Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Nu doar Vadim, toată clasa politică nu încape în propria criptă
La un moment dat, joi, pe la 13.25, fotografia zilei era cam așa: groparii izbeau de pomană sicriul lui Corneliu Vadim Tudor de marginile criptei, președintele amâna românește o conferință convocată nemțește, la 13.25, fix precum mersul utopic al trenurilor, Victor Ponta rumega o declarație de presă pe care toată lumea o aștepta după ce fusese trimis în judecată.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Moștenirea politică a lui Vadim? E disputată cu mult înainte ca el să moară
Moartea lui Corneliu Vadim Tudor mi-a adus aminte de un lucru pe care-l observasem de ceva vreme, dar căruia nu i-am dat atenție. Moartea politică a Partidului România Mare – eveniment petrecut cu ceva vreme în urmă – a însemnat sfârșitul naționalismului de tip vechi, cel cu ”spargeți geamurile ungurilor”.
Vadim a simțit încă din anii ’90 filonul de aur electoral al acestui gen de mesaje publice și l-a ținut strâns în partidul său. La rândul său, partidul a însemnat – prin alungarea oricui avea păreri personale – o anexă a lui Vadim. Așa s-a ajuns ca în momentul în care Vadim a decis să se ”dizolve” în emisiunile de divertisment sau în scandaluri cu fauna mondenului de proastă calitate, partidul și, implicit, mesajele sale au căzut în derizoriu, uitare, moarte clinică.
Oricum, în anii de după 2007, naționalismul de imediat de după Revoluție ( cu rădăcini și în propaganda comunistă a ”epocii de aur”) devenise desuet. Dar filonul politic al ”mândriei de a fi român” rămâne, chiar dacă el sună altfel.
Acum mesajele s-au rafinat, naționalismul îmbracă forme total diferite de ”moarte ungurilor” sau ”să smulgem Basarabia din ghearele sovietelor”.
Astăzi, gâdilă orgoliul național, idei mai rafinate, unirea cu Moldova, frica de islamizare, lupta cu uniformizarea culturală sau chiar parte din lupta împotriva multinaționalelor. Filonul naționalist există, doar că s-a modificat. El ar fi supraviețuit oricum după dispariția celor violenți, fie și doar verbal.
Așa că, dacă există o moștenire politică a lui Corneliu Vadim Tudor, ea este, de fapt, eliberarea de destul timp a culoarului naționalismului.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Acum 14 ani eram mai liber
Ocupați cu număratul paturilor de campanie pe care le-am putea oferi refugiaților din Orientul Mijlociu, mi se pare că anul ăsta am lăsat pe planul al doilea – poate chiar al treilea sau al patrulea – comemorarea atentatelor din 11 septembrie 2001.
Păcat, pentru că nu comemorăm numai nevinovații uciși mișelește, ci și o libertate pe care nu cred că mai apucăm să o savurăm curând. Și e păcat de ea, pentru că noi abia de apucasem să-i simțim gustul, după 1989.
Ni se pare astăzi natural să vorbim de stocarea convorbirilor, mailurilor, de umblat prin calculatoare sau să țopăim prin aeroporturi desculți și cu pantalonii ținuți cu mâna.
Încet – dar sigur – ne-au luat hălci serioase din libertățile civile despre care citeam – în anii de întuneric ai comunismului – că fac parte din bucuria de a trăi în lumile libere.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Devin clare propunerile de pace ale PSD către PNL. Alegeri simultane în 2019!
În vâltoarea arestării lui Sorin Oprescu, o declarație făcută de Liviu Dragnea duminică seară a scăpat prea puțin comentată. El a spus că ar fi bine ca o dată la 5 ani să fie toate alegerile, locale, parlamentare și prezidențiale. Un lucru la care mulți ne-am gândit în ultimul deceniu, mai ales că am avut alegeri din 2 în 2 ani, ba la primării, ba pentru senatori și deputați, capac punând 3 prezidențiale.
