Moș Crăciune, te rog la anul să nu mai aduci nici un cadou pentru astea două! E adevărat, ți-am spus până acum că merită tot ce e mai bun, dar ți-am ascuns câteva lucruri, sperând că, dacă nu le ștergi de pe lista darurilor, vor înțelege că e momentul să se schimbe. Dar de unde! Nu au priceput nimic, s-au comportat la fel!
Râzgâiate, răsfățate, s-au învățat ca toată lumea să le facă toate gusturile. Dacă doar crâcnești la vreun naz de-al lor, se încruntă, pufnesc, bufnesc, bușesc lucruri.
Nu merge nici cu vorba bună, nici cu cearta. Am crezut sincer că dacă le aduci daruri se vor îmbuna, dar m-am înșelat.
De exemplu chiar astăzi, doar cu puțin înainte de a veni tu, nu le convenea nimic: hainele alese pentru mica festivitate erau proaste, bradul avea nevoie de rectificări majore, masa nu era bine pusă, era o zarvă în casă că mai să nu auzim soneria la care sunau spiridușii tăi!
Moș Crăciun, tu mă asculți? Ce te tot uiți la poza fetelor, îți e teamă că spiridușul nu a ieșit bine? Nu la ele mă refer! Ele, săracele, au fost cuminți. Să vii și la anul, dar să nu mai aduci cadouri pentru soacră-mea și nevastă-mea!
Cu ele nu cade nimeni la pace de sărbători…
