Scuză
Nu mă dezvăţ să caut, să aflu, să văd lucruri şi apoi să le scriu. Asta fac zilnic de prea mulţi ani, dar uneori mi se face silă de tot ce mă înconjoară şi atunci – simţindu-mă, vorba lui Kris Kristofferson, „nearly faded as my jeans” – scriu puţin altfel, o singură zi pe săptămănă, vinerea, uitând de realitatea pe care o scormonesc permanent, ci inspirat de muzica mea preferată.
-
Tăticii se adună pe taticool.eu
Cele mai citite articole
- La mulți ani, Ponică!
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Ora 4 a devenit ora 3. Și 6 a devenit 7. Jurnal de tătic
- Jurnal de tătic. Doamne, fă-mă creion!
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- Jurnal de tătic. Lăsați-mi și mie, măi fetelor, un colțișor din lumea asta! Lamentația unui tată de școlărițe
Alte editoriale
- Nicolae Ceaușescu nu putea muri de Crăciun! Poate cel mult așteptându-l pe Moș Gerilă
- Am plâns de fericire când a murit Ceaușescu. Și nu regret nici o secundă asta
- Dincă și-a semnat astăzi condamnarea la închisoare pe viață
- Proba pierdută de anchetatorii crimelor din Caracal
- Răspunsul (aproape definitiv) la întrebarea: Este sau nu Dincă nebun?
- Răpitor și violator în serie sau ucigaș în serie?
- O părere și o gaură-n fund
- Instituția ”Regele Mihai I” – aruncarea Casei Regale în derizoriu sau salvarea ei?
- ”Fie ca”... BFF și zeii în pielea goală
- Rolul afacerii ”Microsoft” în alegerile prezidențiale din 2014
- O filă cartonată din almanahul pupincurismului românesc
- Cazul bătăii mame-copil de la Constanța. Când autoritățile ridică din umeri, părinții ridică pumnul
- Soluție de părinte: paranoia? Gânduri inspirate de Pedofilul din Drumul Taberei
- Goana CIA după manuscrisul cărții despre Președintele SUA. Rolul jucat de un cronicar de gastronomie și un agent cu nume de sfânt
- De ce s-a oprit Rex Tillerson la București
Blogroll
- Adelin Petrisor
- Adrian Nastase
- Alex Mazilu
- Anatol Basarab
- Blog straniu
- Bogdan Apostolescu
- Codul lui Oreste
- Cristi Sutu
- Cristian Andrei
- Dana Dorian
- Diva de Carton
- Eugen Secmerean
- Florin… văru'
- Folk Forever Folk
- Huiu, Alin Huiu
- Insolent
- Irina Mirela
- Lilick Auftakt
- Lucia ”Trendy” Verona
- Machiaveli – portal
- sClaudiu
- Simona Ionescu
- Teo "Music" Negura
- Tiberiu Lovin & Comp.
- Turambar
- Untaru Fotograful Dement
- Victor Ciutacu
- Vis si Realitate
-
Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
Filmul tentativei de sinucidere a lui Adrian Năstase
Vă prezint, acum, sumar, felul în care s-au petrecut evenimentele din apartamentul familiei Năstase, din Aleea Zambaccian. După cum ştiţi, în jurul orei 22.30, doi poliţişti de la Serviciul Urmăriri al Poliţiei Capitalei au venit acasă la familia Năstase, pentru a pune în aplicare mandatul de executare a pedepsei de doi ani de închisoare, pronunţată în aceeaşi zi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
La un moment dat, Adrian Năstase, sora sa Dana Barb şi cei doi poliţişti se aflau în biroul fostului premier. Dana Năstase era în altă încăpere, pregătindu-i soţului ei bagajul pentru a merge la închisoare, iar Andrei, fiul politicianului, era în garajul de la subsolul clădirii. Adrian Năstase a rugat-o pe Dana Barb să meargă la soţia sa şi să o ajute la împachetatul lucrurilor, spunând că nu-i mai poate reţine mult pe domnii poliţişti. Dana Barb a ieşit din încăpere.
Adrian Năstase a spus că vrea să-şi aleagă şi vreo două cărţi pe care să le ia cu el. A luat o carte din bibliotecă şi s-a aşezat pe scaunul lui de la birou, poftindu-l pe poliţistul care stătea în picioare să ia şi el loc pe un fotoliu, spunându-i că mai durează puţin până când sunt gata bagajele. Când poliţistul s-a aşezat, Năstase a scos din buzunarul hainei un revolver Smith&Wetson (calibrul 38). Nici ieri, la audieri, poliţiştii nu-şi puteau explica cum de nu au văzut arma, destul de voluminoasă, din buzunarul hainei celui pe care urmau să-l ridice. Adrian Năstase a dus pistolul la tâmplă, spunând: “Îmi pare rău că trebuie să asistaţi la aşa ceva!”. Poliţistul a sărit din fotoliu, i-a prins mâna şi i-a sucit-o, dar Năstase apucase să apese pe trăgaci, glonţul străpungându-i gâtul şi ieşindu-i prin ceafă.
A vrut să apese şi a doua oară pe trăgaci, însă poliţistul a pus mâna între cocoş şi percutor. După ce l-au imobilizat, cei doi poliţişti i-au înfăşurat gâtul, ca să oprească sângerarea şi au sunat la 112.
P.S.: Ieri, apărătorii lui Adrian Năstase au făcut două demersuri judiciare: au depus la Tribunalul Bucureşti o cerere de întrerupere a executării pedepsei, motivată de situaţia familială şi de starea psihică şi fizică proastă a condamnatului, iar, prin fax, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost trimisă o sesizare privind încălcări ale drepturilor omului.
Mai multe amănunte AICI.
Posted in Editoriale
1 Comment
Cele mai noi scenarii de pe piața politică: ”senatorul Băsescu” și ”blitz suspendarea”
Primul scenariu, plauzibil, este că președintele, dacă vede că suspendarea nu este o momeală destul de apetisantă pentru noua Putere, forțează o demisie și candidează pe listele PD-L, chiar dacă a promis că nu se întoarce în politica activă. Cu un astfel de lider, partidul ar putea ajunge la scoruri destul de mari și ar putea chiar impune un candidat la prezidențiale cu șanse reale de câștig.