Dar niciodată nu s-a găsit acel procent de două treimi din Parlament care să voteze schimbarea Constituției și nici parlamentarul sau președintele dispuși până la capăt să-și sacrifice un an de mandat.
Astfel, însă, devine mai clară condiția consensului pe care PSD și PNL îl exersează pe teme mai ”minore”, gen Codul Fiscal sau legea votului în diaspora.
După alegerile din 2016 – poate anticipate, sub forma unirii lor cu alegerile locale – cele două mari partide își unesc forțele și propun modificarea Constituției astfel ca, în 2019, să fie alegeri de toate tipurile. Simultan.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Așternutul unui guvern PNL-PSD, după alegerile din 2016
Declarațiile lui Liviu Dragnea despre bucuria concordiei care ar putea pune stăpânire pe scena politică – afirmații cărora le-a ținut isonul și președintele Klaus Iohannis – nu fac decât să alimenteze zvonurile că ultimele două partide mari au demarat negocieri subterane pentru un Cabinet de ”aproape uniune națională”.
La această oră, schematic prezentate, sunt două scenarii care circulă pe piață. Amândouă implică debarcarea lui Victor Ponta, dar e o diferență de un an între cele două.
Primul scenariu spune că Victor Ponta e forțat să demisioneze – prin gesturi cum e cel al chemării miniștrilor la ordinele partidului – și apoi se desemnează un nou Guvern. Cine face parte din el? E greu de crezut că înaintea alegerilor, cu credibilitatea erodată profund, PSD și PNL se aliază, riscând să gonească electoratul spre partidele mai mici. Pentru UNPR ar fi, de asemenea, sinucigaș transferul către o nouă alianță – chiar dacă nedespărțiții Vasile Blaga și Gabriel Oprea ar putea sugera asta, prin comportamentul lor. Guvern minoritar al PNL? E soluția cea mai probabilă și ea ar permite și UNPR să se manifeste ca independent, în speranța că va câștiga voturi la alegerile parlamentare.
Posted in Editoriale
1 Comment
Munaf a venit în România ca să fie liber
Aducerea în țară a condamnatului Mohamad Munaf mi-a ridicat câteva întrebări, pe care văd că și le pun și alții, așa că îmi permit să ofer cele mai credibile răspunsuri.
Prima este ”De ce a venit?” Spun ”a venit” și nu ”a fost capturat” pentru că devine tot mai clar că încarcerarea sa îi aduce lui Munaf mai multe avantaje decât statului român. Adică predarea este o afacere ”reciproc avantajoasă” la care irakiano-americanul trebuie să fi achiesat.
De ce? El a fost condamnat la 10 ani de închisoare în 2008. Dacă ar fi fost încarcerat imediat după sentință, fiind valabil la acea dată Codul de Procedură Penală vechi, el ar fi executat aproximativ 7 ani din pedeapsă. Din detenție s-ar fi scăzut arestul preventiv sau detenția executată, chiar și pentru alte fapte, fracția necesară liberării condiționate fiind stabilită prin două procese: unul de computare a celor două pedepse și unul de constatare de executare a fracției din sentință.
Apăreau două probleme. Prima era de recunoaștere a unei detenții în Irak și, a doua, de efectuare a câtorva luni de arest pentru a se ajunge la datele cerute de justiția română.
Munaf a executat ( între 2005 și 2011) aproape 6 ani de închisoare. Ar mai trebui să stea în pușcăriile din România puțin peste un an, asta dacă nu obține o revizuire a condamnării.
Merită, considerând că în ultimii 10 ani a văzut ștreangul, condamnări pe viață și multe altele? Evident, pentru că la sfârșitul acestei perioade devine un om liber, chiar și dincolo de granițele Irakului.
