E noapte. Sofia învață să doarmă-n fund. Mă sfătuiește și pe mine să încerc, pentru că e miercuri seară, seara când familia doarme într-un singur pat, pentru că începe mini-vacanța de 1 Decembrie și nu vrea să ”doarmă singură, aicea, sus”! Îi fac pe plac, așa că mă așez cu perna la spate și, în loc să privesc fix tavanul, ca orice om normal care vrea să adoarmă, mă holbez la ușa dormitorului, gândindu-mă că ar fi minunat să mă lase fetele să ies și să trag o țigară în bucătărie!
Nu mă lasă, așa că adormim amândoi cu bărbiile căzute-n piept, cocârjați, ca impiegații de gară, între două personale.
Alături de noi, Alecsia, Silvana și plușații Ponică și Olel se răstigneau pe salteaua moale.
Dacă eu m-am supus dulcelui chin pentru că așa-mi ceruse Sof, motivația ei era mult diferită – și, așa cum știți, total inaccesibilă mie – nu vroia să își strice părul!
Povestea dormitului în fund, începuse cu câteva ore înainte când, terminându-și treburile mai repede, nevastă-mea a luat fetele și s-au dus la coafor.
Cam ”ne-inclusivă și închisă” fraza prin care mi-a comunicat decizia de a se aranja toate 3 la salon: ”Noi mergem TOATE la Mirela. Vorbim diseară!” Aha, ”toate”, adică nu mai e loc de încă unul. Și ”vorbim după”, adică asta e o treabă a lor, a fetelor. Sigur, sunt conștient că nu aveam ce căuta la salonul Mirelei, oricât de simpatică mi-ar fi, decât dacă vroiam să petrec câteva ore bune pe un scaun, în sala de așteptare, unde, dacă va fi prea cald, urma să-mi șterg de pe chelia ca un bec câte o picătură de sudoare.
Pe parcursul operațiunii cu numele de cod ”Să ne facem frumoase”, am fost ținut la curent de fiecare demers, primind imagini de la o iscoadă.
Chiar era un moment care să merite a fi monitorizat. Alecsia are deja 8 ani și a mai mers la coafor cu maică-sa, dar Sofia a mai fost o singură dată, când și-a tuns puful de bebeluș.
Cum să nu dorm și-n cap, dacă mi-ar fi cerut-o Sofia? Doar e prima noapte ca ”femeiușcă”!