Al doilea scenariu, discutat pe culoarele USL, este ca suspendarea, dacă tot e să se facă anul acesta, să fie făcută cât mai repede, poate chiar după momentul 28 iunie. Referendumul se organizează și el repede, profitând de concluzia anti-Băsescu a alegerilor din 10 iunie. Antonescu ar fi, astfel, candidatul USL la președinție, simultan cu alegerile parlamentale.
Credibil? România este, totuși, țara tuturor posibilităților…
Amănunte despre aceste scenarii și ce argumente le susțin pe fiecare dintre ele veți găsi AICI.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dilema PD-L: există congrese Phoenix? Și căutarea unui lider anti-Băsescu
Când scriu aceste rânduri nu s-a luat încă nicio decizie în PD-L, nici nu prea mă interesează – decât gazetărește – ce drum vor alege liderii singurului partid care a pierdut aproape totul dintr-o singură mișcare. Poate vom vorbi cândva despre acea mișcare, prima fisură care a arătat că se poate, că nu sunt invincibili, e vorba de demiterea lui Teodor Baconschi. Dar nu ăsta e subiectul acum.
Fie că-i spun Congres sau Convenție Națională, unii lideri spun că după eșecul de la alegerile locale e nevoie de o schimbare profundă a conducerii partidului care se zbate undeva între scorul PP-DD și cel al UDMR.
Problema unui Congres organizat înainte de alegeri este foarte spinoasă și de aceea niciun partid nu a îndrăznit până acum să încerce schimbarea ”cailor în mijlocul râului”, cum spune zicala, adică între alegerile locale și cele parlamentare.
Dezavantaje: susținătorii echipei care eliberează fotoliile de conducere se demobilizează tocmai când e mai mare nevoie de ei. Evident, agenții electorali sunt mercenari, trec rapid de la o tabără la alta. Un alt dezavantaj este că un congres înseamnă ștergerea trecutului, adică și a singurului mesaj electoral pozitiv, ”salvarea țării din ghearele crizei mondiale”.
Avantaje: Un congres bine mediatizat poate transmite mesajul unei armate strânse din întreaga țară, venită cu convingerea că rămân uniți, că au clar în minte ce au de făcut. E o experiență, un experiment, mai degrabă, care ar putea reuși, pe fondul faptului că sunt eliberați de guvernare și de… Traian Băsescu.
Liderul surpriză, caracteristici obligatorii: Un calcul simplu, românii au ieșit la votul din 10 iunie în număr masiv – peste 50% – iar asta e o măsură a votului nervos, profund negativ. Alt calcul, în marea lor majoritate, cetățenii au ales USL, o alianță al cărei unic liant declarat este lupta cu regimul Traian Băsescu. A fost, paradoxal, un vot anti-Băsescu, deși el nu a candidat. După cum decurge guvernarea USL, războaiele mediatice se vor accentua între Victoria și Cotroceni, rezultatul fiind creșterea votului negativ. Noul lider al PD-L trebuie – măcar declarativ – să fie, dacă nu un adversar, măcar un om cu idei diferite… De unde să iei în PD-L un asemenea om?
Posted in Editoriale
Leave a comment
Parlamentul a reușit suspendarea ”Jucătorului”… Din celebra sintagmă ”președinte jucător” le-a mai rămas președintele, dar nu cred că-i interesează
Multă cerneală a curs în ziare, tastaturile s-au încins iar ecranele au devenit neîncăpătoare pentru toți cei care-și dau cu părerea despre declarația adoptată marți de Camerele reunite ale Parlamentului.
Important, din toată mareea de cuvinte care v-a asaltat, este de reținut că – indiferent cât au înțeles chiar și cei mai mulți dintre cei care au participat efectiv la eveniment – declarația de marți nu are nicio valoare juridică, nu reglementează în niciun fel prezența la reuniunile europene, e o simplă declarație… politică.
Politică – adică ”apă de ploaie” – dar de mare impact peste hotare. Care e mesajul, pe care cei care au gândit evenimentul îl știu clar, ascuns: puterile europene sunt avertizate că, dacă la reuniunile respective vine președintele, orice promisiune face, orice angajament își va lua, va fi cenzurat de Guvernul și Parlamentul României. Adică discută cu el, dar efectele vor fi nule.Prin furnizarea acestei informații credibilitatea internațională a lui Traian Băsescu este profund afectată. De aici și furia sa, pentru că această situație nu se mai poate întoarce decât tot printr-o declarație comună a Camerelor sau prin discreditarea pe plan extern a celor care i-au suspendat deocamdată rolul de ”Jucător”.
Posted in Editoriale
2 Comments
Efectul ”Nicușor Dan” asupra PD-L:
P –25%P + D –5%D = VP
Un scenariu propriu și un studiu GeoPol care-l confirmă
Din rezultatele – evident parțiale și bineînțeles doar din sondaje pentru că birourile electorale nu fac asemenea diferențe – scrutinului de duminică în București se poate vedea o soluție ce ar salva PD-L din impasul electoral în care se află.
În peisajul politic bucureștean a apărut de ceva timp Nicușor Dan. Mesajul său – construit atent, de un profesionist bine recunoscut – a fost de oponent al ambilor favoriți, Sorin Oprescu și Silviu Prigoană. Mesajul nu viza, însă, și partidele care i-au susținut pe cei doi.
Gândit să fie așa sau din întâmplare – vă dați seama, aici sunt doar amabil față de cei care s-au lăsat entuziasmați de ideea susținerii unui independent – Nicuțor Dan s-a dovedit a fi un catalizator pentru votul politic strâns de PD-L pentru consiliul general al Bucureștiului.
Pe scurt, filmul evenimentelor stă așa: există diferențe mari la votul politic pentru consiliile de sector și cel pentru general. La unele sectoare, scorul PD-L este și cu 7% mai mic decât cel înregistrat la consiliul general. Faceți un calcul simplu, veți observa că aici Silviu Prigoană a obținut voturi sub cele pentru general. Iar diferența… ei bine diferența e dată de scorul lui Nicușor Dan. Adică, se poate face următoarea ecuație, aplicabilă la orice sector și, implicit, la Capitală:
P– 25%P + D– 5%D = VP
P reprezintă voturile lui Prigoană, D-ul sunt voturile lui Dan, VP este votul politic la consiliul general, iar ceea ce se scade sunt 25% din votanții lui Prigoană care au votat cu USL sau alte formațiuni decât PD-L și cei 5% colectați de Dan pentru consiliu în nume propriu.
