Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Brânza Brădet NU este cauza valului de bebeluși bolnavi!
Cel puțin așa susține Daniel Lupu, șeful DSV Argeș. Și asta la capătul unei zile fierbinți, spre sfârșitul căreia tehnocrații respirau ușurați că au găsit criminalul copiilor și se mai mută de pe ei presiunea publică.
Nici nu putea fi asta cauza, dacă privești acest caz ca pe o anchetă de crimă – ceea ce și ar trebui să fie – iar entuziasmul de astăzi al autorităților este manifestarea frustrării că de mai bine de o lună doar au ridicat din umeri doct și au respins orice încercare de a li se smulge vreun răspuns.
Să mă explic – ajutat și de declarațiile lui Daniel Lupu, așa cum le-a făcut într-o emisiune a B1, răspunzând întrebărilor mele de tată și gazetar– de ce eu cred că, la mai bine de o lună, autoritățile abia încep să se apropie de ceva ce pare a fi soluția enigmei care a ținut toți părinții români cu sufletul la gură. Dar nu sunt încă în măsură să furnizeze un răspuns.
Anunțul de ieri lămurește cazul bebelușului din Bacău – complet în afara seriei de până acum – îmbolnăvit de carnea unei găini sacrificată în curtea familiei sale. Și atât.
În privința brânzei de la Brădet, din Curtea de Argeș, se spune că E.coli s-a găsit într-un lot produs pe 22 februarie, la o lună de la primele îmbolnăviri.
Ca să fiu mai clar: e ca și cum consideri că e arma crimei un cuțit pe care sunt amprentele suspectului, dar cuțitul a fost fabricat la o lună după comiterea asasinatului!
Fac o paranteză. Nu am nici o empatie pentru fabrica de lactate din Curtea de Argeș. Fie că au îmbolnăvit copii sau nu, trebuie închisă, igienizată și noi, consumatorii, trebuia să îi știm numele, ca să ne ferim. Poate chiar și de acum înainte.
Revin la caz. Cauza îmbolnăvirii copiilor e, în consecință, tot neclară.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Poate e prea mult, ”Elie Wiesel”, să reclami niște tricouri!
E poate prea mult să reclami niște tricouri la poliție, susținând că prin ele se face propagandă cultului unor persoane declarate ”criminali împotriva umanității” de tribunalele comuniste. Una e să te lupți – ca ditamai Institutul de Studiere a Holocaustului în România Elie Wiesel – cu statui, cărți, declarații politice sau manifestări publice de amploare și alta e să vânezi un site care vinde tricouri. Povestea acestui site și a începerii urmăririi penale împotriva administratorului său o găsiți la acest link… vorba aia, Click Aici, dacă tot scriu de un magazin online!
Faptul că Institutul a ajuns să monitorizeze gesturi de la periferia manifestărilor publice nu face decât să întărească deja apărută convingere că ”nimic nu scapă ochiului vigilent”.
Habar nu am de ce ar avea acest Institut nevoie de răspândirea acestui mesaj de disconfort. Pentru că într-o societate deja monitorizată până la exasperare o nouă supraveghere nu poate decât să dăuneze.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Legea Defăimării. Finalul
Știți ce mă enervează cu adevărat la Legea Defăimării a lui Liviu Dragnea? Că până la urmă ea va fi aprobată și aplicată. Poate nu chiar acum, poate nu chiar așa, dar mi-e teamă că suntem condamnați să renunțăm și mai mult la libertatea de exprimare. Nu e o teorie a conspirației, ci o confirmare a constipației care pune stăpânire pe mințile din mai toată lumea așa zis civilizată.
Eșuat în țipetele femeilor mamelite de refugiați încinși sau în chiloții de lemn care acoperă părțile pidosnice ale statuilor, ori în schimbarea numelui unor opere de artă, felul ăsta de a interzice este experimentat acum și pe noi.
Și mai cred că dacă nu-l găseau pe Dragnea să-l propună – proiectul – găseau pe altul. Poate că nu era unul care să încerce să strecoare și politicienii printre cei ”despre nimeni nu cuvântă”. Poate nu era deschisă poarta financiară pentru un organism – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării – care speră astfel să ne arate că e eficient și monetar.
Dar găseau alții. De politicieni sau oengiști care să imite Occidentul ducem noi lipsă?
