Silvana conduce. Deocamdată maşina, dar din priviri simt că e gata să preia conducerea cu totul. Fetele sunt pe locurile din spate şi… s-au plictisit. Drumul de la Humor la Bucureşti e lung şi tableta, Olel sau Ponică şi-au epuizat repertoriile de biţi şi pluş şi acum era rândul nostru să le ţinem ocupate.
-Ce ziceţi fetelor, să ne spună tati o poveste?
Conduce, e adevărat, dar are şi un talent aparte de a arunca în mâna altuia castanele fierbinţi. Şi pentru că sunt singur într-o casă de femei (ce dacă una are doar 6 ani şi alta 3, tot din coaste-s făcute!), de pe locurile din spate s-a auzit un „DA!”.
Am crezut că amân executarea sentinţei şi am dat drumul la radio. The Monkees. Din spate răzbăteau încă forfote.
-Dă radioul mai încet şi spune povestea.
M-am conformat!
-Bine, ştiţi ce poveste vă spune tati? Povestea cum am cucerit-o pe mami. Vreţi?
„Da!” din nou din spate, iar Silvana a răspuns cu o frână care m-a zguduit, dar nu cât să mă opresc. Ar trebui să o rog să nu mai comenteze prin gesturi, am s-o fac când vom fi singuri, să nu se simtă jenată de copii.
-Buuun, a fost odată ca niciodată o fată frumoasă pe care o chema Silvana. Şi era o… lucra pe un câmp.
Iar frână.
-Şi cum lucra ea într-o zi a văzut un alai mare şi un prinţ frumos. Am apucat să vă spun, fetelor, ce frumos era tati?
Din spate nu se mai auzea nimic, probabil era tăcerea în faţa evidenţelor.
-Şi tati a remarcat-o imediat pe mami. Mami a fost foarte frumoasă.
Frână.
-Dar nu chiar aşa de frumoasă ca acum! Ceata prinţului vâna prin pădure în căutarea Zmeului cel rău şi doar ei puteau opri obiceiul de a-i dărui o fată în fiecare primăvară. Fetelor, vă spun sincer, cred că mami urma să fie dată Zmeului.
Trăim într-o lume a adaptărilor, aşa că o nevinovată poveste nu are cum să strice, plus că un strop de basm în viaţa reală o face mai strălucitoare, indiferent de vârstă. Dar Silvana părea imună la strălucire şi a preluat din nou conducerea:
-Şi au trăit fericiţi… Dar poate era mai bine dacă-l luam pe prinţ, în locul bufonului care călărea un măgăruş ca Olel.
M-am întors spre fete, sperând să găsesc acolo ajutorul în faţa minciunii sfruntate. Dar…
Cred că era de la legănatul frânelor. Sau de la Maimuţoii ăştia.
Care, fie vorba între noi, au dreptate, există dragoste la prima vedere. Mai ales pentru prinţii pe cai albi.
Ah, nu am uitat să vă spun sfârşitul poveştii, doar că încă nu-l ştiu nici eu!
PS Daydream Beliver este unul dintre ultimele hituri înregistrate de formaţia The Monkees, în 1967. Trupa a fost iniţial o butaforie, o invenţie pentru un serial, dar, în timp, cei 4 actori au început să cânte cu adevărat şi au ajuns în topul celor mai influenţi muzicieni ai lumii. Un basm devenit realitate!