Rămân câteva întrebări.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Despre monarhie și un produs de consum retras de pe piață
Fără a-mi păsa prea mult de subiect, nu pot să nu observ că subiectul Prințului Nicolae și al retragerii sale de pe iluzoria listă a moștenitorilor tronului României a dispărut de pe wall-urile celor interesați. Din siteurile de știri dispăruse de mult, iar ziare nu prea mai sunt, ca să poți face o statistică.
Subiectul – important, dacă e să te iei după sondajele privind interesele românilor – a ținut capul de afiș cam cât leul omorât în Africa de un dentist american și mult mai puțin decât drama de la Vaslui.
De ce? O explicație este… vara, când subiectele au o volatilitate mai mare ca a apei. O alta este că Prințul este un subiect artificial. El nu e un personaj care s-a impus natural în ierarhia Casei Regale.
El este un produs de imagine. În el a investit o Fundație – cele mai bune exemple sunt știrile despre activitățile sale de binefacere, știri pe care nu le vedeți despre alte personalități care se duc în orfelinate sau case de bătrâni, de fapt, să știți că de câte ori vedeți știri despre astfel de acțiuni să știți că ele nu sunt dictate de interesul publicului, ci sunt forțate de interesele editorului. ”Produsul” a fost lansat cu specialiști în comunicare, designeri de haine, stiliști de tot felul și cineva i-a plătit pe acești oameni.
Posted in Editoriale
1 Comment
Scandalul adoptării Codului Fiscal, chemarea perfectă la absenteism la votul din 2016
Nu îmi imaginez o poveste mai concludentă dacă vrei să demonstrezi că Parlamentul și marile partide au ajuns niște anexe ale unor negociatori. În afara unei mâini de personaje, președintele, premierul, guvernatorul și abilul negociator în numele ”interesului național”, nimeni nu contează în ecuația Putere-Opoziție.
Nu mă pricep la economie, mai ales la macro-economie, dar filmul de prost gust pe care mi l-au oferit actorii și figuranții primei scene m-a interesat.
La început, PSD – prin vocea gravă a lui Darius Vâlcov, colecționar de tablouri și turnători – ne-a anunțat că va reduce TVA la 20%. Și după înlocuirea pârnăiașului cu guler alb cu Eugen Teodorivici, un băiat de viață de noapte, PSD își menținea propunerea. Cam pe când premierul ne arăta nouă fundul și turcilor genunchiul, buldogii președintelui au spus că dacă mai scade TVA cu un procent votează Codul.
Zis și făcut, votat aproape în unanimitate, Codul pleacă spre Cotroceni unde moare la intrare, pentru că un consilier de acolo și-a adus aminte că încă din primăvară Codul era dezavuat de BNR și Consiliul Fiscal.
Imediat liberalii se dau cu fundul de pământ, încercând să ne convingă de un lucru pe care-l știam: au votat în Parlament din prostie!
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dacă Ponta demisionează, PSD nu mai participă la guvernare
Votul obţinut de Mihai Răzvan Ungureanu măreşte şansele excluderii PSD de la o viitoare guvernare.
Până acum, dat fiind votul de la moţiunea de cenzură, într-o eventuală demisie a lui Victor Ponta ( mie mi se pare sigură, dar neconsumarea ei obligă la precauţie) preşedintele era obligat de confirmarea votului parlamentar să ofere alianţei din jurul PSD prima opţiune pentru a-i propune candidatul la funcţia de premier. Acum e 1 la 1 şi discuţiile se pot muta şi înspre PNL. De altfel, am mai spus că ăsta a şi fost obiectul testului MRU în Parlament, acum, în buza vacanţei, când Victor Ponta e cu un picior în şomaj.
Singura problemă – importantă – este că în coaliţia la care visează ar trebui să stea alături oameni care şi-au adus acuzaţii grave în ultimii ani, şi-au făcut unii altora şicane şi ar trebui să fie dificil să stea alături într-un Guvern „Aproape de Uniune Naţională”. Dar Iohannis a mai administrat alianţe între adversari, asta fiind baza noului PNL.