Uitați-vă cât de nuanțate sunt declarațiile apostolilor interdicțiilor când vorbesc de legea asta. Ideea e bună, prea se vorbește mult pe unele teme, dar pesediștii sunt niște… știți placa.
Adevărul e că drumul ăsta lung al democratizării lumii a pornit de la un singur cuvânt, ”Libertate”. Îl țineți minte?
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Tăcerea nudurilor
Motto: Să privim partea bună a lucrurilor, ce scândurică mică-mică ne trebuie nouă să acoperim rușinea, dacă ne-o vizita iranianul și trece prin fața Muzeului de Istorie.
Nu se poate să nu fi avut nici o tresărire când ați văzut imaginile cu statuile puse în cutii de lemn, cu ocazia vizitei președintelui iranian în Italia. Știu că vor sări pe mine ”gardienii guralivi, tineri și frumoși ai civilizației interdicțiilor” și-mi vor spune că e genială schema premierului italian. Că aveau nevoie de aurul negru cu care țara proaspăt ieșită de sub embargou va face o clismă Europei. Că ”te faci frate cu dracu’ până treci puntea” și că, uite, francezii nu au mai făcut rabat!
Prostii!
Indiferent de motivație, mesajul e clar. Una dintre cele mai vechi și stabile civilizații europene e gata oricând să-și taie din tradiții pentru că, na, ce să-i faci, așa e corect. Și problema nu e că un țuțer ajuns șef acum la ei se poate căciuli până la a face reverențele cu spatele la invitat, ci că acolo nu e scandal.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Benefica exorcizare adusă de cazul Bodnariu
Ca mai toate cazurile care stârnesc spiritele pe meleagurile unde mămăliga nu explodează, drama familiei Bodnariu a scos și ea la suprafață frământări pe care cei mai mulți dintre noi le resimțeam, dar nu vorbeam despre ele.
E nevoie de câte un cutremur din ăsta ca să aflăm că ne iubim cățeii, că vrem să salvăm caii sălbatici, că nu violăm dacă vrem sex.
Dar cazul Bodnariu a scos la iveală ceva cu adevărat important, copiii. Și iubirea pentru ei, grija pentru viitorul lor și cum ne-o manifestăm.
Nu vorbesc despre idioții care-și manifestă furia neputinței sexuale lovind femei și copii, deși e o exorcizare faptul că mulți s-au spovedit privind urmele pe care le-au lăsat în sufletul lor violențele trăite în copilărie.
Mă refer la marea masă a părinților care își iubesc copiii, care-și iubesc și respectă părinții, la oamenii normali. 63% și 37% Așa suntem împărțiți. Nu divizați, doar împărțiți.
Mie mi s-a părut benefică discuția despre metode de educație, despre cum să-ți arăți frica de devierea copilului, perpetuarea metodelor părinților tăi, metode despre care știi pe propria piele că au dat roade și iubire.
Nu știu dacă se schimbă ceva, nici măcar nu știu dacă are ce să se schimbe. Va dispărea mama nervoasă, exasperată de un copil aflat într-o zi proastă? Nu cred.
E metoda mea mai bună decât a altuia? Nu știm și nu vom afla decât după ce cresc copiii și vedem ce a ieșit.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dacă Crăcea nu exista, el trebuia inventat!
Nu mai mergea așa! Păi numai militanții pentru dreptul bărbaților de a se îmbrăca-n furouri să se facă de… În fine, ”politica corectă” a lucrat și a scos la iveală că se poate face de rahat și unul dintre cei care văd în femeie mai mult decât partenerul ideal de conversație cât aștepți să ți se usuce oja.
Mă refer la mult prea celebrul Marius Crăcea, visător la Primăria Giurgiu și la nurii damelor cu televizor. Tipul ăsta – culmea, lăudat de unii – a convocat o conferință de presă în care și-a expus anunțul matrimonial, ”tânăr politician caut femeie…” Acuma eu nu înțeleg de ce tipul caută femeie la conferințe de presă, în loc să le caute pe net, și nici de ce nu i-a explicat nimeni că rezolvarea problemei coșurilor nu se face înscriindu-te într-un partid, ci pe un site de specialitate. Și în nici un caz nu le storci, coșurile, în public!
