”La început era cuvântul
Și cuvântul era la…”
-Tati, dinozaurii sunt mai bătrâni ca Dumnezeu…
Te pregătești constant pentru a face față ăleia cu ”găina și oul”, dar copilul te ia întotdeauna pe nepregătite. Cel mai bine e să ai mereu la îndemână un răspuns ferm:
-Păăăăi…
Sigur că nu ai întotdeauna un răspuns clar la toate întrebările care le bântuie mințile lor virgine.
Și totuși un resort pornește în tine când realizezi că fata nu te-a întrebat, ci a afirmat că dinozaurii sunt mai bătrâni decât Dumnezeu.
Și ce o fi făcut-o să spună asta?
Cum ce? Pur și simplu ești tatăl unui copil genial! Care prinde și prelucrează informațiile pe care tu și lumea înconjurătoare i le oferiți! Simplu și clar ca ”bună ziua”!
Din clipa asta, în tine lucrează un drăcușor ”mititel cât un cercel” care se numește orgoliul de tată și el te înfoaie precum penele unui curcan care-și vede consoarta captivă-n șipci.
Îți amintești că ai mai discutat o dată cu ea despre dinozauri și că i-ai spus că ei au apărut înaintea omului, așa cum îl știm noi astăzi. Clar, copilul a reținut.
Apoi, cu altă ocazie i-ai spus că ”Tatăl nostru” începe cu ”Tatăl nostru” pentru că e… ”Tatăl nostru”. Atâta te-a dus mintea, atâta ai făcut.
Drăcușorul îți aduce noi argumente, copilul pur și simplu a tras concluzia că Dumnezeu ne-a făcut după dinozauri deci…
Plus că-mi imaginam cum mintea ajunge la primele mari întrebări, dileme ale darwinismului, cum de oamenii au fost maimuțe, cine e ”după chipul și asemănarea Lui”, dacă El a creat lumea de ce a așteptat atâta până să apară și omul așa cum îl știm azi?
-Păăăi…
Alecsia se uita la mine și părea că așteaptă o continuare mai substanțială decât păi-uri prelungi.
-Da de unde ai înțeles tu asta?
-Ce?
-Aia cu dinozaurii și Dumnezeu.
-Ah, era o joacă!
Atunci am înțeles că drăcușorul mă minte. Orice informație nouă e doar o sămânță în mintea lor. Nu face decât să sape un locșor în care vor veni cunoștințele adevărate, fiecare la timpul său. Noi forțăm, poate, când vrem să le împărtășim puținul sau multul pe care-l știm, dar mintea lor lucrează ca un joc, iar nu ca un elev docil, gata să înmagazineze.
Tu crezi că le-ai dat date importante, cum ar fi Credința sau dinozaurii, dar ei mai au de acumulat din păpuși, desene, călcatul în băltoace… Mai târziu semințele vor rodi. Deocamdată nu e loc în mintea lor de Evoluție, Geneză, ci de prinți și prințese.
-Ce? Te-ai supărat pe jocul ăla?
-Nu, dar uneori mă enervează un drăcușor care mă minte. Tocmai mă certam cu el când ai vorbit de dinozauri. Și de Dumnezeu…
-Tati, drăcușorii sunt mai bătrâni decât dinozaurii?
Da, prințesa mea, drăcușorii orgoliului de tată sunt mai bătrâni decât dinozaurii…
