Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Cum l-au lucrat serviciile secrete pe Dan Mihalache
Pozele din timpul vizitei lui Klaus Iohannis în Serbia cu Dan Mihalache relaxându-și coloana împovărată de plecăciuni sunt tulburătoare. Doarme? Probabil că da. Poate doar s-a întins puțin, ca baciul care dă de un strop de umbră, când e prea obosit să-și care ghioaga în urma turmei.
Și de aici intervin serviciile. Ce fac ele? Un agent se strecoară în spatele consilierului și începe să-l maseze ușor pe spate. Obosit, cel masat se întinde pe spate, ca o mâță scărpinată taman unde făceau puricii ravagii.
Ochii i se închid ușor, peste pleoapele îngreunate, un alt agent secret suflă mămos aer răcoros, alungând povara caniculei de iulie.
Mintea se îndepărtează de problemele țării, în timp ce o agentă începe să cânte ”Ciobănaș cu 300 de oi” cu voce angelică.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
De ce sturzul nu-i acvilă. Și nici Constantin Pârvulescu
E multă ipocrizie în laudele excesive pe care le primește de vreo două zile Mihai Sturzu, pentru încercarea de a deveni un modern Constantin Pârvulescu (fondator al PCR, oponet activ al lui Ceaușescu, după Congresul al XII-lea. În 1979, Pârvulescu a cerut congresului să nu-l mai voteze pe Ceaușescu). Comparația nu e întâmplătoare, congresele de dinainte de 1989 semănând mult cu cel de duminică.
Până la congresul care l-a declarat președinte pe Liviu Dragnea, Sturzu era înjurat deopotrivă cu ceilalți lideri PSD. Prietenia cu Victor Ponta, impunerea pe listele de la parlamentarele din 2012, toate îl făceau asimilabil cu liderii de toate vârstele.
În nici un caz nu era îndreptățit să ridice piatra. Singurul mod în care putea să o facă era să renunțe la președinția Tineretului Social Democrat, să spună cum a ajuns acolo fără a avea contracandidat și apoi putea protesta cât dorește.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Multinaționalele, sub lupa SRI
În Raportul asupra activității SRI pentru anul 2014 apare o analiză sumară a economiei din țara noastră. Până aici nimic neobișnuit, în orice țară apar analize economice ale băncilor centrale ( cele mai dure, bazate pe profit și pierderi) , ale guvernelor (influențate puternic de elementele care țin de social) , ale serviciilor (bazate și pe datele întunecate culese în munca operativă, care vizează în special personajele negative).
Iată cum vede SRI economia românească în 2014:
”În ceea ce privește securitatea economică, raportul SRI arată că, în 2014, ritmul de creștere s-a încetinit comparativ cu 2013, cu ușoare repoziționări ale ponderii domeniilor economice la formarea PIB: <>”.
Ultima frază confirmă o informație pe care o vehiculează de destul timp analiștii economici, multinaționalele își pun la adăpostul țărilor-mamă profiturile obținute în țara noastră. Adică… scot banii!
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Uneori sunt sadic. Și sângele mă ostoiește
Text inspirat de crima din Vaslui, de omorârea unui băiețel din Iași și de uciderea unui politician ratat…
Îmi plac poveștile cu un final bun. Nu frumos, nu fericit, ci bun. Poate de aia îmi și plac mai mult poveștile reale. Soarta potrivește intrigi mult peste scenariștii care nu au văzut nici măcar o bătaie-n trafic, iar finalul…
Las deoparte orice minciună de complezență, care să-i bucure pe prea-bunii creștini și vă spun că, după mine, crima din Vaslui a avut un final bun. Un bărbat și-a omorât nevasta, și-a lovit fata cu aceeași armă și s-a sinucis.