Astfel, chiar dacă rezultatul a fost dezastruos per total, democrat-liberalii și-au descoperit două motoare de voturi politice ( ar fi exagerat să îi numesc ”locomotive”) și asta este o soluție pe care ar putea-o folosi în toamnă. Adică un ”ong-ist” independent care va completa voturile strânse în nume propriu de partid. E chiar rețeta de bază a Mișcării populare.
P.S.: Concluziile mele sunt confirmate și de un studiu făcut de specialiștii GeoPol pe rezultatele sondajului exit-poll CURS. Reproduc o parte din el:
”La București, Silviu Prigoană a fost trădat tocmai de către votanții PDL. Astfel, dintre bucureștenii care au votat candidații PDL pentru Consiliile Locale, doar 68, 64% l-au preferat pe Silviu Prigoană pentru funcția de Primar al Capitalei. Priza electorală scăzută avută de Prigoană asupra electoratului propriului partid vădește fie că nominalizarea sa a fost una neinspirată, fie că strategia sa de legitimare în fața electoratului PDL a fost una eronată. Sau ambele. Aproximativ o treime dintre votanții PDL pentru Consiliul Local nu l-au ales pe Silviu Prigoană pentru funcția de Primar General al Bucureștiului. Voturile au mers mai ales către Sorin Oprescu, dar și spre Nicușor Dan.
Silviu Prigoana a avut un insucces și mai evident la bucureștenii care nu erau votanți PDL. Poziționarea sa drept challenger al primarului general în funcție, dar și ca soluție mai degrabă managerială decât politică din partea PDL pentru primăria Capitalei, nu a convins.
În schimb, Sorin Oprescu a fost susținut masiv de către votanții USL pentru Consiliile Locale. 88, 59% dintre aceștia au pus ștampila de vot pe Sorin Oprescu. Voturile colectate de Oprescu de la alegătorii PDL reprezintă aproximativ 25% din zestrea electorală strânsă de Silviu Prigoană de la votanții propriului partid.
Dintre voturile aspirate de la simpatizanții partidelor politice, cele mai multe voturi pentru Nicușor Dan provin de la PDL. Nicușor Dan pare a se fi așezat corect drept soluția electorală “exotică” pentru bucureștenii dezamăgiți de politică și în special dezamăgiți de PDL, dar nedispuși să voteze un candidat susținut de USL. Deși scorul este mic, acesta e de remarcat, având în vedere că este peste scorurile sondajelor din timpul campaniei.”
Posted in Editoriale
1 Comment
Viața PNL fără MRU va fi… pustiu
Apărută în ultima zi lucrătoare a campaniei electorale, scrisoarea lui Mihai Răzvan Ungureanu către PNL București a produs ceva valuri, mai puține decât se așteptau unii, dar mult mai multe decât și-ar fi dorit liderii liberali.
Prima întrebare care s-a pus – în mod eronat, după mine – a fost dacă documentul are vreo consecință oficială. A început din nou lălăiala, fără sens, dacă fostul premier mai era sau nu membru al PNL. Dacă are ascuns pe undeva carnetul de membru și dacă îngălbenitul document poartă vizele anuale. Ah, să nu uit, s-a vorbit și despre neplata cotizației!
Eu spun că nu asta e importanța jumătății de pagină scrisă de Ungureanu. Ea poate reprezenta 3 lucruri, nu simultan, evident. Ar putea fi o declarație de război între reprezentanții dreptei gata de reorganizare și cei care sunt vremelnic asociați cu PSD într-o alianță anti-regimul Băsescu. Ar putea fi, însă, o invitație pentru membrii PNL nemulțumiți de conducerea lui Crin Antonescu de a face un pas spre o structură nouă. Date fiind datele din mai toate sondajele de opinie – și de curentul stângist din întreaga Europă – scrisoarea ar putea la fel de bine să fie și un testament al unui fost liberal care se retrage să moară în eternul cimitir al elefanților reprezentat de schemele și strategiile aplicate prea târziu pentru a mai fi viabile…
Am spus mai sus că scrisoarea nu poate fi toate 3 deodată? Am greșit, poate fi o invitație pentru membrii PNL de a participa la un război la sfârșitul căruia mor.
PS Știrea demisiei din PNL a lui Mihai Răzvan Ungureanu ați putut să o citiți în premieră AICI. Restul sunt simple copii în care niște reporteri au uitat să citeze sursa…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Victor Atanase Stănculescu, un simbol… al cui?
Întâmplarea a făcut să dau peste actele medicale ale lui Victor Atanase Stănculescu, internat – încă de la încarcerarea sa, în 2008 – la Spitalul Penitenciar Jilava. Leucemie plus multe boli specifice – și, bineînțeles, agravate – vârstei.
Poate el să fie tratat în regimul de detenție? Sau, mai bine zis, poate el să fie tratat undeva, având 83 de ani? E actul prezentat de paginaintai.net un diagnostic sau un document ce aduce mai degrabă cu o constatare medico-legală? Practic nu e singurul caz de om foarte în vârstă, aflat în detenție pentru o condamnare definitivă și nu se face caz de niciunul dintre ei.
Dar Stănculescu este un simbol. Dar al cui? Ar putea fi un simbol al pedepsei iminente care vine, chiar și cu întârziere, dar e cineva convins că simpla condamnare a generalului rezolvă, fie și numai moral, golurile lăsate de gloanțele trase acum 22 de ani asupra manifestanților? Îmi amintesc de anii când singurele știri despre Revoluție erau termenele de eliberare, pe motive medicale, evident, ale membrilor Comitetului Politic Executiv și amânările din procesul masacrului dela Otopeni. După 1996, doar până-n 2000, am citit – și am scris – zeci de știri despre cum procurorii se apropie de Ion Iliescu sau de generali, dintre care mulți fuseseră promovați chiar în regimul instaurat după celebra secvență când Emil Constantinescu și-a întrebat contracandidatul dacă poate dormi după masacrele din decembrie 1989.
