupta e dusă de preşedintele Traian Băsescu, care riscă un scandal naţional trimiţând ajutoare de 25 de milioane de euro în Republica Moldova, în condiţiile în care la noi se taie orice cheltuială.
Una dintre întrebări este dacă la această oră FSB, serviciul secret rusesc, mai controlează informaţiile culese de agenţii SIE la Moscova? Vă reamintesc faptul că FSB a comunicat că sursa lui Gabriel Grecu, diplomatul prins în flagrant delict, un oarecare „cetăţean M” i-a furnizat materiale secrete, militare şi de analiză, şi predecesorului lui Grecu la ambasadă, Dinu Pistolea. Acesta, după retragerea de la post, în 2008, a devenit profesor de Informaţii pentru Apărare, la Universitatea Naţională pentru Apărare. O avea ce să le explice studenţilor!
FSB riscă, indiferent ce se spune în comunicatele oficale, să taie o scurgere controlată de informaţii doar în două variante: A – nevoia unui succes mediatic era mai mare decât importanţa strategică a controlului asupra datelor interceptate de o ţară prea mică; B – când cetăţeanul M şi Grecu au fost deconspiraţi, un alt „izvor” dădea deja informaţii bine calculate unui alt român. Tind să cred că varianta B e cea corectă, pentru că altfel FSB se expune unui scandal şi mai mare în propria ţară. Doar departamentele de analiză ale SIE pot discerne la această oră care este soluţia corectă la mica noastră dilemă.
Acum un banc, cu personaje, evident, imaginare.
Un rus, un moldovean şi un român discutau despre femei. Rusul zice: Ieri, am stropit-o pe Nataşa cu votcă şi apoi am sărutat-o pe tot corpul. După ce am făcut dragoste, a ţipat cinci minute! Intră şi moldoveanul în vorbă: Eu am dat-o pe Mărioara cu ardei iute pe corp, am sărutat-o cu foc şi, aprins apoi, am posedat-o de a ţipat o jumătate de oră! Românul spune: Astea sunt nimicuri, eu am uns-o pe Gherghina cu untură, am masat-o îndelung, am făcut dragoste şi după aia a ţipat şase ore! Ceilalţi doi cad în admiraţie: Dar ce i-ai făcut de a ţipat aşa? El zice: M-am şters pe mâini de perdea!
Posted in Editoriale
Leave a comment
Umilitor! FSB anunţă SIE, prin Itar-Tass, că îl intoxică de doi ani!
Simt nevoia să explic unele dintre episoadele din filmul de spionaj care îl are ca erou principal pe Gabriel Grecu, fost funcţionar la Ambasada României la Moscova. Grecu a fost reţinut şi audiat luni, în ciuda convenţiilor internaţionale, dar, aşa cum reiese din informaţiile furnizate de FSB presei din Rusia, nu a fost reţinut şi furnizorul informaţiilor clasificate pe care se presupune că diplomatul român ar fi trebuit să le copieze în parcarea supermarketului. După decizia de expulzare a românului, MAE de la Bucureşti declara persona non grata un diplomat rus. Atunci încep loviturile directe date de FSB.
Printr-un comunicat, preluat întâi de Itar-Tass, se spune că predecesorul lui Grecu la ambasadă a strâns şi el informaţii despre Transnistria şi chiar informaţii compromiţătoare despre lideri transnistreni. Se spune că sursa a fost „moştenită” de Grecu după 2008, când a fost mutat de la Erevan la Moscova.
Practic, FSB anunţă public, caz mai mult decât rar, că de mai bine de doi ani controlează informaţiile pe care le primea SIE prin intermediul celor doi diplomaţi. Controlul informaţiei înseamnă, în bună măsură, şi intoxicare cu informaţii false. Pe scurt, FSB susţine că, printr-un ofiţer acoperit, a decis ce informaţii să primească Daniel Pistolea, până în 2008, când a fost retras de la post, şi apoi Gabriel Grecu, până luni, 16 august, când FSB a decis că se poate lipsi de o scurgere controlată de date, avantajul fiind un câştig de imagine. Câştig valorificat pe două planuri, pe de o parte, opinia publică din Rusia a criticat FSB pentru că a permis americanilor identificarea a 10 spioni, iar pe de alta, conducerea de stat e supărată pentru că nu s-a reuşit oprirea scurgerilor de informaţii despre victimele şi pagubele reale ale incendiilor din această vară.
A mai fost un element care a făcut MAE român să tacă mâlc. Marţi s-au dat nişte imagini la televiziunile ruseşti. După reacţia română s-au mai adăugat 4 secunde de imagini cu Grecu vorbind în biroul unui anchetator. Vorbind? Ce? Până se află, singura reacţie românească este atitudinea ostentativă a preşedintelui Traian Băsescu, întâlniri cu Vlad Filat, ajutoare pentru reconstrucţia caselor distruse de inundaţii în Moldova. Ca politică externă, trebuie să recunosc, asta e o atitudine mai bună decât o cursă a expulzărilor pe care nu avem cum să nu o pierdem. În paralel, cred că sunt destule plecări din Moscova spre Bucureşti.
Posted in Editoriale
2 Comments
Cât mai e până vom scuza politic un doctor care intră beat în operaţie?
Mă înspăimântă cursul dezbaterilor publice despre tragedia de la Maternitatea Giuleşti. Mă sperie, cel mai tare, prostia cu sistemul care a ucis patru (sau cine ştie câţi vor fi până la final) bebeluşi. Repet, de aceea, ce cred, sistemul ucide din lipsă de medicamente, din economii la igienă, dar la Terapie Intensivă unde au fost copţi de vii copiii a ucis un grup de oameni, independent de tâmpenia lui Cseke Atilla (alături de băiatul ăsta mi-aş face o poză, să o arăt oricui mă mai face vreodată urât) sau de indolenţa lui Sorin Oprescu. Sărăcia sau lipsa dotărilor nu scapă de arest un poliţist, de exemplu, care ia o şpagă mai mică decât bacşişul lăsat de şeful său la restaurant. Nici nu scuză un funcţionar de ghişeu ce pretinde bani pentru a-ţi elibera o hârtie. La fel ar trebui priviţi şi lucrătorii din sistemul de sănătate. Judecaţi cu aceeaşi măsură.
Ancheta ar trebui să aibă două paliere, unul ar trebui să privească modul în care s-a făcut modernizarea sălii devenite abator uman, cine şi ce trebuia să cumpere sau să monteze, cine verifica efectuarea lucrărilor sau starea aparatelor, iar cealaltă linie a anchetei ar trebui axată pe personalul care era de serviciu în seara incendiului. Mâna criminală rămâne, în opinia mea, cea care a închis în urma sa uşa de la camera unde erau 11 infanţi.
În paralel, nu ne opreşte nimeni să discutăm despre subfinanţarea spitalelor, dar a evita vina efectivă, umană, e o crimă. Aşa am făcut după ce nişte prunci au fost arşi în maternitate şi nimeni nu ştie acum ce s-a întâmplat cu asistenta ce a greşit atunci. Aşa am făcut cu orice eveniment dramatic din sănătate, am discutat doar despre criminalii din vârful piramidei şi i-am uitat pe cei care omoară efectiv. Ne îndreptăm, din păcate, spre momentul în care vom căuta circumstanţe atenuante pentru un doctor care va intra beat în sala de operaţii, spunând că e deprimat că i s-a tăiat din salariu.
Posted in Editoriale
6 Comments