Nu, nu aș fi vrut să-l văd pe tâmpitul – care și-a înjunghiat fiica și apoi a înghesuit-o în portbagajul mașinii – târât cu cătușe pe sub o boltă de microfoane. Nu, nu mă interesa să aflu cum la proces a plâns sau cum își imploră fata să-l ierte că i-a ucis mama și apoi a spălat cuțitul de sângele mamei în carnea fiicei!
Hai să fim serioși, vreți să vedeți un nimic uman care ridică arma la copilul său cum se apucă în închisoare de pictat icoane sau cum merge la clubul de teatru? Eu nu!
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Arma crimei: o robă
Text apărut în Evenimentul Zilei
Se spune: Criminalul se întoarce întotdeauna la locul crimei. Nimic mai adevărat când vine vorba de uciderea sălbatică a unui băiat de numai 10 ani în Iași, numai că pentru criminal locul faptei este societatea în care ne-am obișnuit și întoarcerea lui nu a însemnat adulmecarea urmelor pe care le-a lăsat, ci o nouă crimă.
Fără să greșesc prea mult, pot spune că premizele uciderii copilului în 2015 au fost create în 2004, când Vasile Miron a fost condamnat la DOAR 15 ani de închisoare pentru o crimă deosebit de gravă.
Ca în vechile povești despre uciderea ”comisului voiajor” ale lui Dumitru Ceacanica, victima – Rozalia, pe atunci în vârstă de 17 ani – merge, în seara de Crăciun a anului 2002, din casă în casă cu uratul. Suntem într-o zonă periculoasă, satul Tunari de lângă București, stăpânită de un neam de proxeneți, Belgienii. În 2002, gloria lor era apusă, fiind zdrobiți, în 2000, de rafalele de percheziții din celebra operațiune ”Luna”, care ar fi trebuit să încununeze finalul de mandat al lui Emil Constantinescu. Înainte erau răi, de fapt de la ei s-a și declanșat operațiunea, după ce au răpit două fete din discoteca Herăstrău. Răpiri, bătăi cu grenada-n mână, împușcături și morți după confruntări cu poliția.
Rozalia este fata unui ”belgian”, dar nu dintre cei implicați în războaiele vechi. Ajunge acasă la tatăl vitreg al lui Vasile Miron. Refacerea drumului fetei din seara când a dispărut va duce la rezolvarea cazului.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dac-aș fi Ponta, sau Blaga… Dac-aș fi Dragnea sau… nu, Gorghiu nu
Dac-aș fi Victor Ponta aș aștepta să cadă în Parlament moțiunea de cenzură și apoi mi-aș da demisia. Ar fi o ieșire cât de cât onorabilă dintr-o situație care acum pare o cursă pe care sigur o va pierde. M-aș asigura – cât se poate – că UNPR va prefera să rămână lângă PSD într-o viitoare alianță și, plecând, aș lăsa partidului moștenire o coaliție care l-ar putea obliga pe Klaus Iohannis să propună un premier din PSD.
Dac-aș fi Liviu Dragnea nu aș fi acceptat să candidez singur la șefia partidului. M-aș fi asigurat că mai e măcar vreun Savu sau Nicolae să am și eu cu cine să mă bat. Riscul când candidezi singur este că orice procent ai aduna în favoarea ta va fi ori destul de mare pentru a fi considerat un dictator în partid ori destul de mic pentru a se spune că ești impus unei formațiuni care nu te vrea.
Dac-aș fi Vasile Blaga nu aș mai fi convocat mitingul din timpul votului pentru moțiune. În primul rând e foarte discutabil că se adună 10.000 de oameni, Blaga supunând partidul la un risc de ridiculizare absolut inutil. Dac-aș fi Blaga și aș fi mârâit că scot atâția oameni în stradă și nu o fac… bine că nu sunt, că el nu cred că ar face ce aș fi făcut eu.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
1 Comment
Cică intră Oprea peste Iohannis în birou…
Un banc mai vechi, dar perfect adaptat vremurilor noastre:
Cică intră Oprea peste Iohannis în birou:
-Domnule președinte, permiteți să raportez: vin refugiații!