Eu am tras 3 concluzii, urmărind anunțul său:
Crăcea nu a înțeles că Mișcarea Populară e un concept, nu o trimitere la ”opturile” despre care i-a auzit pe băieții mai mari vorbind la vestiar.
Nefiind atras de stânga, Crăcea a optat pentru dreapta. Dar se pare că nici asta nu e satisfăcătoare. Discutând doctrinar-politic, evident!
Foto facebook.com
Crăcea a ales partidul care are ca siglă un măr, dar, odată ajuns în Paradis, a văzut că toate evele sunt ocupate.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Sunt retrograd. Și nu mă tratez
Sunt înapoiat rău de tot! Nu înțeleg nici în ruptul capului de ce să te deranjeze că nu poți să te plimbi în chiloți prin metrou. Nu văd care parte a creierului nu-ți dă pace de ajungi să faci și o acțiune de protest-conștientizare pe tema asta.
Sunt atât de înapoiat de nu înțeleg nici ce caută acuzația de ”îndoctrinare religioasă” între acuzele prin care unor oameni li se iau copiii. Îi băteau, ia-i! Îi urecheau, smulge-i ca pe ultimul dinte bun dintr-un cap stricat complet! Dar nu vorbi de religie, lăsați măcar câteva teme pe care părinții să le aleagă singuri când își educă fii și fiicele! Dacă asta e civilizație… părerile noastre nu coincid. Și, oricât se zbat imbecilii activi, diferența de opinii rămâne – încă – legală.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Glumă: Formația Fetelor de la Căpâlna va accepta în componență și bărbați. Glumă?
Ascultam Concertul de Anul Nou de la Viena și mi-a atras atenția prezentatoarea TVR care a spus că o piesă e interpretată de Corul de Băieți din Viena. Și apoi citea ea din materialele trimise de organizatori că e un cor de mare tradiție, înființat în secolul al XIII-lea, că a dat lumii mari muzicieni, că, din 1997, acceptă și fete…
La început nu am dat atenție informației, eram mai supărat că prea multă lume din casă aprecia friptura de pe masă, dar importanța unor astfel de informații de fapt divers este, din păcate, vizibilă abia când e prea târziu.
Când informația a rezonat în sfârșit în mintea mea, m-am gândit să fac o glumă pe Facebook, eu fiind convins că mare parte din rezistența românilor stă în capacitatea noastră de a transforma cele mai serioase probleme ale noastre în zâmbete.
Am vrut să scriu: ”Nu știm să fim politically correct până la capăt: Fetele de la Căpâlna acceptă și bărbați în formație, dar ei nu vor sta unul în spatele celuilalt!”
Nu am mai scris, m-am luat cu altele sau eram doar supărat că friptura dispăruse precum un ficus care orna un congres vegan.
De fapt e vorba de limita stupidului pe care acest ”politically correct” a atins-o. Egalitate, da, șanse egale, da, dar de aici până la a primi fete într-un cor care se cheamă, din 1438 încoace, al băieților?
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Fie ca Felicitările de Sezon să vă intre-n… Doamne, iartă-mă!
E o vorbă care spune că grija de altul te f… doar când nimeni altcineva nu vrea să o facă. La fel e și cu frustrații care populează netul și rețelele de socializare.
Până acum fiecare își clama convingerea legată de Crăciun, fără să-i pese de ce fac alții. Unul taie porcul, altul caută daruri pentru copii. Una gătește, una se rade pe picioare, în speranța că-și prinde iubitul în pofte.
Anul ăsta, însă, s-au manifestat mai agresiv cei care nu pot dormi de grija altora. Mâncătorii de carne, brado-dependenții, maibunidecrăciunii, toți au luat câte o oală cu lături în cap de la tot felul de indivizi convinși că puținele adevăruri care au mai rămas nerostite în Univers sunt în vintrele lor.
De unde agresivitatea? De ce să urli la unul care face altceva decât tine?
Sunt temele clare, care nu-și mai au locul în zilele noastre, cum ar fi sacrificarea barbară a porcilor pe străzile orașelor, dar în rest?
Nu primești colindători, ok, e treaba ta, nu primești nici preoți, iar e ok, te lauzi cu asta, foarte bine, dar de ce îi înjuri pe cei care o fac?