Dacă UNPR – de fapt Gabriel Oprea – nu trece peste animozităţi, preferând să rămână lângă PSD, Iohannis tot e în câştig: ştie că, indiferent cine e la guvernare, are o majoritate pentru proiectele la care ţine. Adică are o majoritate de „securitate naţională” şi una de guvernare. Până în 2016 nici nu i-ar trebui mai mult.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Ce ascunde desemnarea lui MRU la SIE
Desemnarea lui Mihai Răzvan Ungureanu sugerează câte ceva despre planurile lui Klaus Iohannis pentru următoarea perioadă.
Ea trădează faptul că preşedintele nu vrea să desemneze un viitor premier din actuala coaliţie, dar nu poate face acest lucru fără un eveniment care să trădeze o nouă alianţă de guvernare.
Scenariul porneşte de la două (aproape) certitudini. Prima este că votul de la recenta moţiune de cenzură arată că PSD reuşeşte să menţină în jurul său o coaliţie destul de stabilă şi, în consecinţă, ar trebui să aibă prima opţiune la nominalizarea unui premier care să îi ia locul lui Victor Ponta.
A doua este că Ponta se îndreaptă încet, dar sigur spre o demisie. Practic, la această oră singura sa şansă este ca Sebastian Ghiţă să detoneze bombele promise. Altfel este evident că Ponta nu poate supravieţui politic la audierile şi măsurile juridice anunţate.
Aşa că Iohannis are nevoie de o reverificare în Parlament, care să-i permită un grad mai mare de libertate când va desemna un premier nou.
MRU este, din punctul ăsta de vedere momeala perfectă. Dacă numirea sa trece de Parlament, SIE redobândeşte un şef comod, iar preşedintele îşi poate în continuare de drumul său prin politica parlamentară. Dacă nu… pierderea este minimă pentru gruparea Iohannis, MRU nefiind cel mai iubit dintre neo-liberali.
Posted in Editoriale
1 Comment
Nu doar Vadim, toată clasa politică nu încape în propria criptă
La un moment dat, joi, pe la 13.25, fotografia zilei era cam așa: groparii izbeau de pomană sicriul lui Corneliu Vadim Tudor de marginile criptei, președintele amâna românește o conferință convocată nemțește, la 13.25, fix precum mersul utopic al trenurilor, Victor Ponta rumega o declarație de presă pe care toată lumea o aștepta după ce fusese trimis în judecată.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Moștenirea politică a lui Vadim? E disputată cu mult înainte ca el să moară
Moartea lui Corneliu Vadim Tudor mi-a adus aminte de un lucru pe care-l observasem de ceva vreme, dar căruia nu i-am dat atenție. Moartea politică a Partidului România Mare – eveniment petrecut cu ceva vreme în urmă – a însemnat sfârșitul naționalismului de tip vechi, cel cu ”spargeți geamurile ungurilor”.
Vadim a simțit încă din anii ’90 filonul de aur electoral al acestui gen de mesaje publice și l-a ținut strâns în partidul său. La rândul său, partidul a însemnat – prin alungarea oricui avea păreri personale – o anexă a lui Vadim. Așa s-a ajuns ca în momentul în care Vadim a decis să se ”dizolve” în emisiunile de divertisment sau în scandaluri cu fauna mondenului de proastă calitate, partidul și, implicit, mesajele sale au căzut în derizoriu, uitare, moarte clinică.
Oricum, în anii de după 2007, naționalismul de imediat de după Revoluție ( cu rădăcini și în propaganda comunistă a ”epocii de aur”) devenise desuet. Dar filonul politic al ”mândriei de a fi român” rămâne, chiar dacă el sună altfel.
Acum mesajele s-au rafinat, naționalismul îmbracă forme total diferite de ”moarte ungurilor” sau ”să smulgem Basarabia din ghearele sovietelor”.