-Câți sunt, domnule general?
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Doi popi nătângi și blestemați
E înfiorătoare știrea cu popii din județul Mureș care îi puneau pe copiii traficați pentru cerșit în Franța să jure în biserică. Cazul ăsta e ca o rugăminte să nu cedeze, adresată celor care atacă în ultimul timp creștinismul. Și au dreptate să nu se oprească. Popii neghiobi din Mureș sunt parte a șuvoiului care se sparge în capul credincioșilor. Pentru că Biserica e încercuită de ziduri prea groase ca să resimtă loviturile.
Și mie îmi pare rău când apar astfel de cazuri.
Am o credință frumoasă, îmi plac și pildele și poveștile și sfintele ei taine. Mă doare când e atacată, când suntem făcuți proști sau creduli, dar mă dor și astfel de grozăvii. Tu, popă, primești în biserică un copil despre care știi că va ajunge să cerșească pe străzile Parisului și îl pui să jure că nu va păstra nimic din banii pe care-i primește din sila-mila pe care le-o stârnește trecătorilor? Un nebun ar face asta.
Și nu și-o face doar lui. Ne-o face tuturor care credem.
Ah, chiar dacă nu e creștinește, nătângilor, nu pot și nu vreau să vă iert! Din cauza unora ca voi, alții își permit să ne facă nătângi pe noi.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Criză de nimic. Actori de rahat!
Mai rar un eveniment precum criza refugiaților care să scoată mai mult la iveală putreziciunea care a pus stăpânire pe tot ce ne înconjoară.
Toți participanții dau măsura unor ipocrizii fără margini, din fiecare tabără răzbate duhoarea minciunilor, a gesturilor mărunte, considerate istorice sau isterice, depinde din ce direcție le privești.
Refugiații – miezul crizei – contrazic prin fiecare nou gest ideea unor oameni disperați de frică, fugind de o moarte sigură. Sunt câteva elemente evidente și imposibil de contrazis. Frica de moarte – instinctul de conservare – nu te face să alegi refugiul unde să te adăpostești. Nu le plac Turcia, Serbia și Croația, aceste țări îi fac să strâmbe din nas, ca și pe oficialii UE. Ungaria și România sunt ” țări de tranzit”. Ei vor să ne facă să credem că viața le-ar fi la adăpost doar în Germania, Austria sau Suedia. Banii par a fi motorul traversării mai multor granițe.
Cei care-i primesc cu brațele deschise sunt și ei ipocriți. Câți fac gesturi cu adevărat importante pentru ”copilașii din lagăre” sau ”femeile hăituite” în căutarea unui adăpost? Îi plâng pe Facebook cu mii de share-uri, ca pe leul împușcat de un american bezmetic. Și îi vor uita, așa cum fac cu orice subiect care trezește manipulata conștiință civică doar cât dai un click. Îi primesc cu donațiile jignitoare pe care le facem toți din când în când, atunci când facem curat în dulapurile cu haine vechi sau între jucăriile ce nu-i mai tentează pe copiii noștri. Dincolo de asta credeți că vor face ceva? Că va lua vreunul dintre bocitorii de pe net măcar un migrant acasă? Sau va plăti vreunul dintre aceștia chiria pentru o familie gonită de gloanțele siriene? Hai să fim serioși!
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Update: câți refugiați ar trebui să preluăm din fiecare țară. Un vot din Parlamentul European a perturbat și el ultimul CSAT, după sicriul lui Vadim și dosarul lui Ponta. România va înghiți 3,87% din refugiații din UE
Update: Potrivit propunerii Comisiei Europene, acceptată de Parlamentul European, România ar trebui obligată să preia 3,87% din refugiații propuși pentru relocare. Adică: 604 din Italia, unde sunt 15.600 refugiați; 1951 din cei 50.400 de azilanți aflați în Grecia și 2091 din cei 54.000 care sunt deja în Ungaria. Astea sunt cotele din cei 120.000 de refugiați propuși de Comisie spre relocare. Alte cote ne revin, în același procent, din primii 40.000 împărțiți acum o săptămână.
