-Tati, vreau să vorbim ceva serios.
Alecsia are un chip special când e serioasă. Un prieten mi-a spus, privind niște poze cu ea, că-i amintește de o rusoaică de sânge nobil, desprinsă din marile scrieri. Poate n-o fi spus chiar așa, un simplu ”e drăguță” și mintea mea de tată a înțeles: ”Oh, Alecsia îmi amintește de o ilustrație în cărbune la un poem de Pușkin!”
Când mă uit la ochii ei, simt că arborele vieții nu a înflorit degeaba.
Când e serioasă, Alecsia îmi pare ruptă dintr-un basm. Cuvinte de bunică, moi ca plapuma în care căldura și oboseala jocului de o zi sunt mâinile lui Moș Ene…
-Tati, mă asculți?
Când Alecsia e serioasă, eu devin un pic prea visător și neatent. Dar n-aș recunoaște asta în fața ei:
-Da, sigur că te-am auzit.
-Și? Ești de acord?
Ce-am de pierdut?
-Da, da, facem cum spui!
Ce-o fi spus?
-Mami, tati e de acord! Cumpărăm toate pixurile păpuși!
Când Alecsia e serioasă e foarte scumpă. Și la propriu și la figurat…
Foto Alex Mazilu
