Marți, am fost cu Alecsia la ora de Religie. Profesoara a invitat părinții copiilor de la Clasa 0 să asiste, dacă vor, la una dintre orele obișnuite. Eu am vrut să văd cum e, pentru că, mărturisesc, după ce am înscris-o pe Alecsia la curs, am rămas cu o îndoială dacă am făcut sau nu bine. Îndoiala s-a risipit. Am făcut bine.
Îndoiala a apărut după ce o doamnă mi-a povestit că o prietenă de-a ei are o prietenă care știe de o mamă care s-a trezit că aia mică a venit de la școală și a început să plângă că se duc toți în Iad dacă mai mănâncă fripturi în post. Sincer, nu văd mari diferențe între povestea asta și ”străbunica” ei, cea cu șoimul patriei care vine acasă, o găsește pe maică-sa vopsind ouă și îi spune: ”Aruncă-le, mamă, dracului, că ne dă afară pe toți de la partid! Sau măcar fă-le pe toate roșii!”
Înainte de a ajunge la clasă am văzut manualul după care Alecsia ia contact cu partea asta din spiritualitatea familiei ei, nu ne ascundem, dimpotrivă, suntem mândri de credința noastră. Nu am găsit lucruri de speriat. Or fi în alte programe, în alte manuale, fata mea a ”scăpat” de un atac violent la mintea ei prea plăpândă încă.
La oră mi-a plăcut. Vin Floriile și profesoara le-a explicat cum va fi ziua celor cu nume de flori. Au identificat floarea de lăcrămioară sau narcisa cu persoane cu același nume. Apoi au colorat florile.
Am plecat liniștit. Alecsia, însă, nu.
Eu m-am liniștit pentru că Alecsia nu e forțată pe un drum ce nu mai ține de secolul nostru, ci doar e îndrumată ca să înțeleagă ceva din felul cum vedem noi lumea. Alecsia a fost la început fericită că eram la școala ei. Mândră, m-a prezentat colegilor care nu mă știau.
Seara, însă, am găsit-o necăjită. Am întrebat-o ce are.
-Tati, care e floarea ta preferată?
Am vrut să spun liliacul. Chiar e, dar m-am gândit că poate vrea să-mi facă vreun desen și liliacul e mai greu de desenat decât o margaretă. Apoi am lăsat comoditatea deoparte și am recunoscut, gândind că cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să mă pună să-i arăt cum se mâzgălește floarea asta:
-Liliacul.
A stat puțin pe gânduri. S-a luminat:
-Atunci să știi că e bine că nu am nume de floare!
Copiii chiar prind esența din fiecare lecție.
Foto Alex Mazilu
One Response to Jurnal de tătic. Am fost cu Alecsia la ora de Religie