Până acum se știa doar de două evenimente care s-au petrecut în timpul ședinței de joi a Consiliului Suprem de Apărare a Țării: trimiterea în judecată a lui Victor Ponta, care a stricat unora cheful de distracție iar altora le-a multiplicat speranțele și năbădăiosul sicriu al lui Corneliu Vadim Tudor care, încăpățânându-se să nu intre în criptă, a dus la amânarea conferinței de presă convocată nemțește de Klaus Iohannis la ”ne-fixa” oră de 13.25.
Ei bine, a fost și un al treilea care a influențat mult mai hotărâtor ședința și ordinea sa de zi.
Joi dimineață – deși nu era zi de vot, ci de plecare a europarlamentarilor către casă – la convocarea transmisă încă de miercuri seară de Martin Schultz, eurodeputații și-au amânat zborul și au votat o rezoluție legislativă prin care acceptă din nou cotele de refugiați ce ar reveni fiecărui stat membru al UE.
E vorba de restul de 120.000 ( din cei 160.000) de refugiați care au ajuns pe teritoriul UE din iunie încoace.
E vorba de migranții ajunși în Italia, Grecia și Ungaria, pentru că aici sunt probleme cu ”găzduirea” lor și, mai ales, pentru că refugiații ajunși în alte state ( Germania, Austria etc) ar fi imposibil de relocat de bunăvoie.
Prin noua rezoluție – ce urmează să fie supusă și atenției Consiliului Europei de săptămâna aceasta – România va fi obligată să primească 3,87% din refugiați, dar va beneficia și de un ajutor mult mai substanțial financiar pentru asta, o halcă din 780 de milioane de euro.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Cum l-au lucrat serviciile secrete pe Dan Mihalache
Pozele din timpul vizitei lui Klaus Iohannis în Serbia cu Dan Mihalache relaxându-și coloana împovărată de plecăciuni sunt tulburătoare. Doarme? Probabil că da. Poate doar s-a întins puțin, ca baciul care dă de un strop de umbră, când e prea obosit să-și care ghioaga în urma turmei.
Și de aici intervin serviciile. Ce fac ele? Un agent se strecoară în spatele consilierului și începe să-l maseze ușor pe spate. Obosit, cel masat se întinde pe spate, ca o mâță scărpinată taman unde făceau puricii ravagii.
Ochii i se închid ușor, peste pleoapele îngreunate, un alt agent secret suflă mămos aer răcoros, alungând povara caniculei de iulie.
Mintea se îndepărtează de problemele țării, în timp ce o agentă începe să cânte ”Ciobănaș cu 300 de oi” cu voce angelică.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
De ce sturzul nu-i acvilă. Și nici Constantin Pârvulescu
E multă ipocrizie în laudele excesive pe care le primește de vreo două zile Mihai Sturzu, pentru încercarea de a deveni un modern Constantin Pârvulescu (fondator al PCR, oponet activ al lui Ceaușescu, după Congresul al XII-lea. În 1979, Pârvulescu a cerut congresului să nu-l mai voteze pe Ceaușescu). Comparația nu e întâmplătoare, congresele de dinainte de 1989 semănând mult cu cel de duminică.
Până la congresul care l-a declarat președinte pe Liviu Dragnea, Sturzu era înjurat deopotrivă cu ceilalți lideri PSD. Prietenia cu Victor Ponta, impunerea pe listele de la parlamentarele din 2012, toate îl făceau asimilabil cu liderii de toate vârstele.