Astăzi, gâdilă orgoliul național, idei mai rafinate, unirea cu Moldova, frica de islamizare, lupta cu uniformizarea culturală sau chiar parte din lupta împotriva multinaționalelor. Filonul naționalist există, doar că s-a modificat. El ar fi supraviețuit oricum după dispariția celor violenți, fie și doar verbal.
Așa că, dacă există o moștenire politică a lui Corneliu Vadim Tudor, ea este, de fapt, eliberarea de destul timp a culoarului naționalismului.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Acum 14 ani eram mai liber
Ocupați cu număratul paturilor de campanie pe care le-am putea oferi refugiaților din Orientul Mijlociu, mi se pare că anul ăsta am lăsat pe planul al doilea – poate chiar al treilea sau al patrulea – comemorarea atentatelor din 11 septembrie 2001.
Păcat, pentru că nu comemorăm numai nevinovații uciși mișelește, ci și o libertate pe care nu cred că mai apucăm să o savurăm curând. Și e păcat de ea, pentru că noi abia de apucasem să-i simțim gustul, după 1989.
Ni se pare astăzi natural să vorbim de stocarea convorbirilor, mailurilor, de umblat prin calculatoare sau să țopăim prin aeroporturi desculți și cu pantalonii ținuți cu mâna.
Încet – dar sigur – ne-au luat hălci serioase din libertățile civile despre care citeam – în anii de întuneric ai comunismului – că fac parte din bucuria de a trăi în lumile libere.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Devin clare propunerile de pace ale PSD către PNL. Alegeri simultane în 2019!
În vâltoarea arestării lui Sorin Oprescu, o declarație făcută de Liviu Dragnea duminică seară a scăpat prea puțin comentată. El a spus că ar fi bine ca o dată la 5 ani să fie toate alegerile, locale, parlamentare și prezidențiale. Un lucru la care mulți ne-am gândit în ultimul deceniu, mai ales că am avut alegeri din 2 în 2 ani, ba la primării, ba pentru senatori și deputați, capac punând 3 prezidențiale.
Dar niciodată nu s-a găsit acel procent de două treimi din Parlament care să voteze schimbarea Constituției și nici parlamentarul sau președintele dispuși până la capăt să-și sacrifice un an de mandat.
Astfel, însă, devine mai clară condiția consensului pe care PSD și PNL îl exersează pe teme mai ”minore”, gen Codul Fiscal sau legea votului în diaspora.
După alegerile din 2016 – poate anticipate, sub forma unirii lor cu alegerile locale – cele două mari partide își unesc forțele și propun modificarea Constituției astfel ca, în 2019, să fie alegeri de toate tipurile. Simultan.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Așternutul unui guvern PNL-PSD, după alegerile din 2016
Declarațiile lui Liviu Dragnea despre bucuria concordiei care ar putea pune stăpânire pe scena politică – afirmații cărora le-a ținut isonul și președintele Klaus Iohannis – nu fac decât să alimenteze zvonurile că ultimele două partide mari au demarat negocieri subterane pentru un Cabinet de ”aproape uniune națională”.
La această oră, schematic prezentate, sunt două scenarii care circulă pe piață. Amândouă implică debarcarea lui Victor Ponta, dar e o diferență de un an între cele două.
Primul scenariu spune că Victor Ponta e forțat să demisioneze – prin gesturi cum e cel al chemării miniștrilor la ordinele partidului – și apoi se desemnează un nou Guvern. Cine face parte din el? E greu de crezut că înaintea alegerilor, cu credibilitatea erodată profund, PSD și PNL se aliază, riscând să gonească electoratul spre partidele mai mici. Pentru UNPR ar fi, de asemenea, sinucigaș transferul către o nouă alianță – chiar dacă nedespărțiții Vasile Blaga și Gabriel Oprea ar putea sugera asta, prin comportamentul lor. Guvern minoritar al PNL? E soluția cea mai probabilă și ea ar permite și UNPR să se manifeste ca independent, în speranța că va câștiga voturi la alegerile parlamentare.