Din toate astea au rămas doar interviuri cu iz de cancan cu foștii demnitari din preajma cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu și câteva condamnări de soldați sau ofițeri de rang inferior…
Schimbă această realitate a adevărului despre Revoluție detenția lui Stănculescu? Pentru mine nu.
Până la urmă ce schimbă detenția lui Stănculescu?
Asta, bineînțeles, nu înseamnă că sentința nu trebuie executată, că generalul trebuie eliberat, ci e doar o problemă pe care o pun, așa, cât toată lumea se gândește la circul edililor încă nealeși.
Diagnosticele complete ale lui Victor Atanase Stănculescu le găsiți AICI.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Exclusiv. Povestea telefonului dintre Adrian Năstase și Constantin Balaban Grăjdan
Ca și la cealaltă dezvăluire despre cazul ”ISC-Trofeul Calității” – pe care o puteți reciti AICI – trebuie spus că, deși a curs un fluviu de cuvinte despre acest caz, adevărul – parafat legal, evident – e departe de a fi stabilit. Așa că…
Povestea telefonului despre care vorbește toată lumea, ba chiar deja s-a făcut și un banc pe tema sa: În noaptea de 21 spre 22 mai, luni spre marți, Balaban a lucrat la el acasă. Pe 18 fusese numit inspector general la inspectoratul proaspăt trecut din subordinea MDRT în cea a premierului. Pe 21 convocase două ședințe cu noii subordonați ca să le prezinte o listă cu schimbările pe care urma să le facă.
În acea noapte, el spune că a lucrat la o viitoare organigramă a Inspectoratului de Stat pentru Construcții. În zori, pe la ora 5, susține că s-a jucat la telefon și… l-a apelat din greșeală pe Adrian Năstase!
Ar fi închis repede, înainte de a i se răspunde. Peste vreo oră, Năstase l-ar fi sunat înapoi. Au vorbit 49 de secunde… neinterceptate, cel puțin așa se știe până acum.
În absența unui suport tehnic, luăm de bună versiunea că Balaban și-a cerut scuze că a apelat aiurea, dar că, dacă tot vorbeau, vrea să-i spună că a elaborat o nouă organigramă a ISC și că… are nevoie de sprijin ca să o poată impune! Cât îl interesa pe Năstase la ora aia, cu o zi înainte de proces, dacă secretarul general al ISC își păstra sau schimba atribuțiile? Dumnezeu știe.
Pe 22 mai, Balaban s-a întâlnit cu un director repus în funcție prin decizia instanțelor, după ce fusese dat afară. Întânirea o stabiliseră telefonic pe 21, când directorul i-a solicitat o discuție, pentru a vedea dacă mai e nevoie de el.
Restul îl găsiți AICI.
PS Uite și bancul, auzit la o masă de ziariști:
Sună telefonul, la ora 5 dimineața.
-Grăjdi, tu ești?
-Da, cine-i acolo?
-Adi sunt.
-Ah, bună dimineața…
-Te-am sunat să-ți urez ”la mulți ani” cu ocazia zilei lui Alexandru Ioan Cuza
Posted in Editoriale
1 Comment
victimizare_mru.dreapta@yahoo.com Bine ai revenit, Zboară, puiule, zboară!
Mărturisesc faptul că în ultimul timp m-am gândit mult care ar putea fi calea prin care strategii PD-L vor încerca impunerea lui Mihai Răzvan Ungureanu. Apoi am urmărit interviul pe care i l-a dat lui Robert Turcescu și prima senzație a fost că omul e abandonat, că nimeni nu are nevoie de el și nici timp să-i oblojească rănile după ce o bună parte din vechii susținători au trecut în barca USL și l-au lăsat în ”moțiunea” goală.
Și chestia cu mailul ăla de adolescent pus pe agățat, auzi la el, mru.dreapta@gmail.com!
Apoi am urmărit reacțiile unor pedeliști cu oarece greutate în partidul pe care toți credeam că MRU e chemat să-l salveze. Cezar Preda îl ia pe fostul premier la mișto, Teodor Baconschi îi răspunde pe blog că nu-l interesează ONG-ul cu nume ce mie-mi pare mai nimerit pentru un club al pionierilor…
Vă spun sincer, m-am trezit că-l compătimesc pe Ungureanu, că analizez din nou evenimentele ultimelor 3 luni și jumătate și nu găsesc gesturi ale sale care să justifice un asemenea tratament… În definitiv e un tip venit de pe o stradă paralelă cu politica și s-a trezit călcat pe trecerea de pietoni de bolizii conduși de politicienii grăbiți să prindă din urmă electoratul ce-i părăsise…
Hei! Mi-am spus: ”Stai așa!” E o capcană! Am mai văzut asta! Brusc, am deslușit, cred eu, ceva din strategia prin care Ungureanu se va lansa în politică. Am mai văzut asta, la început era doar sigla cu un ardei iute și cererea ca bucureștenii să-i ofere consiliul general. Apoi a fost lupta unui singur om cu 322 de parlamentari. Bătălia pe viață și pe moarte cu mogulii care vor să sufoce țara… Da, sunt campaniile care l-au propulsat pe Traian Băsescu, victimizarea transformată în afiș electoral. De fapt, e o strategie perfectă, bazată pe faptul că omul simplu – votantul până la urmă – urăște clasa politică, de dreapta sau de stânga, și vrea să-și regăsească propriile frustrări în cel pe care-l votează, nervii că nu e băgat în seamă, furia că uneori e neputincios. Sigur, atunci lupta se ducea pentru ca victima să mobilizeze la vot o anumită categorie de electori iar acum bătălia se duce pe alții. Mijloacele sunt adaptate, dar esența e neschimbată.
Dacă Ungureanu se înscria pur și simplu în PD-L devenea un simplu activist – cu mai multă sau mai puțină carismă – un individ dintr-o gașcă, prindea un colegiu eligibil și se îngropa pe la vreo comisie parlamentară, așa, însă, are o șansă. După mine mică, dar e o șansă.
