Pe 24 am închiriat un Moș Crăciun. Mai scump, pentru că avea barbă adevărată. Și mai scump, pentru că avea ”spiridușă”. Ba încă și mai scump, pentru că spiridușa avea nu știu ce naturali. Nu m-am uitat, promit pe roșu, așa că nu știu dacă erau naturali.
L-am luat pe Moș în ultimul moment. Nu era în plan, mai ales că fetele au avut TREI moși până să înceapă vacanța: unul la grădi, unul la after și unul la școală! Evident, moșii au adus daruri și pentru sora care nu era în schema oficială.
Mama lor a pregătit terenul pentru absența Moșului de acasă:
-Moșul are de mers la mulți copii, din toată lumea. La cei la care a fost deja nu mai vine și acasă, lasă doar daruri sub brăduț. Sigur, dacă au fost cuminți!
Silvana reușește întotdeauna să strecoare și informațiile pe care le consideră importante.
Fetele păreau că au înțeles, dar în Ajun, pe la prânz, când casele miros a masă și mai toate femeile strigă la pereții unde ar trebui să fie soții lor, Alecsia a prins-o pe Silvana și i-a spus:
-Mami, trebuie să pregătim bine totul. Diseară vine Moș Crăciun!
La 6 ani, Alecsia are uneori nevoie de mai multe explicații pentru lucrurile simple.
-Dar ți-am explicat deja, a venit de trei ori la voi, mai sunt și alți copii pe lume!
-Nu a venit deloc! Eu nu sunt Sofia, pe ea o păcălește oricine.
Sofia are doar 3 ani. De câte ori s-a întâlnit cu Moșul, ochișorii i-au strălucit precum globurile de lângă steluțele din brad. Probabil că la Alecsia, însă, ne apropiem de momentul ”Tati, dacă nu ai scrisoarea pe care i-am trimis-o Moșului, ți-am păstrat o copie!”
-Cum nu a venit? I-am văzut și eu. Și tati, nu, tati?
-Da, erau moși, aveau barbă, haine roșii și saci de cadouri.
Alecsia s-a uitat la noi ca și cum ne prosteam băgându-ne în nas cartofi prăjiți.
-La grădi ăla nu era Moșul…
Sincer, îmi amintesc de el, nu putea duce sacul cu daruri și a apelat la mine.
-Era băiatul care aduce bidoanele cu apă!
Hait, s-a prins! Alecsia a făcut grădinița unde e acum Sofia. Dar i-a luat cadoul.
-Și, dacă ai văzut că e băiatul de la apă, de ce ai luat cadoul?
Alecsia a stat pe gânduri. Cam o secundă:
-Să nu le stric bucuria copiilor de la grupa mică!
E fata mea!!!
-La after, era domnul Barbu, mascat în moș!
-Și iar ai luat cadou!
Aici n-a mai ezitat:
-Păi, era o piesă. Ții minte? Eu eram Iarna…
-Ok, dar la școală cine mai era?
-Nu știu, dar nu a spus cum trebuie povestea lui Moș Crăciun! Plus că haina roșie a îmbrăcat-o pe hol.
-Deci nu moșul a adus daruri?
Ce contează când vine momentul când primul basm se duce pe apa sâmbetei? E ok și la 6 ani. Nu mai țin minte câți ani aveam când am văzut că haina roșie a moșului era, de fapt, paltonul întors pe dos al fratelui bunicului meu.
-Nu. Moșul, adevăratul, vine acasă. Azi!
Ne-a fost clar. Basmul se clătina în mintea ei, dar nu se prăbușise cu totul. Ce era să facem? Aveam două soluții în față. O economie de nimic și puneam noi darurile sub brad, dând șutul final basmului cu bunul bătrânel care aduce daruri și cere în schimb doar o poezioară. Sau căutam un moș last minute și sprijineam astfel povestea cu un băț de chibrit, așa, cât să nu se prăbușească, măcar încă un an.
Pe 24 am închiriat un Moș Crăciun. Mai scump, pentru că avea barbă adevărată… și ochii Alecsiei și Sofiei au mai strălucit o dată ca niște globulețe puse prea aproape de steluțele din brad.
PS Barba Moșului poate era adevărată. Nu știu, n-am tras de ea. Dar Spiridușa părea ”lucrată”.
PPS Copiii cresc și fiecare pas spre viața de matur înseamnă să omoare un basm al copilăriei. Moș Crăciun se va stinge și va face loc prințeselor, iar acestea vor apune după muntele cine știe cărui erou de serial. În noi basme mor și basme se nasc, e un izvor de vise care nu seacă niciodată. Suntem un cimitir și o pepinieră ambulante de povești. Până și Lumea de Dincolo e un basm, poate ultimul din seria începută de Moș, Bau-Bau…
One Response to Jurnal de tătic. Moș Crăciun se pregătește de moarte