În nici un caz nu era îndreptățit să ridice piatra. Singurul mod în care putea să o facă era să renunțe la președinția Tineretului Social Democrat, să spună cum a ajuns acolo fără a avea contracandidat și apoi putea protesta cât dorește.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Multinaționalele, sub lupa SRI
În Raportul asupra activității SRI pentru anul 2014 apare o analiză sumară a economiei din țara noastră. Până aici nimic neobișnuit, în orice țară apar analize economice ale băncilor centrale ( cele mai dure, bazate pe profit și pierderi) , ale guvernelor (influențate puternic de elementele care țin de social) , ale serviciilor (bazate și pe datele întunecate culese în munca operativă, care vizează în special personajele negative).
Iată cum vede SRI economia românească în 2014:
”În ceea ce privește securitatea economică, raportul SRI arată că, în 2014, ritmul de creștere s-a încetinit comparativ cu 2013, cu ușoare repoziționări ale ponderii domeniilor economice la formarea PIB: <
Ultima frază confirmă o informație pe care o vehiculează de destul timp analiștii economici, multinaționalele își pun la adăpostul țărilor-mamă profiturile obținute în țara noastră. Adică… scot banii!
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Uneori sunt sadic. Și sângele mă ostoiește
Text inspirat de crima din Vaslui, de omorârea unui băiețel din Iași și de uciderea unui politician ratat…
Îmi plac poveștile cu un final bun. Nu frumos, nu fericit, ci bun. Poate de aia îmi și plac mai mult poveștile reale. Soarta potrivește intrigi mult peste scenariștii care nu au văzut nici măcar o bătaie-n trafic, iar finalul…
Las deoparte orice minciună de complezență, care să-i bucure pe prea-bunii creștini și vă spun că, după mine, crima din Vaslui a avut un final bun. Un bărbat și-a omorât nevasta, și-a lovit fata cu aceeași armă și s-a sinucis.
Nu, nu aș fi vrut să-l văd pe tâmpitul – care și-a înjunghiat fiica și apoi a înghesuit-o în portbagajul mașinii – târât cu cătușe pe sub o boltă de microfoane. Nu, nu mă interesa să aflu cum la proces a plâns sau cum își imploră fata să-l ierte că i-a ucis mama și apoi a spălat cuțitul de sângele mamei în carnea fiicei!
Hai să fim serioși, vreți să vedeți un nimic uman care ridică arma la copilul său cum se apucă în închisoare de pictat icoane sau cum merge la clubul de teatru? Eu nu!
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Arma crimei: o robă
Text apărut în Evenimentul Zilei
Se spune: Criminalul se întoarce întotdeauna la locul crimei. Nimic mai adevărat când vine vorba de uciderea sălbatică a unui băiat de numai 10 ani în Iași, numai că pentru criminal locul faptei este societatea în care ne-am obișnuit și întoarcerea lui nu a însemnat adulmecarea urmelor pe care le-a lăsat, ci o nouă crimă.
Fără să greșesc prea mult, pot spune că premizele uciderii copilului în 2015 au fost create în 2004, când Vasile Miron a fost condamnat la DOAR 15 ani de închisoare pentru o crimă deosebit de gravă.
Ca în vechile povești despre uciderea ”comisului voiajor” ale lui Dumitru Ceacanica, victima – Rozalia, pe atunci în vârstă de 17 ani – merge, în seara de Crăciun a anului 2002, din casă în casă cu uratul. Suntem într-o zonă periculoasă, satul Tunari de lângă București, stăpânită de un neam de proxeneți, Belgienii. În 2002, gloria lor era apusă, fiind zdrobiți, în 2000, de rafalele de percheziții din celebra operațiune ”Luna”, care ar fi trebuit să încununeze finalul de mandat al lui Emil Constantinescu. Înainte erau răi, de fapt de la ei s-a și declanșat operațiunea, după ce au răpit două fete din discoteca Herăstrău. Răpiri, bătăi cu grenada-n mână, împușcături și morți după confruntări cu poliția.