Posted in Editoriale
2 Comments
Kelemen Hunor: Nu exclud ca anumiți colegi ai mei să semneze sesizarea Curții Constituționale privind votul uninominal
În interviul – care va apărea pe siteul paginaintai.net – președintele UDMR, Kelemen Hunor mi-a declarat: ” PDL pregătește (o sesizare a CC privind legea votului uninominal pur n.n.), din câte știu, dar nu am auzit de la ei, dar argumentarea lor, cel puțin așa cum am înțeles eu până acum se duce către o direcție pe care noi niciodată nu am considerat-o ca o direcție bună: reducerea numărului de parlamentari. Se referă la câteva chestiuni pe care noi nu le putem susține. Deci dacă, cumva, contestația pregătită de PDL, încă nu am văzut textul și nu am discutat cu ei despre asta, va fi un text care poate fi asumat, atunci sigur, eu nu exclud că vor fi colegi de-ai noștri care vor semna. Dar singuri nu putem ataca. Depinde ce va conține textul pregătit de Partidul Democrat Liberal.”
Mai mult, Kelemen Hunor mi-a confirmat că, anterior votului asupra legii din Camera Deputaților, a existat o negociere cu liderii USL privind introducerea celebrului amendament prin care numărul de parlamentari ai minorităților naționale este crescut în anumite județe: ” Da, a fost o discuție cu colegii din USL și în urma discuțiilor a apărut acest amendament. Este un amendament, am spus și în plenul Camerei Deputaților, care repară ceva din lege, dar nu în totalitate.”
Interviul integral va putea fi citit AICI.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Filmul tentativei de sinucidere a lui Adrian Năstase
Vă prezint, acum, sumar, felul în care s-au petrecut evenimentele din apartamentul familiei Năstase, din Aleea Zambaccian. După cum ştiţi, în jurul orei 22.30, doi poliţişti de la Serviciul Urmăriri al Poliţiei Capitalei au venit acasă la familia Năstase, pentru a pune în aplicare mandatul de executare a pedepsei de doi ani de închisoare, pronunţată în aceeaşi zi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
La un moment dat, Adrian Năstase, sora sa Dana Barb şi cei doi poliţişti se aflau în biroul fostului premier. Dana Năstase era în altă încăpere, pregătindu-i soţului ei bagajul pentru a merge la închisoare, iar Andrei, fiul politicianului, era în garajul de la subsolul clădirii. Adrian Năstase a rugat-o pe Dana Barb să meargă la soţia sa şi să o ajute la împachetatul lucrurilor, spunând că nu-i mai poate reţine mult pe domnii poliţişti. Dana Barb a ieşit din încăpere.
Adrian Năstase a spus că vrea să-şi aleagă şi vreo două cărţi pe care să le ia cu el. A luat o carte din bibliotecă şi s-a aşezat pe scaunul lui de la birou, poftindu-l pe poliţistul care stătea în picioare să ia şi el loc pe un fotoliu, spunându-i că mai durează puţin până când sunt gata bagajele. Când poliţistul s-a aşezat, Năstase a scos din buzunarul hainei un revolver Smith&Wetson (calibrul 38). Nici ieri, la audieri, poliţiştii nu-şi puteau explica cum de nu au văzut arma, destul de voluminoasă, din buzunarul hainei celui pe care urmau să-l ridice. Adrian Năstase a dus pistolul la tâmplă, spunând: “Îmi pare rău că trebuie să asistaţi la aşa ceva!”. Poliţistul a sărit din fotoliu, i-a prins mâna şi i-a sucit-o, dar Năstase apucase să apese pe trăgaci, glonţul străpungându-i gâtul şi ieşindu-i prin ceafă.
A vrut să apese şi a doua oară pe trăgaci, însă poliţistul a pus mâna între cocoş şi percutor. După ce l-au imobilizat, cei doi poliţişti i-au înfăşurat gâtul, ca să oprească sângerarea şi au sunat la 112.
P.S.: Ieri, apărătorii lui Adrian Năstase au făcut două demersuri judiciare: au depus la Tribunalul Bucureşti o cerere de întrerupere a executării pedepsei, motivată de situaţia familială şi de starea psihică şi fizică proastă a condamnatului, iar, prin fax, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost trimisă o sesizare privind încălcări ale drepturilor omului.
Mai multe amănunte AICI.
Posted in Editoriale
1 Comment
Cele mai noi scenarii de pe piața politică: ”senatorul Băsescu” și ”blitz suspendarea”
Primul scenariu, plauzibil, este că președintele, dacă vede că suspendarea nu este o momeală destul de apetisantă pentru noua Putere, forțează o demisie și candidează pe listele PD-L, chiar dacă a promis că nu se întoarce în politica activă. Cu un astfel de lider, partidul ar putea ajunge la scoruri destul de mari și ar putea chiar impune un candidat la prezidențiale cu șanse reale de câștig.
Al doilea scenariu, discutat pe culoarele USL, este ca suspendarea, dacă tot e să se facă anul acesta, să fie făcută cât mai repede, poate chiar după momentul 28 iunie. Referendumul se organizează și el repede, profitând de concluzia anti-Băsescu a alegerilor din 10 iunie. Antonescu ar fi, astfel, candidatul USL la președinție, simultan cu alegerile parlamentale.
Credibil? România este, totuși, țara tuturor posibilităților…
Amănunte despre aceste scenarii și ce argumente le susțin pe fiecare dintre ele veți găsi AICI.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Dilema PD-L: există congrese Phoenix? Și căutarea unui lider anti-Băsescu
Când scriu aceste rânduri nu s-a luat încă nicio decizie în PD-L, nici nu prea mă interesează – decât gazetărește – ce drum vor alege liderii singurului partid care a pierdut aproape totul dintr-o singură mișcare. Poate vom vorbi cândva despre acea mișcare, prima fisură care a arătat că se poate, că nu sunt invincibili, e vorba de demiterea lui Teodor Baconschi. Dar nu ăsta e subiectul acum.
Fie că-i spun Congres sau Convenție Națională, unii lideri spun că după eșecul de la alegerile locale e nevoie de o schimbare profundă a conducerii partidului care se zbate undeva între scorul PP-DD și cel al UDMR.
Problema unui Congres organizat înainte de alegeri este foarte spinoasă și de aceea niciun partid nu a îndrăznit până acum să încerce schimbarea ”cailor în mijlocul râului”, cum spune zicala, adică între alegerile locale și cele parlamentare.