Surprinzător – spun asta, pentru că mă așteptam la reacții mai violente – cei care serbează Crăciunul au fost anul ăsta mai potoliți, nu au prea răspuns, ci au preferat să-și posteze în tăcere brazii. Poate de la vreo indigestie sau mulțumiți de nevestele proaspăt coafate, ”crăciunii” au fost cuminți, preferând să încaseze criticile.
De unde agresivitatea adversarilor Crăciunului? Poate din frustrare, poate se așteptau ca argumentele care i-au convins pe ei să rupă gurile tuturor târgurilor și să transforme mulțimile de ”pupători de moaște” în liber cugetători. Poate că îi enervează că au eșuat campaniile împotriva Bisericii, a preoților, că există oameni care fac diferența între credință și pastor, între tradiție și vremelnicie la conducere unei structuri religioase?
Campania din ultimii ani împotriva preoților nu cred că a produs doar frustrare în rândul celor care se așteptau la efecte mult mai vizibile, dar a dat și curaj celor pe care-i văd acum înjurând credincioșii.
Înjurarea credincioșilor îmi amintește de strămoșii liber cugetătorilor de astăzi, activiștii de partid, care înfierau tot cu mânie ( doar că atunci era mândrie proletară, nu corporatistă) și de unele episoade stranii. Pe vremuri, mânați de sectoriștii de la Miliție, neamurile țigănești puneau muzică la difuzoare, încercând să strice slujbele din curtea bisericilor. Se întâmpla mai ales de Paște.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
PNL, PSD și codurile de conduită. Ca la gândaci, ”a rezolvat problema și la mine și la vecina”!
Nu îmi place când singurele partide mari din țara noastră gândesc la fel. Fac unii cod de conduită și listă de incompatibilități, fac și ceilalți. Aduc unii schimbări la propunerile inițiale – cum ar fi cea cu luarea de mită ca singură infracțiune care te șterge de pe liste – hop și ceilalți au străfulgerarea că asta e calea.
Ambele partide se luptă simultan cu comuniștii, securiștii, corupții.
Din toată propoziția de mai sus e un singur cuvânt care mă sperie: ”simultan”!
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Brânza Brădet NU este cauza valului de bebeluși bolnavi!
Cel puțin așa susține Daniel Lupu, șeful DSV Argeș. Și asta la capătul unei zile fierbinți, spre sfârșitul căreia tehnocrații respirau ușurați că au găsit criminalul copiilor și se mai mută de pe ei presiunea publică.
Nici nu putea fi asta cauza, dacă privești acest caz ca pe o anchetă de crimă – ceea ce și ar trebui să fie – iar entuziasmul de astăzi al autorităților este manifestarea frustrării că de mai bine de o lună doar au ridicat din umeri doct și au respins orice încercare de a li se smulge vreun răspuns.
Să mă explic – ajutat și de declarațiile lui Daniel Lupu, așa cum le-a făcut într-o emisiune a B1, răspunzând întrebărilor mele de tată și gazetar– de ce eu cred că, la mai bine de o lună, autoritățile abia încep să se apropie de ceva ce pare a fi soluția enigmei care a ținut toți părinții români cu sufletul la gură. Dar nu sunt încă în măsură să furnizeze un răspuns.
Anunțul de ieri lămurește cazul bebelușului din Bacău – complet în afara seriei de până acum – îmbolnăvit de carnea unei găini sacrificată în curtea familiei sale. Și atât.
În privința brânzei de la Brădet, din Curtea de Argeș, se spune că E.coli s-a găsit într-un lot produs pe 22 februarie, la o lună de la primele îmbolnăviri.
Ca să fiu mai clar: e ca și cum consideri că e arma crimei un cuțit pe care sunt amprentele suspectului, dar cuțitul a fost fabricat la o lună după comiterea asasinatului!
Fac o paranteză. Nu am nici o empatie pentru fabrica de lactate din Curtea de Argeș. Fie că au îmbolnăvit copii sau nu, trebuie închisă, igienizată și noi, consumatorii, trebuia să îi știm numele, ca să ne ferim. Poate chiar și de acum înainte.
Revin la caz. Cauza îmbolnăvirii copiilor e, în consecință, tot neclară.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Poate e prea mult, ”Elie Wiesel”, să reclami niște tricouri!