Rozalia este fata unui ”belgian”, dar nu dintre cei implicați în războaiele vechi. Ajunge acasă la tatăl vitreg al lui Vasile Miron. Refacerea drumului fetei din seara când a dispărut va duce la rezolvarea cazului.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dac-aș fi Ponta, sau Blaga… Dac-aș fi Dragnea sau… nu, Gorghiu nu
Dac-aș fi Victor Ponta aș aștepta să cadă în Parlament moțiunea de cenzură și apoi mi-aș da demisia. Ar fi o ieșire cât de cât onorabilă dintr-o situație care acum pare o cursă pe care sigur o va pierde. M-aș asigura – cât se poate – că UNPR va prefera să rămână lângă PSD într-o viitoare alianță și, plecând, aș lăsa partidului moștenire o coaliție care l-ar putea obliga pe Klaus Iohannis să propună un premier din PSD.
Dac-aș fi Liviu Dragnea nu aș fi acceptat să candidez singur la șefia partidului. M-aș fi asigurat că mai e măcar vreun Savu sau Nicolae să am și eu cu cine să mă bat. Riscul când candidezi singur este că orice procent ai aduna în favoarea ta va fi ori destul de mare pentru a fi considerat un dictator în partid ori destul de mic pentru a se spune că ești impus unei formațiuni care nu te vrea.
Dac-aș fi Vasile Blaga nu aș mai fi convocat mitingul din timpul votului pentru moțiune. În primul rând e foarte discutabil că se adună 10.000 de oameni, Blaga supunând partidul la un risc de ridiculizare absolut inutil. Dac-aș fi Blaga și aș fi mârâit că scot atâția oameni în stradă și nu o fac… bine că nu sunt, că el nu cred că ar face ce aș fi făcut eu.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
1 Comment
Cică intră Oprea peste Iohannis în birou…
Un banc mai vechi, dar perfect adaptat vremurilor noastre:
Cică intră Oprea peste Iohannis în birou:
-Domnule președinte, permiteți să raportez: vin refugiații!
-Câți sunt, domnule general?
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Doi popi nătângi și blestemați
E înfiorătoare știrea cu popii din județul Mureș care îi puneau pe copiii traficați pentru cerșit în Franța să jure în biserică. Cazul ăsta e ca o rugăminte să nu cedeze, adresată celor care atacă în ultimul timp creștinismul. Și au dreptate să nu se oprească. Popii neghiobi din Mureș sunt parte a șuvoiului care se sparge în capul credincioșilor. Pentru că Biserica e încercuită de ziduri prea groase ca să resimtă loviturile.
Și mie îmi pare rău când apar astfel de cazuri.
Am o credință frumoasă, îmi plac și pildele și poveștile și sfintele ei taine. Mă doare când e atacată, când suntem făcuți proști sau creduli, dar mă dor și astfel de grozăvii. Tu, popă, primești în biserică un copil despre care știi că va ajunge să cerșească pe străzile Parisului și îl pui să jure că nu va păstra nimic din banii pe care-i primește din sila-mila pe care le-o stârnește trecătorilor? Un nebun ar face asta.
Și nu și-o face doar lui. Ne-o face tuturor care credem.
Ah, chiar dacă nu e creștinește, nătângilor, nu pot și nu vreau să vă iert! Din cauza unora ca voi, alții își permit să ne facă nătângi pe noi.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Criză de nimic. Actori de rahat!
Mai rar un eveniment precum criza refugiaților care să scoată mai mult la iveală putreziciunea care a pus stăpânire pe tot ce ne înconjoară.
Toți participanții dau măsura unor ipocrizii fără margini, din fiecare tabără răzbate duhoarea minciunilor, a gesturilor mărunte, considerate istorice sau isterice, depinde din ce direcție le privești.