Dezavantaje: susținătorii echipei care eliberează fotoliile de conducere se demobilizează tocmai când e mai mare nevoie de ei. Evident, agenții electorali sunt mercenari, trec rapid de la o tabără la alta. Un alt dezavantaj este că un congres înseamnă ștergerea trecutului, adică și a singurului mesaj electoral pozitiv, ”salvarea țării din ghearele crizei mondiale”.
Avantaje: Un congres bine mediatizat poate transmite mesajul unei armate strânse din întreaga țară, venită cu convingerea că rămân uniți, că au clar în minte ce au de făcut. E o experiență, un experiment, mai degrabă, care ar putea reuși, pe fondul faptului că sunt eliberați de guvernare și de… Traian Băsescu.
Liderul surpriză, caracteristici obligatorii: Un calcul simplu, românii au ieșit la votul din 10 iunie în număr masiv – peste 50% – iar asta e o măsură a votului nervos, profund negativ. Alt calcul, în marea lor majoritate, cetățenii au ales USL, o alianță al cărei unic liant declarat este lupta cu regimul Traian Băsescu. A fost, paradoxal, un vot anti-Băsescu, deși el nu a candidat. După cum decurge guvernarea USL, războaiele mediatice se vor accentua între Victoria și Cotroceni, rezultatul fiind creșterea votului negativ. Noul lider al PD-L trebuie – măcar declarativ – să fie, dacă nu un adversar, măcar un om cu idei diferite… De unde să iei în PD-L un asemenea om?
Posted in Editoriale
Leave a comment
Parlamentul a reușit suspendarea ”Jucătorului”… Din celebra sintagmă ”președinte jucător” le-a mai rămas președintele, dar nu cred că-i interesează
Multă cerneală a curs în ziare, tastaturile s-au încins iar ecranele au devenit neîncăpătoare pentru toți cei care-și dau cu părerea despre declarația adoptată marți de Camerele reunite ale Parlamentului.
Important, din toată mareea de cuvinte care v-a asaltat, este de reținut că – indiferent cât au înțeles chiar și cei mai mulți dintre cei care au participat efectiv la eveniment – declarația de marți nu are nicio valoare juridică, nu reglementează în niciun fel prezența la reuniunile europene, e o simplă declarație… politică.
Politică – adică ”apă de ploaie” – dar de mare impact peste hotare. Care e mesajul, pe care cei care au gândit evenimentul îl știu clar, ascuns: puterile europene sunt avertizate că, dacă la reuniunile respective vine președintele, orice promisiune face, orice angajament își va lua, va fi cenzurat de Guvernul și Parlamentul României. Adică discută cu el, dar efectele vor fi nule.Prin furnizarea acestei informații credibilitatea internațională a lui Traian Băsescu este profund afectată. De aici și furia sa, pentru că această situație nu se mai poate întoarce decât tot printr-o declarație comună a Camerelor sau prin discreditarea pe plan extern a celor care i-au suspendat deocamdată rolul de ”Jucător”.
Posted in Editoriale
2 Comments
Efectul ”Nicușor Dan” asupra PD-L:
P –25%P + D –5%D = VP
Un scenariu propriu și un studiu GeoPol care-l confirmă
Din rezultatele – evident parțiale și bineînțeles doar din sondaje pentru că birourile electorale nu fac asemenea diferențe – scrutinului de duminică în București se poate vedea o soluție ce ar salva PD-L din impasul electoral în care se află.
În peisajul politic bucureștean a apărut de ceva timp Nicușor Dan. Mesajul său – construit atent, de un profesionist bine recunoscut – a fost de oponent al ambilor favoriți, Sorin Oprescu și Silviu Prigoană. Mesajul nu viza, însă, și partidele care i-au susținut pe cei doi.
Gândit să fie așa sau din întâmplare – vă dați seama, aici sunt doar amabil față de cei care s-au lăsat entuziasmați de ideea susținerii unui independent – Nicuțor Dan s-a dovedit a fi un catalizator pentru votul politic strâns de PD-L pentru consiliul general al Bucureștiului.
Pe scurt, filmul evenimentelor stă așa: există diferențe mari la votul politic pentru consiliile de sector și cel pentru general. La unele sectoare, scorul PD-L este și cu 7% mai mic decât cel înregistrat la consiliul general. Faceți un calcul simplu, veți observa că aici Silviu Prigoană a obținut voturi sub cele pentru general. Iar diferența… ei bine diferența e dată de scorul lui Nicușor Dan. Adică, se poate face următoarea ecuație, aplicabilă la orice sector și, implicit, la Capitală:
P– 25%P + D– 5%D = VP
P reprezintă voturile lui Prigoană, D-ul sunt voturile lui Dan, VP este votul politic la consiliul general, iar ceea ce se scade sunt 25% din votanții lui Prigoană care au votat cu USL sau alte formațiuni decât PD-L și cei 5% colectați de Dan pentru consiliu în nume propriu.
Astfel, chiar dacă rezultatul a fost dezastruos per total, democrat-liberalii și-au descoperit două motoare de voturi politice ( ar fi exagerat să îi numesc ”locomotive”) și asta este o soluție pe care ar putea-o folosi în toamnă. Adică un ”ong-ist” independent care va completa voturile strânse în nume propriu de partid. E chiar rețeta de bază a Mișcării populare.
P.S.: Concluziile mele sunt confirmate și de un studiu făcut de specialiștii GeoPol pe rezultatele sondajului exit-poll CURS. Reproduc o parte din el:
”La București, Silviu Prigoană a fost trădat tocmai de către votanții PDL. Astfel, dintre bucureștenii care au votat candidații PDL pentru Consiliile Locale, doar 68, 64% l-au preferat pe Silviu Prigoană pentru funcția de Primar al Capitalei. Priza electorală scăzută avută de Prigoană asupra electoratului propriului partid vădește fie că nominalizarea sa a fost una neinspirată, fie că strategia sa de legitimare în fața electoratului PDL a fost una eronată. Sau ambele. Aproximativ o treime dintre votanții PDL pentru Consiliul Local nu l-au ales pe Silviu Prigoană pentru funcția de Primar General al Bucureștiului. Voturile au mers mai ales către Sorin Oprescu, dar și spre Nicușor Dan.