E poate prea mult să reclami niște tricouri la poliție, susținând că prin ele se face propagandă cultului unor persoane declarate ”criminali împotriva umanității” de tribunalele comuniste. Una e să te lupți – ca ditamai Institutul de Studiere a Holocaustului în România Elie Wiesel – cu statui, cărți, declarații politice sau manifestări publice de amploare și alta e să vânezi un site care vinde tricouri. Povestea acestui site și a începerii urmăririi penale împotriva administratorului său o găsiți la acest link… vorba aia, Click Aici, dacă tot scriu de un magazin online!
Faptul că Institutul a ajuns să monitorizeze gesturi de la periferia manifestărilor publice nu face decât să întărească deja apărută convingere că ”nimic nu scapă ochiului vigilent”.
Habar nu am de ce ar avea acest Institut nevoie de răspândirea acestui mesaj de disconfort. Pentru că într-o societate deja monitorizată până la exasperare o nouă supraveghere nu poate decât să dăuneze.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Legea Defăimării. Finalul
Știți ce mă enervează cu adevărat la Legea Defăimării a lui Liviu Dragnea? Că până la urmă ea va fi aprobată și aplicată. Poate nu chiar acum, poate nu chiar așa, dar mi-e teamă că suntem condamnați să renunțăm și mai mult la libertatea de exprimare. Nu e o teorie a conspirației, ci o confirmare a constipației care pune stăpânire pe mințile din mai toată lumea așa zis civilizată.
Eșuat în țipetele femeilor mamelite de refugiați încinși sau în chiloții de lemn care acoperă părțile pidosnice ale statuilor, ori în schimbarea numelui unor opere de artă, felul ăsta de a interzice este experimentat acum și pe noi.
Și mai cred că dacă nu-l găseau pe Dragnea să-l propună – proiectul – găseau pe altul. Poate că nu era unul care să încerce să strecoare și politicienii printre cei ”despre nimeni nu cuvântă”. Poate nu era deschisă poarta financiară pentru un organism – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării – care speră astfel să ne arate că e eficient și monetar.
Dar găseau alții. De politicieni sau oengiști care să imite Occidentul ducem noi lipsă?
Uitați-vă cât de nuanțate sunt declarațiile apostolilor interdicțiilor când vorbesc de legea asta. Ideea e bună, prea se vorbește mult pe unele teme, dar pesediștii sunt niște… știți placa.
Adevărul e că drumul ăsta lung al democratizării lumii a pornit de la un singur cuvânt, ”Libertate”. Îl țineți minte?
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Tăcerea nudurilor
Motto: Să privim partea bună a lucrurilor, ce scândurică mică-mică ne trebuie nouă să acoperim rușinea, dacă ne-o vizita iranianul și trece prin fața Muzeului de Istorie.
Nu se poate să nu fi avut nici o tresărire când ați văzut imaginile cu statuile puse în cutii de lemn, cu ocazia vizitei președintelui iranian în Italia. Știu că vor sări pe mine ”gardienii guralivi, tineri și frumoși ai civilizației interdicțiilor” și-mi vor spune că e genială schema premierului italian. Că aveau nevoie de aurul negru cu care țara proaspăt ieșită de sub embargou va face o clismă Europei. Că ”te faci frate cu dracu’ până treci puntea” și că, uite, francezii nu au mai făcut rabat!
Prostii!
Indiferent de motivație, mesajul e clar. Una dintre cele mai vechi și stabile civilizații europene e gata oricând să-și taie din tradiții pentru că, na, ce să-i faci, așa e corect. Și problema nu e că un țuțer ajuns șef acum la ei se poate căciuli până la a face reverențele cu spatele la invitat, ci că acolo nu e scandal.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Benefica exorcizare adusă de cazul Bodnariu
Ca mai toate cazurile care stârnesc spiritele pe meleagurile unde mămăliga nu explodează, drama familiei Bodnariu a scos și ea la suprafață frământări pe care cei mai mulți dintre noi le resimțeam, dar nu vorbeam despre ele.
E nevoie de câte un cutremur din ăsta ca să aflăm că ne iubim cățeii, că vrem să salvăm caii sălbatici, că nu violăm dacă vrem sex.
