Stăteam cu ochii în șifonier. Dădeam la o parte, una câte una cămășile frumos aranjate, fiecare pe umerașul său.
Vocea Silvanei a răsunat în cameră, ca și cum o eliberasem dintre pânzele agățate cu grijă:
-Am fost azi la grădi, să le spun că o aducem pe Sofia pe 14.
Cea albastră? Îmi place, mă face să par mai slab. Poate ar fi prea uniformă, cu blugi. Am dat-o la o parte și am privit-o pe următoarea. Roșie? Cam ostentativ…
-Doamna a zis…
A luat ticurile Alecsiei, numai ea repetă toată ziua ”Doamna a zis…” ”Doamna a făcut, doamna a dres…”
Una cu maron ar merge. E toamnă. Chiar ar fi ok. Una în carouri. Hm? Da, pare ok.
-Mă asculți sau… Doamna a zis că Sofia o să fie ok, că s-o duc la 8.30 și să stau vreo zece minute. Doar să nu se simtă abandonată. Apoi se va lua cu joaca. La Alecsia, însă, e important să fie unul dintre noi cu ea, la festivitatea de începere.
Maronul e un pic trist. Asta albă poate e mai potrivită.
Sofia are 3 ani și merge pentru prima oară la grădi. Alecsia începe clasa 0! E primul pas dincolo de joacă.
-Festivitatea e la 9 fix. Crezi că o să poți merge tu?
O cămașă albă cu dungi roșii și negre. Are și un aer mai viu… M-am trezit vorbind cu voce tare:
-Până le spune cum vor fi accesoriile alea de uniformă, să îi pregătești o bluză cu alb, roșu, poate și cu negru.
-Dar nu aia cu Minnie. A crescut, nu mai e de ea.
-Tu m-ai auzit ce am vorbit sau te pregătești de vreo emisiune? Vedem atunci cu ce se îmbracă, te întrebam dacă…
Am lăsat mai mult spațiu în jurul cămășii alese. Să respire. M-am întors către Silvana:
-Cred că m-ai întrebat dacă merg la prima festivitate de început de an a fiicei mele.
A simțit că e ceva serios:
-Nu, adică… era clar că…
-Da, e clar!
Axiomă: În prima zi de școală trebuie să iei ghiozdanul, caserola cu gustarea, penarul și… tatăl. Dacă ești fată.