Silviu Prigoana a avut un insucces și mai evident la bucureștenii care nu erau votanți PDL. Poziționarea sa drept challenger al primarului general în funcție, dar și ca soluție mai degrabă managerială decât politică din partea PDL pentru primăria Capitalei, nu a convins.
În schimb, Sorin Oprescu a fost susținut masiv de către votanții USL pentru Consiliile Locale. 88, 59% dintre aceștia au pus ștampila de vot pe Sorin Oprescu. Voturile colectate de Oprescu de la alegătorii PDL reprezintă aproximativ 25% din zestrea electorală strânsă de Silviu Prigoană de la votanții propriului partid.
Dintre voturile aspirate de la simpatizanții partidelor politice, cele mai multe voturi pentru Nicușor Dan provin de la PDL. Nicușor Dan pare a se fi așezat corect drept soluția electorală “exotică” pentru bucureștenii dezamăgiți de politică și în special dezamăgiți de PDL, dar nedispuși să voteze un candidat susținut de USL. Deși scorul este mic, acesta e de remarcat, având în vedere că este peste scorurile sondajelor din timpul campaniei.”
Posted in Editoriale
1 Comment
Viața PNL fără MRU va fi… pustiu
Apărută în ultima zi lucrătoare a campaniei electorale, scrisoarea lui Mihai Răzvan Ungureanu către PNL București a produs ceva valuri, mai puține decât se așteptau unii, dar mult mai multe decât și-ar fi dorit liderii liberali.
Prima întrebare care s-a pus – în mod eronat, după mine – a fost dacă documentul are vreo consecință oficială. A început din nou lălăiala, fără sens, dacă fostul premier mai era sau nu membru al PNL. Dacă are ascuns pe undeva carnetul de membru și dacă îngălbenitul document poartă vizele anuale. Ah, să nu uit, s-a vorbit și despre neplata cotizației!
Eu spun că nu asta e importanța jumătății de pagină scrisă de Ungureanu. Ea poate reprezenta 3 lucruri, nu simultan, evident. Ar putea fi o declarație de război între reprezentanții dreptei gata de reorganizare și cei care sunt vremelnic asociați cu PSD într-o alianță anti-regimul Băsescu. Ar putea fi, însă, o invitație pentru membrii PNL nemulțumiți de conducerea lui Crin Antonescu de a face un pas spre o structură nouă. Date fiind datele din mai toate sondajele de opinie – și de curentul stângist din întreaga Europă – scrisoarea ar putea la fel de bine să fie și un testament al unui fost liberal care se retrage să moară în eternul cimitir al elefanților reprezentat de schemele și strategiile aplicate prea târziu pentru a mai fi viabile…
Am spus mai sus că scrisoarea nu poate fi toate 3 deodată? Am greșit, poate fi o invitație pentru membrii PNL de a participa la un război la sfârșitul căruia mor.
PS Știrea demisiei din PNL a lui Mihai Răzvan Ungureanu ați putut să o citiți în premieră AICI. Restul sunt simple copii în care niște reporteri au uitat să citeze sursa…
Posted in Editoriale
Leave a comment
Victor Atanase Stănculescu, un simbol… al cui?
Întâmplarea a făcut să dau peste actele medicale ale lui Victor Atanase Stănculescu, internat – încă de la încarcerarea sa, în 2008 – la Spitalul Penitenciar Jilava. Leucemie plus multe boli specifice – și, bineînțeles, agravate – vârstei.
Poate el să fie tratat în regimul de detenție? Sau, mai bine zis, poate el să fie tratat undeva, având 83 de ani? E actul prezentat de paginaintai.net un diagnostic sau un document ce aduce mai degrabă cu o constatare medico-legală? Practic nu e singurul caz de om foarte în vârstă, aflat în detenție pentru o condamnare definitivă și nu se face caz de niciunul dintre ei.
Dar Stănculescu este un simbol. Dar al cui? Ar putea fi un simbol al pedepsei iminente care vine, chiar și cu întârziere, dar e cineva convins că simpla condamnare a generalului rezolvă, fie și numai moral, golurile lăsate de gloanțele trase acum 22 de ani asupra manifestanților? Îmi amintesc de anii când singurele știri despre Revoluție erau termenele de eliberare, pe motive medicale, evident, ale membrilor Comitetului Politic Executiv și amânările din procesul masacrului dela Otopeni. După 1996, doar până-n 2000, am citit – și am scris – zeci de știri despre cum procurorii se apropie de Ion Iliescu sau de generali, dintre care mulți fuseseră promovați chiar în regimul instaurat după celebra secvență când Emil Constantinescu și-a întrebat contracandidatul dacă poate dormi după masacrele din decembrie 1989.
Din toate astea au rămas doar interviuri cu iz de cancan cu foștii demnitari din preajma cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu și câteva condamnări de soldați sau ofițeri de rang inferior…
Schimbă această realitate a adevărului despre Revoluție detenția lui Stănculescu? Pentru mine nu.
Până la urmă ce schimbă detenția lui Stănculescu?
Asta, bineînțeles, nu înseamnă că sentința nu trebuie executată, că generalul trebuie eliberat, ci e doar o problemă pe care o pun, așa, cât toată lumea se gândește la circul edililor încă nealeși.
Diagnosticele complete ale lui Victor Atanase Stănculescu le găsiți AICI.
Posted in Editoriale
Leave a comment
Exclusiv. Povestea telefonului dintre Adrian Năstase și Constantin Balaban Grăjdan
Ca și la cealaltă dezvăluire despre cazul ”ISC-Trofeul Calității” – pe care o puteți reciti AICI – trebuie spus că, deși a curs un fluviu de cuvinte despre acest caz, adevărul – parafat legal, evident – e departe de a fi stabilit. Așa că…
Povestea telefonului despre care vorbește toată lumea, ba chiar deja s-a făcut și un banc pe tema sa: În noaptea de 21 spre 22 mai, luni spre marți, Balaban a lucrat la el acasă. Pe 18 fusese numit inspector general la inspectoratul proaspăt trecut din subordinea MDRT în cea a premierului. Pe 21 convocase două ședințe cu noii subordonați ca să le prezinte o listă cu schimbările pe care urma să le facă.