Dar cazul Bodnariu a scos la iveală ceva cu adevărat important, copiii. Și iubirea pentru ei, grija pentru viitorul lor și cum ne-o manifestăm.
Nu vorbesc despre idioții care-și manifestă furia neputinței sexuale lovind femei și copii, deși e o exorcizare faptul că mulți s-au spovedit privind urmele pe care le-au lăsat în sufletul lor violențele trăite în copilărie.
Mă refer la marea masă a părinților care își iubesc copiii, care-și iubesc și respectă părinții, la oamenii normali. 63% și 37% Așa suntem împărțiți. Nu divizați, doar împărțiți.
Mie mi s-a părut benefică discuția despre metode de educație, despre cum să-ți arăți frica de devierea copilului, perpetuarea metodelor părinților tăi, metode despre care știi pe propria piele că au dat roade și iubire.
Nu știu dacă se schimbă ceva, nici măcar nu știu dacă are ce să se schimbe. Va dispărea mama nervoasă, exasperată de un copil aflat într-o zi proastă? Nu cred.
E metoda mea mai bună decât a altuia? Nu știm și nu vom afla decât după ce cresc copiii și vedem ce a ieșit.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dacă Crăcea nu exista, el trebuia inventat!
Nu mai mergea așa! Păi numai militanții pentru dreptul bărbaților de a se îmbrăca-n furouri să se facă de… În fine, ”politica corectă” a lucrat și a scos la iveală că se poate face de rahat și unul dintre cei care văd în femeie mai mult decât partenerul ideal de conversație cât aștepți să ți se usuce oja.
Mă refer la mult prea celebrul Marius Crăcea, visător la Primăria Giurgiu și la nurii damelor cu televizor. Tipul ăsta – culmea, lăudat de unii – a convocat o conferință de presă în care și-a expus anunțul matrimonial, ”tânăr politician caut femeie…” Acuma eu nu înțeleg de ce tipul caută femeie la conferințe de presă, în loc să le caute pe net, și nici de ce nu i-a explicat nimeni că rezolvarea problemei coșurilor nu se face înscriindu-te într-un partid, ci pe un site de specialitate. Și în nici un caz nu le storci, coșurile, în public!
Eu am tras 3 concluzii, urmărind anunțul său:
Crăcea nu a înțeles că Mișcarea Populară e un concept, nu o trimitere la ”opturile” despre care i-a auzit pe băieții mai mari vorbind la vestiar.
Nefiind atras de stânga, Crăcea a optat pentru dreapta. Dar se pare că nici asta nu e satisfăcătoare. Discutând doctrinar-politic, evident!
Foto facebook.com
Crăcea a ales partidul care are ca siglă un măr, dar, odată ajuns în Paradis, a văzut că toate evele sunt ocupate.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Sunt retrograd. Și nu mă tratez
Sunt înapoiat rău de tot! Nu înțeleg nici în ruptul capului de ce să te deranjeze că nu poți să te plimbi în chiloți prin metrou. Nu văd care parte a creierului nu-ți dă pace de ajungi să faci și o acțiune de protest-conștientizare pe tema asta.
Sunt atât de înapoiat de nu înțeleg nici ce caută acuzația de ”îndoctrinare religioasă” între acuzele prin care unor oameni li se iau copiii. Îi băteau, ia-i! Îi urecheau, smulge-i ca pe ultimul dinte bun dintr-un cap stricat complet! Dar nu vorbi de religie, lăsați măcar câteva teme pe care părinții să le aleagă singuri când își educă fii și fiicele! Dacă asta e civilizație… părerile noastre nu coincid. Și, oricât se zbat imbecilii activi, diferența de opinii rămâne – încă – legală.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Glumă: Formația Fetelor de la Căpâlna va accepta în componență și bărbați. Glumă?
Ascultam Concertul de Anul Nou de la Viena și mi-a atras atenția prezentatoarea TVR care a spus că o piesă e interpretată de Corul de Băieți din Viena. Și apoi citea ea din materialele trimise de organizatori că e un cor de mare tradiție, înființat în secolul al XIII-lea, că a dat lumii mari muzicieni, că, din 1997, acceptă și fete…
La început nu am dat atenție informației, eram mai supărat că prea multă lume din casă aprecia friptura de pe masă, dar importanța unor astfel de informații de fapt divers este, din păcate, vizibilă abia când e prea târziu.
