-Tati, pot să mă uit la desene?
-Întreab-o pe mă-ta!
Sunt cazuri când cel mai bine e să pasezi responsabilităţile, pentru că e clar că orice decizie iei iese prost.
-Tati, vreau îngheţată.
-Întreab-o pe mă-ta!
Să zicem că spui: „Da, îţi aduc imediat!”, aproape instantaneu vei auzi o voce: „Ţie nu-ţi pasă că ieri a tuşit?” Dacă spui că nu e cazul să mănânce iar îngheţată, aceeaşi voce te va taxa: „Sigur, îţi e lene să te duci până la frigider!” Vei observa că dacă tu îi refuzi îngheţata copilului, tusea din ajun a devenit brusc o aiureală, o „după tine ar trebui să nu mănânce nimic o lună”!
-Tati, mergem?
-Întreab-o pe mă-ta!
Într-o casă cu trei femei – două în devenire, dar deja cu multe din apucăturile sexului frumos – nu e precaut să te impui în chestiunile minore. Pierzi mereu. Indiferent ce spui, spre finalul discuţiei se ajunge la „Părerea mea nu contează!”
-Tati, cerul e albastru?
-Întreab-o pe mă-ta!
Cerul, gâzele, pisicile, toate funcţionează după reguli pe care nu le-ai mai auzit până acum. Dacă răspunzi la întrebarea „de ce se linge pisica-n fund?” eşti mârlan, dacă nu explici eşti un încuiat. Dacă deschizi subiectul berzelor eşti un… „numai la asta te gândeşti”. Aşa că…
-Tati, noi ne iubim între noi?
-Întreab-o pe mă-ta!
Şi de câte ori aud răspunsul ei la această întrebare mă gândesc că uneori merită să pasezi responsabilitatea unei conversaţii cu fetele.