În acea noapte, el spune că a lucrat la o viitoare organigramă a Inspectoratului de Stat pentru Construcții. În zori, pe la ora 5, susține că s-a jucat la telefon și… l-a apelat din greșeală pe Adrian Năstase!
Ar fi închis repede, înainte de a i se răspunde. Peste vreo oră, Năstase l-ar fi sunat înapoi. Au vorbit 49 de secunde… neinterceptate, cel puțin așa se știe până acum.
În absența unui suport tehnic, luăm de bună versiunea că Balaban și-a cerut scuze că a apelat aiurea, dar că, dacă tot vorbeau, vrea să-i spună că a elaborat o nouă organigramă a ISC și că… are nevoie de sprijin ca să o poată impune! Cât îl interesa pe Năstase la ora aia, cu o zi înainte de proces, dacă secretarul general al ISC își păstra sau schimba atribuțiile? Dumnezeu știe.
Pe 22 mai, Balaban s-a întâlnit cu un director repus în funcție prin decizia instanțelor, după ce fusese dat afară. Întânirea o stabiliseră telefonic pe 21, când directorul i-a solicitat o discuție, pentru a vedea dacă mai e nevoie de el.
Restul îl găsiți AICI.
PS Uite și bancul, auzit la o masă de ziariști:
Sună telefonul, la ora 5 dimineața.
-Grăjdi, tu ești?
-Da, cine-i acolo?
-Adi sunt.
-Ah, bună dimineața…
-Te-am sunat să-ți urez ”la mulți ani” cu ocazia zilei lui Alexandru Ioan Cuza
Posted in Editoriale
1 Comment
victimizare_mru.dreapta@yahoo.com Bine ai revenit, Zboară, puiule, zboară!
Mărturisesc faptul că în ultimul timp m-am gândit mult care ar putea fi calea prin care strategii PD-L vor încerca impunerea lui Mihai Răzvan Ungureanu. Apoi am urmărit interviul pe care i l-a dat lui Robert Turcescu și prima senzație a fost că omul e abandonat, că nimeni nu are nevoie de el și nici timp să-i oblojească rănile după ce o bună parte din vechii susținători au trecut în barca USL și l-au lăsat în ”moțiunea” goală.
Și chestia cu mailul ăla de adolescent pus pe agățat, auzi la el, mru.dreapta@gmail.com!
Apoi am urmărit reacțiile unor pedeliști cu oarece greutate în partidul pe care toți credeam că MRU e chemat să-l salveze. Cezar Preda îl ia pe fostul premier la mișto, Teodor Baconschi îi răspunde pe blog că nu-l interesează ONG-ul cu nume ce mie-mi pare mai nimerit pentru un club al pionierilor…
Vă spun sincer, m-am trezit că-l compătimesc pe Ungureanu, că analizez din nou evenimentele ultimelor 3 luni și jumătate și nu găsesc gesturi ale sale care să justifice un asemenea tratament… În definitiv e un tip venit de pe o stradă paralelă cu politica și s-a trezit călcat pe trecerea de pietoni de bolizii conduși de politicienii grăbiți să prindă din urmă electoratul ce-i părăsise…
Hei! Mi-am spus: ”Stai așa!” E o capcană! Am mai văzut asta! Brusc, am deslușit, cred eu, ceva din strategia prin care Ungureanu se va lansa în politică. Am mai văzut asta, la început era doar sigla cu un ardei iute și cererea ca bucureștenii să-i ofere consiliul general. Apoi a fost lupta unui singur om cu 322 de parlamentari. Bătălia pe viață și pe moarte cu mogulii care vor să sufoce țara… Da, sunt campaniile care l-au propulsat pe Traian Băsescu, victimizarea transformată în afiș electoral. De fapt, e o strategie perfectă, bazată pe faptul că omul simplu – votantul până la urmă – urăște clasa politică, de dreapta sau de stânga, și vrea să-și regăsească propriile frustrări în cel pe care-l votează, nervii că nu e băgat în seamă, furia că uneori e neputincios. Sigur, atunci lupta se ducea pentru ca victima să mobilizeze la vot o anumită categorie de electori iar acum bătălia se duce pe alții. Mijloacele sunt adaptate, dar esența e neschimbată.
Dacă Ungureanu se înscria pur și simplu în PD-L devenea un simplu activist – cu mai multă sau mai puțină carismă – un individ dintr-o gașcă, prindea un colegiu eligibil și se îngropa pe la vreo comisie parlamentară, așa, însă, are o șansă. După mine mică, dar e o șansă.
Posted in Editoriale
2 Comments
Kelemen Hunor: Nu exclud ca anumiți colegi ai mei să semneze sesizarea Curții Constituționale privind votul uninominal
În interviul – care va apărea pe siteul paginaintai.net – președintele UDMR, Kelemen Hunor mi-a declarat: ” PDL pregătește (o sesizare a CC privind legea votului uninominal pur n.n.), din câte știu, dar nu am auzit de la ei, dar argumentarea lor, cel puțin așa cum am înțeles eu până acum se duce către o direcție pe care noi niciodată nu am considerat-o ca o direcție bună: reducerea numărului de parlamentari. Se referă la câteva chestiuni pe care noi nu le putem susține. Deci dacă, cumva, contestația pregătită de PDL, încă nu am văzut textul și nu am discutat cu ei despre asta, va fi un text care poate fi asumat, atunci sigur, eu nu exclud că vor fi colegi de-ai noștri care vor semna. Dar singuri nu putem ataca. Depinde ce va conține textul pregătit de Partidul Democrat Liberal.”
Mai mult, Kelemen Hunor mi-a confirmat că, anterior votului asupra legii din Camera Deputaților, a existat o negociere cu liderii USL privind introducerea celebrului amendament prin care numărul de parlamentari ai minorităților naționale este crescut în anumite județe: ” Da, a fost o discuție cu colegii din USL și în urma discuțiilor a apărut acest amendament. Este un amendament, am spus și în plenul Camerei Deputaților, care repară ceva din lege, dar nu în totalitate.”
Interviul integral va putea fi citit AICI.
Posted in Editoriale
Leave a comment