Posted in Editoriale
1 Comment
Munaf a venit în România ca să fie liber
Aducerea în țară a condamnatului Mohamad Munaf mi-a ridicat câteva întrebări, pe care văd că și le pun și alții, așa că îmi permit să ofer cele mai credibile răspunsuri.
Prima este ”De ce a venit?” Spun ”a venit” și nu ”a fost capturat” pentru că devine tot mai clar că încarcerarea sa îi aduce lui Munaf mai multe avantaje decât statului român. Adică predarea este o afacere ”reciproc avantajoasă” la care irakiano-americanul trebuie să fi achiesat.
De ce? El a fost condamnat la 10 ani de închisoare în 2008. Dacă ar fi fost încarcerat imediat după sentință, fiind valabil la acea dată Codul de Procedură Penală vechi, el ar fi executat aproximativ 7 ani din pedeapsă. Din detenție s-ar fi scăzut arestul preventiv sau detenția executată, chiar și pentru alte fapte, fracția necesară liberării condiționate fiind stabilită prin două procese: unul de computare a celor două pedepse și unul de constatare de executare a fracției din sentință.
Apăreau două probleme. Prima era de recunoaștere a unei detenții în Irak și, a doua, de efectuare a câtorva luni de arest pentru a se ajunge la datele cerute de justiția română.
Munaf a executat ( între 2005 și 2011) aproape 6 ani de închisoare. Ar mai trebui să stea în pușcăriile din România puțin peste un an, asta dacă nu obține o revizuire a condamnării.
Merită, considerând că în ultimii 10 ani a văzut ștreangul, condamnări pe viață și multe altele? Evident, pentru că la sfârșitul acestei perioade devine un om liber, chiar și dincolo de granițele Irakului.
Rămân câteva întrebări.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Despre monarhie și un produs de consum retras de pe piață
Fără a-mi păsa prea mult de subiect, nu pot să nu observ că subiectul Prințului Nicolae și al retragerii sale de pe iluzoria listă a moștenitorilor tronului României a dispărut de pe wall-urile celor interesați. Din siteurile de știri dispăruse de mult, iar ziare nu prea mai sunt, ca să poți face o statistică.
Subiectul – important, dacă e să te iei după sondajele privind interesele românilor – a ținut capul de afiș cam cât leul omorât în Africa de un dentist american și mult mai puțin decât drama de la Vaslui.
De ce? O explicație este… vara, când subiectele au o volatilitate mai mare ca a apei. O alta este că Prințul este un subiect artificial. El nu e un personaj care s-a impus natural în ierarhia Casei Regale.
El este un produs de imagine. În el a investit o Fundație – cele mai bune exemple sunt știrile despre activitățile sale de binefacere, știri pe care nu le vedeți despre alte personalități care se duc în orfelinate sau case de bătrâni, de fapt, să știți că de câte ori vedeți știri despre astfel de acțiuni să știți că ele nu sunt dictate de interesul publicului, ci sunt forțate de interesele editorului. ”Produsul” a fost lansat cu specialiști în comunicare, designeri de haine, stiliști de tot felul și cineva i-a plătit pe acești oameni.
Posted in Editoriale
1 Comment
Scandalul adoptării Codului Fiscal, chemarea perfectă la absenteism la votul din 2016
Nu îmi imaginez o poveste mai concludentă dacă vrei să demonstrezi că Parlamentul și marile partide au ajuns niște anexe ale unor negociatori. În afara unei mâini de personaje, președintele, premierul, guvernatorul și abilul negociator în numele ”interesului național”, nimeni nu contează în ecuația Putere-Opoziție.
Nu mă pricep la economie, mai ales la macro-economie, dar filmul de prost gust pe care mi l-au oferit actorii și figuranții primei scene m-a interesat.
