Am ajuns foarte târziu acasă în noaptea Fructului Pasiunii. Am văzut de jos că lumina în bucătărie e încă aprinsă și m-am îngrijorat. De mult nimeni nu mai stă noaptea treaz, îngrijorat că eu întârzii. Am crezut că e ceva cu fetele și am mărit pasul.
Am găsit-o pe Silvana, nevastă-mea. Stătea singură în bucătărie. Era vizibil preocupată de ceva. De cum m-a văzut, a spus:
-Trece timpul… nu știu cum o să rezist când Alecsia va mai crește.
M-am așezat și i-am ascultat păsul.
-Le-am dat rodie.
Până aici povestea nu avea ceva dramatic. Dar am destulă experiență ca să știu că marile probleme în casă vin de la gesturile mici.
-Le-a plăcut mult și le-am spus că e Fructul Pasiunii. Că pasiune înseamnă iubire…
Dacă aveți copii știți deja cât de importante sunt poveștile care însoțesc mâncarea. ”Ciorbița te face să ai părul frumos și lung”. ”Nu da cărnița la o parte, din ea îți iei puterea să te joci”. Și copilul înghite tot ce crezi tu că e bun pentru el.
-Cum a auzit asta, Sofia a luat câteva boabe și a fugit în cameră. M-am dus după ea și am văzut cum îi stoarce pe bot lui Olel picături dulci-acrișoare.
Sunt sigur că, dacă nu ar fi un măgăruș din pluș și dacă ar fi aflat care e Fructul Iubirii, Olel ar fi furat boabe și le-ar fi dus Sofiei. La cei 3 ani ai ei, oricine vrea acces la inima fetei trebuie să treacă de Olel!
-Iar Alecsia…
Atunci am observat pe masă că pe fundul unui bol rămăseseră câteva bobițe de rodie iar altele erau băgate într-o cutiuță pentru surpriza dintr-un ou de ciocolată.
-Alecsia a pus boabele alea în cutia de ou și mi-a spus: ”Mami, te rog să nu uiți mâine de astea. Le-am pus deoparte pentru cineva.”
Pe loc mi-au venit mai multe răspunsuri la întrebările pe care nici nu apucasem să mi le pun. Silvana e tulburată de gelozia tipic feminină. În cursa pentru inima fetei noastre mai mari – 6 ani – mama pierduse în favoarea… În favoarea cui?
Un val de căldură mi-a dat răspunsul. Alecsia probabil îmi păstrase mie rodia dulce!
M-am uitat și la boabele din celălalt bol. Am simțit că sunt pentru mine. O și vedeam pe Silvana cum salvează ultimele bobițe din mâinile hulpave ale fetelor. Cum le pune deoparte spunând: ”Astea sunt pentru tati!”
Brusc, mi s-a părut că nevastă-mea are o aureolă roșiatică, parfumată a Pasiune, dulce-acrișoară…
-Am întrebat-o pentru cine le păstrează și mi-a spus: ”Secret! Pentru un coleg, dar nu-ți spun.” M-a supărat de nu-mi vine somnul. Cum adică are secrete față de mine? Dacă așa gândește acum, ce va face peste 10 ani!
Bun, ce știe un copil despre pasiunea pentru tată! Mă iubește, dar nu Pasiune e cuvântul. Pasiune va primi un altul – care, fie vorba între noi, îmi e antipatic deși nu știu nici măcar dacă are un nume – iar eu îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru dragostea caldă, de fiică.
Aveam eu parte de pasiune din altă parte. Zâmbind am luat câteva boabe din bol și, apropiindu-le de mine, le-am simțit mirosul și am știut că așa miroase și aura femeii pe care-o iubesc.
-Și tu ce faci? Bagi rodie în tine? Abia am reușit să opresc niște boabe să le dau dimineață fetelor! Mă enervezi și tu după ce m-a amărât Alecsia.
Noaptea Fructului Pasiunii a fost lungă. Mult timp am stat amândoi îmbufnați lângă bolul cu boabe de rodie.
Foto Alex Mazilu
One Response to Jurnal de tătic. Noaptea Fructului Pasiunii