Când să le privesc mai bine dacă nu atunci când dorm?
Ele închid ochii, în timp ce Moș Ene intră pe sub pleoapele lor și începe să cotrobăie prin lada de vise. Și ia prințese și prinți de catifea și îi aruncă-n mări de puf… sau ce-or visa copiii înainte de a avea destule amintiri pe care să le îndrepte.
Iar eu le privesc.
Cică dacă dorm pot să mă uit la ele cât vreau și să-mi repet șoptit ”Doamne, cât sunteți de frumoase!” că nu le deochi.
Pentru că un bărbat poate să-și râdă de toate pisicile negre din lume care taie căi cât e noaptea de marți 13 de lungă, dar un tată simte, când se uită la un înger dormind, că nu poate fi atâta frumusețe pe lume fără a fi ascuns undeva și urâtul. Pentru că un tată se teme și se bucură când se uită la copiii lui.
Mă pun mai comod, la picioarele patului și aproape că Moș Ene ăsta mă învinge și pe mine, când am simțit o mână pe umăr. Silvana:
-Hai să mă ajuți cu ceva!
I-am făcut semn să vorbească mai încet și că voi veni. Dar am mai rămas puțin. Zâmbeau, semn că prinții aterizaseră cu bine în valurile de puf.
-Cât poți sta așa, fără să faci nimic?
-Am vrut să fiu sigur că sunt învelite…
-Da, sigur!
Nu aveam chef de ceartă. Nici măcar de împunsături, pe jumătate eram încă în marea pufoasă. I-am spus doar:
-Crezi că tatăl tău nu te-a privit niciodată când dormeai?
A rămas gânditoare, preț de câteva secunde.
-Da, cred că a făcut-o de câteva ori.
-Dar cum de știi?
Brusc, mi-am dat seama. Am mers din nou la fete. Patru perechi de ochi străluceau, două treze ca diminețile de primăvară și două din mărgele.
Al dracu’ Moș Ene, nu-și făcuse treaba sau nu reușise să deschidă de tot capacul lăzii cu vise!
M-au auzit oare șoptind ca un nebun ”Doamne, cât sunteți de frumoase” ?
Probabil că da și peste ani, când amintirea asta va conta cât un prinț aruncat în marea pufoasă…
-Tati, uite Olel! Vezi? Olel!
-Da, Sofia, hai, acum culcați-vă!
Alecsia m-a oprit când ieșeam din cameră:
-Nu ne mai cânți? Aia cu Doamne.
-Dar ăla nu e un cântec de adormit, erau niște vorbe așa… Ba nu, e un cântec de leagăn, dar acum e târziu.