La început, PSD – prin vocea gravă a lui Darius Vâlcov, colecționar de tablouri și turnători – ne-a anunțat că va reduce TVA la 20%. Și după înlocuirea pârnăiașului cu guler alb cu Eugen Teodorivici, un băiat de viață de noapte, PSD își menținea propunerea. Cam pe când premierul ne arăta nouă fundul și turcilor genunchiul, buldogii președintelui au spus că dacă mai scade TVA cu un procent votează Codul.
Zis și făcut, votat aproape în unanimitate, Codul pleacă spre Cotroceni unde moare la intrare, pentru că un consilier de acolo și-a adus aminte că încă din primăvară Codul era dezavuat de BNR și Consiliul Fiscal.
Imediat liberalii se dau cu fundul de pământ, încercând să ne convingă de un lucru pe care-l știam: au votat în Parlament din prostie!
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dacă Ponta demisionează, PSD nu mai participă la guvernare
Votul obţinut de Mihai Răzvan Ungureanu măreşte şansele excluderii PSD de la o viitoare guvernare.
Până acum, dat fiind votul de la moţiunea de cenzură, într-o eventuală demisie a lui Victor Ponta ( mie mi se pare sigură, dar neconsumarea ei obligă la precauţie) preşedintele era obligat de confirmarea votului parlamentar să ofere alianţei din jurul PSD prima opţiune pentru a-i propune candidatul la funcţia de premier. Acum e 1 la 1 şi discuţiile se pot muta şi înspre PNL. De altfel, am mai spus că ăsta a şi fost obiectul testului MRU în Parlament, acum, în buza vacanţei, când Victor Ponta e cu un picior în şomaj.
Singura problemă – importantă – este că în coaliţia la care visează ar trebui să stea alături oameni care şi-au adus acuzaţii grave în ultimii ani, şi-au făcut unii altora şicane şi ar trebui să fie dificil să stea alături într-un Guvern „Aproape de Uniune Naţională”. Dar Iohannis a mai administrat alianţe între adversari, asta fiind baza noului PNL.
Dacă UNPR – de fapt Gabriel Oprea – nu trece peste animozităţi, preferând să rămână lângă PSD, Iohannis tot e în câştig: ştie că, indiferent cine e la guvernare, are o majoritate pentru proiectele la care ţine. Adică are o majoritate de „securitate naţională” şi una de guvernare. Până în 2016 nici nu i-ar trebui mai mult.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Ce ascunde desemnarea lui MRU la SIE
Desemnarea lui Mihai Răzvan Ungureanu sugerează câte ceva despre planurile lui Klaus Iohannis pentru următoarea perioadă.
Ea trădează faptul că preşedintele nu vrea să desemneze un viitor premier din actuala coaliţie, dar nu poate face acest lucru fără un eveniment care să trădeze o nouă alianţă de guvernare.
Scenariul porneşte de la două (aproape) certitudini. Prima este că votul de la recenta moţiune de cenzură arată că PSD reuşeşte să menţină în jurul său o coaliţie destul de stabilă şi, în consecinţă, ar trebui să aibă prima opţiune la nominalizarea unui premier care să îi ia locul lui Victor Ponta.
A doua este că Ponta se îndreaptă încet, dar sigur spre o demisie. Practic, la această oră singura sa şansă este ca Sebastian Ghiţă să detoneze bombele promise. Altfel este evident că Ponta nu poate supravieţui politic la audierile şi măsurile juridice anunţate.
Aşa că Iohannis are nevoie de o reverificare în Parlament, care să-i permită un grad mai mare de libertate când va desemna un premier nou.
MRU este, din punctul ăsta de vedere momeala perfectă. Dacă numirea sa trece de Parlament, SIE redobândeşte un şef comod, iar preşedintele îşi poate în continuare de drumul său prin politica parlamentară. Dacă nu… pierderea este minimă pentru gruparea Iohannis, MRU nefiind cel mai iubit dintre neo-liberali.
Posted in Editoriale
1 Comment