Refugiații – miezul crizei – contrazic prin fiecare nou gest ideea unor oameni disperați de frică, fugind de o moarte sigură. Sunt câteva elemente evidente și imposibil de contrazis. Frica de moarte – instinctul de conservare – nu te face să alegi refugiul unde să te adăpostești. Nu le plac Turcia, Serbia și Croația, aceste țări îi fac să strâmbe din nas, ca și pe oficialii UE. Ungaria și România sunt ” țări de tranzit”. Ei vor să ne facă să credem că viața le-ar fi la adăpost doar în Germania, Austria sau Suedia. Banii par a fi motorul traversării mai multor granițe.
Cei care-i primesc cu brațele deschise sunt și ei ipocriți. Câți fac gesturi cu adevărat importante pentru ”copilașii din lagăre” sau ”femeile hăituite” în căutarea unui adăpost? Îi plâng pe Facebook cu mii de share-uri, ca pe leul împușcat de un american bezmetic. Și îi vor uita, așa cum fac cu orice subiect care trezește manipulata conștiință civică doar cât dai un click. Îi primesc cu donațiile jignitoare pe care le facem toți din când în când, atunci când facem curat în dulapurile cu haine vechi sau între jucăriile ce nu-i mai tentează pe copiii noștri. Dincolo de asta credeți că vor face ceva? Că va lua vreunul dintre bocitorii de pe net măcar un migrant acasă? Sau va plăti vreunul dintre aceștia chiria pentru o familie gonită de gloanțele siriene? Hai să fim serioși!
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment
Update: câți refugiați ar trebui să preluăm din fiecare țară. Un vot din Parlamentul European a perturbat și el ultimul CSAT, după sicriul lui Vadim și dosarul lui Ponta. România va înghiți 3,87% din refugiații din UE
Update: Potrivit propunerii Comisiei Europene, acceptată de Parlamentul European, România ar trebui obligată să preia 3,87% din refugiații propuși pentru relocare. Adică: 604 din Italia, unde sunt 15.600 refugiați; 1951 din cei 50.400 de azilanți aflați în Grecia și 2091 din cei 54.000 care sunt deja în Ungaria. Astea sunt cotele din cei 120.000 de refugiați propuși de Comisie spre relocare. Alte cote ne revin, în același procent, din primii 40.000 împărțiți acum o săptămână.
Până acum se știa doar de două evenimente care s-au petrecut în timpul ședinței de joi a Consiliului Suprem de Apărare a Țării: trimiterea în judecată a lui Victor Ponta, care a stricat unora cheful de distracție iar altora le-a multiplicat speranțele și năbădăiosul sicriu al lui Corneliu Vadim Tudor care, încăpățânându-se să nu intre în criptă, a dus la amânarea conferinței de presă convocată nemțește de Klaus Iohannis la ”ne-fixa” oră de 13.25.
Ei bine, a fost și un al treilea care a influențat mult mai hotărâtor ședința și ordinea sa de zi.
Joi dimineață – deși nu era zi de vot, ci de plecare a europarlamentarilor către casă – la convocarea transmisă încă de miercuri seară de Martin Schultz, eurodeputații și-au amânat zborul și au votat o rezoluție legislativă prin care acceptă din nou cotele de refugiați ce ar reveni fiecărui stat membru al UE.
E vorba de restul de 120.000 ( din cei 160.000) de refugiați care au ajuns pe teritoriul UE din iunie încoace.
E vorba de migranții ajunși în Italia, Grecia și Ungaria, pentru că aici sunt probleme cu ”găzduirea” lor și, mai ales, pentru că refugiații ajunși în alte state ( Germania, Austria etc) ar fi imposibil de relocat de bunăvoie.
Prin noua rezoluție – ce urmează să fie supusă și atenției Consiliului Europei de săptămâna aceasta – România va fi obligată să primească 3,87% din refugiați, dar va beneficia și de un ajutor mult mai substanțial financiar pentru asta, o halcă din 780 de milioane de euro.
(mai mult…)
Posted in Editoriale
Leave a comment