Când informația a rezonat în sfârșit în mintea mea, m-am gândit să fac o glumă pe Facebook, eu fiind convins că mare parte din rezistența românilor stă în capacitatea noastră de a transforma cele mai serioase probleme ale noastre în zâmbete.
Am vrut să scriu: ”Nu știm să fim politically correct până la capăt: Fetele de la Căpâlna acceptă și bărbați în formație, dar ei nu vor sta unul în spatele celuilalt!”
Nu am mai scris, m-am luat cu altele sau eram doar supărat că friptura dispăruse precum un ficus care orna un congres vegan.
De fapt e vorba de limita stupidului pe care acest ”politically correct” a atins-o. Egalitate, da, șanse egale, da, dar de aici până la a primi fete într-un cor care se cheamă, din 1438 încoace, al băieților?
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Fie ca Felicitările de Sezon să vă intre-n… Doamne, iartă-mă!
E o vorbă care spune că grija de altul te f… doar când nimeni altcineva nu vrea să o facă. La fel e și cu frustrații care populează netul și rețelele de socializare.
Până acum fiecare își clama convingerea legată de Crăciun, fără să-i pese de ce fac alții. Unul taie porcul, altul caută daruri pentru copii. Una gătește, una se rade pe picioare, în speranța că-și prinde iubitul în pofte.
Anul ăsta, însă, s-au manifestat mai agresiv cei care nu pot dormi de grija altora. Mâncătorii de carne, brado-dependenții, maibunidecrăciunii, toți au luat câte o oală cu lături în cap de la tot felul de indivizi convinși că puținele adevăruri care au mai rămas nerostite în Univers sunt în vintrele lor.
De unde agresivitatea? De ce să urli la unul care face altceva decât tine?
Sunt temele clare, care nu-și mai au locul în zilele noastre, cum ar fi sacrificarea barbară a porcilor pe străzile orașelor, dar în rest?
Nu primești colindători, ok, e treaba ta, nu primești nici preoți, iar e ok, te lauzi cu asta, foarte bine, dar de ce îi înjuri pe cei care o fac?
Surprinzător – spun asta, pentru că mă așteptam la reacții mai violente – cei care serbează Crăciunul au fost anul ăsta mai potoliți, nu au prea răspuns, ci au preferat să-și posteze în tăcere brazii. Poate de la vreo indigestie sau mulțumiți de nevestele proaspăt coafate, ”crăciunii” au fost cuminți, preferând să încaseze criticile.
De unde agresivitatea adversarilor Crăciunului? Poate din frustrare, poate se așteptau ca argumentele care i-au convins pe ei să rupă gurile tuturor târgurilor și să transforme mulțimile de ”pupători de moaște” în liber cugetători. Poate că îi enervează că au eșuat campaniile împotriva Bisericii, a preoților, că există oameni care fac diferența între credință și pastor, între tradiție și vremelnicie la conducere unei structuri religioase?
Campania din ultimii ani împotriva preoților nu cred că a produs doar frustrare în rândul celor care se așteptau la efecte mult mai vizibile, dar a dat și curaj celor pe care-i văd acum înjurând credincioșii.
Înjurarea credincioșilor îmi amintește de strămoșii liber cugetătorilor de astăzi, activiștii de partid, care înfierau tot cu mânie ( doar că atunci era mândrie proletară, nu corporatistă) și de unele episoade stranii. Pe vremuri, mânați de sectoriștii de la Miliție, neamurile țigănești puneau muzică la difuzoare, încercând să strice slujbele din curtea bisericilor. Se întâmpla mai ales de Paște.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
PNL, PSD și codurile de conduită. Ca la gândaci, ”a rezolvat problema și la mine și la vecina”!
Nu îmi place când singurele partide mari din țara noastră gândesc la fel. Fac unii cod de conduită și listă de incompatibilități, fac și ceilalți. Aduc unii schimbări la propunerile inițiale – cum ar fi cea cu luarea de mită ca singură infracțiune care te șterge de pe liste – hop și ceilalți au străfulgerarea că asta e calea.
Ambele partide se luptă simultan cu comuniștii, securiștii, corupții.
Din toată propoziția de mai sus e un singur cuvânt care mă sperie: ”simultan”!
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment